tag:blogger.com,1999:blog-22560441976802488642024-03-20T17:06:05.676+02:00Violeta MarinescuVioletahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.comBlogger56125tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-49080908438983101062022-11-26T21:18:00.012+02:002022-11-29T23:22:31.120+02:00Wednesday: un serial Netflix filmat în România<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTQmgseDp06rdqkGxSbQbHT099TbyiM_isblmdxqlnjVzJYMTRjG4Bq1OaZxgeTLPJH2h38zfn62bqTP_biGiMw0T1HUFrtmoq8i15dArFBCMbbs8xuW8LPIuNNmpdqYRLjcFi9jM_KXjCURHFejb11iV-rkSzjH2hPu2httUkJupMQmv0F1I4K29d/s540/tumblr_e2123193f8d2f4a6a12353e06b6ba4c6_a3003e7d_540.webp" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="540" height="267" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTQmgseDp06rdqkGxSbQbHT099TbyiM_isblmdxqlnjVzJYMTRjG4Bq1OaZxgeTLPJH2h38zfn62bqTP_biGiMw0T1HUFrtmoq8i15dArFBCMbbs8xuW8LPIuNNmpdqYRLjcFi9jM_KXjCURHFejb11iV-rkSzjH2hPu2httUkJupMQmv0F1I4K29d/s320/tumblr_e2123193f8d2f4a6a12353e06b6ba4c6_a3003e7d_540.webp" width="320" /></a></div> Unul dintre cele mai recente seriale marca <a href="https://www.netflix.com" target="_blank"><span style="color: #2b00fe;">Netflix</span></a>, Wednesday, este, fără doar și poate, un pro pentru adolescentii din toată lumea. <div><br /></div><div> Initiați în animațiile și ecranizările Familiei Adams, tinerii descoperă în acest serial situații și trăiri cu care chiar ei se confruntă în zilele noastre. <p></p><p> Lansat miercuri, 23 noiembrie 2022, serialul deja face furori pe toate retelele de socializare.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdepjIbkwoZWlOJajZK-EspRek3U08fF43xMaIivw-k3b4k6l8qPJji1axuF9LlJLO8mCnOYNpenL6uS3Hvm54RBRgJYvaH4p5Op_mlfnzcJ1-lBEuWilqYuydpKi54_ZpK4CUIMM2JvRXYm3JvCFMpROxApqxEVXRGvM4kCbxxmr4rIONhJj87BPC/s1637/FD04CBD6-CC8B-4E6A-9022-441FEACA46A3.jpeg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1637" data-original-width="1309" height="460" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdepjIbkwoZWlOJajZK-EspRek3U08fF43xMaIivw-k3b4k6l8qPJji1axuF9LlJLO8mCnOYNpenL6uS3Hvm54RBRgJYvaH4p5Op_mlfnzcJ1-lBEuWilqYuydpKi54_ZpK4CUIMM2JvRXYm3JvCFMpROxApqxEVXRGvM4kCbxxmr4rIONhJj87BPC/w368-h460/FD04CBD6-CC8B-4E6A-9022-441FEACA46A3.jpeg" width="368" /></a></div><p> Cine s-ar fi gândit vreodată că un serial ca acesta va fi filmat în România?! </p><p> Da! Actorii, regizorul, cu toții, au petrecut opt luni în țara noastră și au filmat în mai multe locații: <a href="https://www.cantacuzinocastle.com/" target="_blank"><span style="color: #2b00fe;">Castelul Cantacuzino</span></a> (care este chiar internatul Nevermore), Universitatea Politehnica, Grădina Botanică, Casa Monteoru, bazinul de înot al Clubului Dinamo și altele. </p><p> Cum să nu iasă în evidență dacă din distribuție fac parte: Jenna Ortega, <a href="https://www.imdb.com/name/nm3729225/?ref_=fn_al_nm_1" target="_blank"><span style="color: #2b00fe;">Gwendoline Christie</span></a> (pe care cei mai mulți tineri o știu din Game of Thrones), Catherine Zeta-Jones sau Christina Ricci (care a jucat rolul lui Wednesday in Familia Adams din 1991).</p><p> Serie regizată de <a href="https://www.imdb.com/name/nm0000318/?ref_=fn_al_nm_1" target="_blank"><span style="color: #2b00fe;">Tim Burton</span></a>!</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="376" src="https://www.youtube.com/embed/Q73UhUTs6y0" width="651" youtube-src-id="Q73UhUTs6y0"></iframe></div><br /><p>Vizionare plăcută! </p><p><br /></p><p><br /></p></div>Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-65888059759099706492019-09-30T17:21:00.000+03:002019-10-01T01:14:24.174+03:00Colette - Chéri<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguNw3O0C2a_teY4ryK3XCpBmVt3eg-Zw5t8o-GbJfVeEDo0cXu8VAiFi2n_Sl73rIlrEpnsNHM8ACKWI9aVzh1DH6WCf2MTeGuShY5QBbYuB1OUWnUGEzMuKeARjoUWOtzQ07uXO6a3bs/s1600/cheri-9.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguNw3O0C2a_teY4ryK3XCpBmVt3eg-Zw5t8o-GbJfVeEDo0cXu8VAiFi2n_Sl73rIlrEpnsNHM8ACKWI9aVzh1DH6WCf2MTeGuShY5QBbYuB1OUWnUGEzMuKeARjoUWOtzQ07uXO6a3bs/s1600/cheri-9.jpg" width="400" /></a><br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> <i> „Am impresia unei imagini în oglinzi...</i>”</span></blockquote>
