27 ianuarie 2016

Haruki Murakami - În căutarea oii fantastice

„Timpul curge continuu orice am face. Noi îl tăiem în bucățele mici, pe măsura noastră, și ne hrănim cu o iluzie, dar el e cu siguranță continuu.”
     
Titlul acestei cărți este evident cel mai scurt rezumat al conținutului ei. Căutare și iar căutare. Chiar dacă la început naratorul pare a ne relata date legate doar de relațiile sale amoroase, despre prieteni și serviciu, adevărata acțiune a romanului începe odată cu apariția fotografiei unei oi pe care acesta o folosește într-un articol de-al său. Aici, totodată, începe și misterul, continuat de evenimente ce țin de domeniul fantasticului. 
Despre căutare este vorba în majoritatea romanelor lui Murakami, dar mai ales în cele două volume care prin subiect și prin personaje sunt foarte legate unul de celălalt: În căutarea oii fantastice și Dans, dans, dans. Povestea din primul pare destul de simplă în ansamblu, până se ajunge la semnificația obiectului căutat, de această dată, așa cum aflăm încă din titlu, o oaie:

23 ianuarie 2016

Un secol cu Neagu Djuvara

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. Neagu Djuvara, pe lângă faptul ca a trăit printre personalități ale secolului trecut, a participat și a fost martor al unor evenimente foarte importante din punct de vedere istoric, a știut să imortalizeze tot parcursul său atât de bine și a știut sa ne redea și nouă, celor mai puțin documentați, sau mai tineri, elemente din viața lui.
  Întrebările își primesc răspunsurile în mod firesc, întrebări foarte bine alcătuite de George Rădulescu, puse în așa fel încât răspunsul așteptat să stârnească interes și, mai mult decât atât, să învețe, să ne învețe. Suntem și noi martori ai vieții domnului Djuvara, ai istoricului, ai omului care pare să fi trăit tot ce se poate trăi într-o viață.

Ștefan Agopian - Scriitor în comunism


     Ștefan Agopian aduce în prim-plan în această carte o suită de ipostaze ale scriitorului (este vorba despre el însuși, evident) în dificultatea de a scrie într-o perioadă gri a istoriei noastre. Apar în carte Nichita Stănescu și Marin Preda, alături de alți scriitori. Sunt descrise cu umor și o „veritabilă” ironie toate evenimentele la care acesta participă din fragedă copilărie până în anii în care, cu greutate, ajunge să publice. Evident, Nichita Stănescu este personajul principal al acestei cărți, toată scrierea pare axată în jurul acestuia. M-au amuzat foarte tare etapele vieții, mai ales copilul Agopian, dorința acestuia de a colecționa lucruri, faza în care a devenit un bun numismat, faza în care își dorea să aibă o altfel de mamă, o altfel de viată.

Lucian Boia - De ce este România altfel?

       

     Lucian Boia este înainte de toate un foarte bun observator al oamenilor. În cartea sa, De ce este România altfel?, istoricul taie și spânzură românii din toate colțurile țării, din toate perioadele istorie noastre. În viziunea acestuia, care vrea să fie una cât se poate de obiectivă, poporul român nici măcar nu ar fi român, decât pe jumătate. Autorul este de părere că există un complex imens de inferioritate, bine evidențiat, din cele mai vechi timpuri până azi, care ne împiedică să aducem foloase țării noastre. Exegetul își susține sus și tare ideea cum că mai toate au fost făcute de străini (maghiari, germani, evrei etc), noi, românii, suntem un popor de oportuniști și leneși. Ne-am învățat sa furăm, să tragem foloase de oriunde, pe scurt: suntem un popor neserios, aceasta este părerea scriitorului.

3 ianuarie 2016

Milan Kundera - Iubiri caraghioase

     Iată și prima carte despre care am să scriu câte ceva la început de an. Am cumpărat Iubiri caraghioase prin luna iunie, 2015, și am vrut, chiar am vrut să o citesc imediat... Nu știu cum se face că în ultima perioadă deschid o grămadă de cărți, le răsfoiesc pe rând, citesc primele pagini, și amân lectura la nesfârșit. Există două explicații: ori așteptările mele sunt prea mari, iar atunci când începutul nu mă prinde, nu continui lectura, ori am început să nu mai am răbdare... nu știu, dar trebuie (și mi-am propus asta de fiecare dată) să am mai multă răbdare! Nu știu ce voi face cu Solenoid... Cu tot entuziasmul de care am dat dovadă încă  de la lansarea romanului, sunt  mai mult decât convinsă că voi trage de el toată luna ianuarie :D Sau februarie, cine știe ce voi mai avea în program...

2 ianuarie 2016

2015 reading challenge


     Dacă ar fi să vorbesc despre 2015 ca despre un an plin de lecturi, atunci nu aș vorbi :). Sunt foarte supărată pe mine. De-abia am reușit să citesc jumătate din cărțile propuse pentru acest minunat an.
     Aș fi vrut să fi avut suficient timp să scriu câte ceva pe blog după fiecare lectură. Din păcate nu am avut, ori nu mi-am făcut, nici eu nu știu de ce nu am scris... Câteodată e mai bine să citești și să te bucuri de ceea ce ai citit fără să răstălmăcești, să păstrezi doar pentru tine impresiile (așa mă scuzam). Nu înseamnă că nu îmi place să vorbesc despre cărți (dovada este blogul), să scriu ceea ce am simțit, cum am crezut eu că și-a imaginat autorul întreaga poveste, să îmi pun întrebări și să încerc să-mi răspund ori să primesc răspunsuri... Pur și simplu aș vrea să pot scrie despre fiecare. De aceea, îmi promit mai multe la începutul acestui an.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...