<br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> De puține ori descopăr o carte după ecranizarea ei. De data aceasta s-a întâmplat astfel și nu am rămas cu niciun fel de regret. Spre surprinderea mea filmul m-a determinat să citesc cartea, de obicei se întâmplă exact pe dos. Am văzut </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Chéri</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> (<i>Curtezana</i>, în varianta tradusă) anul trecut, tot prin toamnă (2014, textul acestui articol e scris în 2015). De atunci am tot zis că-mi fac puțin timp pentru lectura acestui roman. E destul de ciudat să citești ceva atunci când știi dinainte toată povestea, însă eram ferm convinsă că ceea ce știam eu nu e decât un rezumat al ei. Filmul este un rezumat bun al cărții. Poate și pentru că în rolul L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ei o întâlnim pe Michelle Pfeiffer mă face să privesc lucrurile dintr-un alt unghi, de aici puteți ghici faptul că aceasta este una dintre actrițele mele preferate. Chiar dacă titlul este <i>Ch</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>ri</i>, numele personajului masculin pe care Colette voia să-l scoată în evidență, lucru evident, mai ales dacă ne gândim la partea a doua, numit de alții epilog al lui <i>Ch</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>ri</i>, <i>Sfârșitul lui Ch</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>ri</i>, despre care nu voi spune foarte multe aici, personajul central al cărții rămâne L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a de Lonval, faimoasa și frumoasa curtezană a sfrârșitului de secol al XIX-lea. De departe, în ochii mei, ea rămâne caracterul după care se țese întreaga scriere. Fără ea nu ar exista Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri, iar el are să-și dea seama poate prea târziu cât de importantă era ea în viața lui. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMs4_U0HtJaT9Mzl2SDJHBsqtUjXm2JQl0XMQ0BlR9Do2ElEjcyTXrY6648BNCd4g6nDN80YkrMOfJOKmzwkHYvPVAZaNeG_ZTAEfR187UF2Dh4K0MtBXp9lZBv6KF3Qw6UeffYU0jIpI/s1600/2420828353_small_1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMs4_U0HtJaT9Mzl2SDJHBsqtUjXm2JQl0XMQ0BlR9Do2ElEjcyTXrY6648BNCd4g6nDN80YkrMOfJOKmzwkHYvPVAZaNeG_ZTAEfR187UF2Dh4K0MtBXp9lZBv6KF3Qw6UeffYU0jIpI/s1600/2420828353_small_1.jpg" width="204" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Într-o literatură adânc impregnată de intelectualism, în care fiecare impuls al sentimentului e dublat de o reacție a spiritului, ca literatura franceză, în care până și romantismul capătă trăsături ordonate și raționale, Colette este numită drept scriitoarea care ascultă doar de propria ei personalitate. Chiar ea confirma faptul că trebuie să scrii numai din propriile experiențe: „Să nu scrii decât ceea ce ai văzut. Privește lung ceea ce-ți place și mai lung ceea ce nu-ți place. Încearcă să fii fidelă primei tale impresii, nu crede în cuvântul rar. Nu te obosi să minți”. Această credință a scriitoarei nu face decât să dea o și mai consistentă doză de verosimilitate operelor sale. Tocmai de aceea subiectele romanelor sale par simple, personajelor le lipsește caracterul intelectual, reflexivitatea conștiinței. Unelte ale propriilor imbolduri, eroii săi, determinați de impulsurile și senzațiile imediate, trăiesc pur și simplu momentul, amintirile și reveriile de care sunt învăluiți sunt retrăite în afara perspectivei experienței. Acest lucru este de asemenea evident și în <i>Ch</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>ri</i>. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Dacă ar fi să redăm pe scurt povestea cărții, trebuie să o facem cu mare atenție, altfel vom risca să pierdem și puținul farmec pe care îl are subiectul ei. Dar până la urmă nu subiectul este acela care ne interesează în mod special aici. Imaginea unui corp străin în oglinda în care se privește o femeie trecută de vârsta tinereții și cuvintele care redau impresiile acesteia sunt atât de fin observate și așezate în pagină, că ne fac să ne intereseze mai puțin subiectul, ori soliditatea arhitecturii acestui roman, ci din ce în ce mai mult personajele sale. Imaginea din oglindă a L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ei ne este redată atât la începutul cărții, cât și la finalul ei. Trăirile interioare și evenimentele exterioare sunt in interacțiune și interdependență cu imaginea acesteia. Dacă la început avem o L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a mulțumită de înfățișarea</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> sa, la sfârșit oglinda redă parcă o altă persoană, așa cum o vede de altfel și tânărul. Am să redau mai jos fragmentele descrise anterior:</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<br />
<blockquote class="tr_bq">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">„un ten strălucitor, sănătos, puțin aprins, un ten de aer liber, care sporea frumusețea pupilelor, de un albastru pur, înconjurat de o nuanță mai închisă. Nasul obraznic încă o mai mulțumea; „nasul Mariei Antoaneta!”, spunea mama lui Ch</span></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri, care nu uita niciodată să adauge:„...iar în doi ani drăguța de L</span></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a va avea bărbia lui Ludovic al XVI-lea.”...În ce privește trupul, e știut, spunea L</span></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a, că unul de calitate durează. Putea să-și arate încă acest trup impozant, alb, cu nuanțe roz, picioarele lungi, spatele drept, așa cum vezi la nimfele de la fântânile din Italia; fesele cu gropițe, sânii ridicați;” </span></i></blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">„Văzu în oglinda lunguiață, o femeie bătrână care se sufoca și care-i repeta gesturile; Privind-o L</span></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>é</i></span><i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a se întrebă ce putea avea în comun cu această nebună.”</span></i></blockquote>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVyUROb4il2FmLj0phlDzdjoBqadir1-qYTggEAW6qRJsQKDS2StIwyY7a3SgvMO4vteJF35AA4UGjkFVTFUD9KNF-_BXSq41zDqZYv-mBODOhFdAAq0b7isIKGo9oiSWxwmdvJrB6mME/s1600/Scen%C4%83-din-filmul-Cheri-cu-Michelle-Pfeoffer.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVyUROb4il2FmLj0phlDzdjoBqadir1-qYTggEAW6qRJsQKDS2StIwyY7a3SgvMO4vteJF35AA4UGjkFVTFUD9KNF-_BXSq41zDqZYv-mBODOhFdAAq0b7isIKGo9oiSWxwmdvJrB6mME/s1600/Scen%C4%83-din-filmul-Cheri-cu-Michelle-Pfeoffer.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri, fiul unei curtezane care, spre bătrânețe, capătă toate atributele respectabilității, adică este limitată, lacomă și pretențioasă, crescut în acest mediu închis și lipsit de orizont, devine amantul unei prietene de-ale mamei sale, mult mai în vârstă decât el, dar care încă se menține foarte bine, păstrându-și frumusețea și grația tinereții, capabilă a cuceri pe oricine. Timp de șase ani cei doi au o relație ascunsă de ochii celorlalți, chiar dacă L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a este oarecum conștientă că diferența de vârstă va pune capăt acestei minunate povești de dragoste. Pentru că da, L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a se îndrăgostește mai mult decât și-a propus de tânărul Fred Peloux, alintat chiar de ea, Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri. Încă de la începutul romanului ne este anunțată nunta ce va avea loc între tânăr și fiica altei curtezane, Edm</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">e. O afacere bine gândită de mama lui Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri. O afacere care va frânge inimi și va distruge vieți. O acțiune demnă de doamna Peloux, femeia fără suflet, scorpia din ochii L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ei, care alături de desfrânata Marie-Laure aveau să i-l răpească definitiv pe Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri. Iată cum sunt descrise cele două „scorpii”:</span><br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>„Se cunoșteau de douăzeci și cinci de ani. Intimitatea dușmănoasă a femeilor ușoare, pe care un bărbat le îmbogățește, apoi le părăsește, pe care un alt bărbat le ruinează, prietenie arțăgoasă, de rivale la pândă ca să-și descopere una alteia primul rid, primul fir de păr alb. Camaraderie de femei cu picioarele pe pământ, pricepute în speculații bănești, dar una avară și alta desfrânată...”</i></span></blockquote>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Rămâne ca ochii cititorului să decidă dacă despărțirea de L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a este sau nu un lucru benefic pentru tânăr, ori dacă într-adevăr L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a era marea dragoste a lui Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri. Dar cum mai devreme sau mai târziu există un sfârșit, poate există și un răspuns la ceea ce era sau nu adevărat în toată această aventură prin care viața i-a purtat. Cu toate acestea, ceea ce rămâne la prima vedere este esența psihologică a dramei acestei iubiri nepotrivite, care trebuie, fatal, să se sfârșească prin renunțare. Și renunțând, pentru a se căsători cu o fată de vârsta lui, Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri va descoperi că nu-și poate uita prima dragoste, că nu poate uita: nu pe L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">a, femeia care îmbătrânește și se schimbă, pe care n-o mai recunoaște nici fizic, nici sufletește, ci proiecția ei ideală, adică acea idee pe care el și-o făcuse despre dragoste, despre un țel unic și înțeles al vieții. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Se spune despre </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Ch</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ri că este „o prefigurare a străinului”, omul care nu-și găsește locul nicăieri, care nu se poate „aclimatiza” și care de fapt nici nu știe ce caută. Viața lui instinctuală se consumă fără scop, fără o credință, mereu nemulțumit și cu impresia că ceva „nu merge”. Tot ceea ce dădea scop vieții sale era dragostea lui pentru femeia care nu mai putea exista în realitate decât sub forma unei imagini pe care tânărul și-o făcuse odată.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Cartea este un spectacol al unei drame ce se consumă într-un mediu cât se poate de respingător, chiar dacă ne este prezentat cu destulă detașare, tot respingător rămâne în ochii cititorului. Un spectacol care poate mobiliza cele mai profunde și mai pure zone ale sensibilității noastre. Într-o lume scăldată în noroiul dimprejurul voinței celor doi eroi înflorește un sentiment curat și puternic, sortit iremediabil distrugerii și sfâșierii interioare. Aceste sărmane vieți, observă Francois Mauriac, mizează totul pe o iubire atât de trecătoare și atât de schimbătoare, cum este de altfel și obiectul ei, trupul. Colette, alături de ale sale curtezane, cu acest băiat frumos, animalic și demn de compătimire, care se simte ca un evadat atunci când pleacă din casa L</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">é</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ei, ne scoate în evidență, emoționându-ne totodată, acest spectacol al vieții care se vrea mereu tânără.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjscwCbPzSYqBx6zJY63HFfYNHVxXErRoXGydKA5XsqwTihScYbgepX2YTm-1HgBB9RxPTf-g-4B9eO_9e8NNOb__hXKvxRzsAwF_n-NLbqVAnzYr2ceHd_3KkE6chvmvcMyw2eWBgQHz8/s1600/IMG_20141103_115742.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjscwCbPzSYqBx6zJY63HFfYNHVxXErRoXGydKA5XsqwTihScYbgepX2YTm-1HgBB9RxPTf-g-4B9eO_9e8NNOb__hXKvxRzsAwF_n-NLbqVAnzYr2ceHd_3KkE6chvmvcMyw2eWBgQHz8/s1600/IMG_20141103_115742.jpg" width="640" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-4119389016578452472016-10-29T12:35:00.006+03:002022-11-26T23:17:38.091+02:00Un fel de „emoție de toamnă” Privind niște fotografii făcute de mine acum trei ani, în parcul din fața casei, mi-am amintit replica unui personaj (Ramințki, un <i>alter ego</i> al autorului) din romanul lui Fănuș Neagu, <b style="font-style: italic;">Frumoșii nebuni ai marilor orașe </b><span style="font-style: italic;">(1976)</span>: „Aud în somn nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră”. Între timp am descoperit că acele rânduri au fost preluate de scriitor de la prietenul său Nichita Stănescu, cel care în 1965 publică volumul de poezii <i><b>Dreptul la timp</b></i>, volum ce cuprinde următorul <b><i>Cântec</i></b>:<br />
<br />
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhsh9GGM0jui05IWYDJss165AZmNjEuQupvd9d2oKPM2IuMZ-Rrhj0AZDUg4QCPdD5sqHbOYh0GLl-2_ooJ_XJ8ruqgfvA2QVEI4be6NNBxjXNNJXDLzmkrB1pPjzNNtPhnivOyQbNrbI/s1600/397494_396606027135139_1278249447_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhsh9GGM0jui05IWYDJss165AZmNjEuQupvd9d2oKPM2IuMZ-Rrhj0AZDUg4QCPdD5sqHbOYh0GLl-2_ooJ_XJ8ruqgfvA2QVEI4be6NNBxjXNNJXDLzmkrB1pPjzNNtPhnivOyQbNrbI/s320/397494_396606027135139_1278249447_n.jpg" width="240" /></a><br />
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">Amintiri nu are decât clipa de-acum.</span></i></div>
<i></i><br />
<div style="text-align: center;">
<i><i><span style="color: #783f04;">Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.</span></i></i></div>
<i>
<span style="color: #783f04;"></span></i>
<br />
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;"><i><span style="color: #783f04;">Morţii îşi schimbă tot timpul între ei</span></i></span></i></div>
<i><span style="color: #783f04;">
</span></i>
<br />
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;"><i><span style="color: #783f04;">numele, numerele, unu, doi, trei…</span></i></span></i></div>
<i><span style="color: #783f04;">
</span></i>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;"><i><span style="color: #783f04;">Există numai ceea ce va fi,</span></i></span></i></div>
<i><span style="color: #783f04;">
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">numai întâmplările neîntâmplate, </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">atârnând de ramura unui copac </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">nenăscut, stafie pe jumătate… </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">Există numai trupul meu înlemnit, </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">ultimul, de bătrân, de piatră. </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">Tristețea mea aude nenăscuții câini </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">pe nenăscuții oameni cum îi latră. </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">O, numai ei vor fi într-adevăr! </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">Noi, locuitorii acestei secunde </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">suntem un vis de noapte, zvelt, </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;">cu-o mie de picioare alergând oriunde. </span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #783f04;"></span></i><br />
<a name='more'></a><i><span style="color: #783f04;"><br /></span></i></div>
</span></i><br />
<div style="text-align: center;">
Fotografiile mele, datate 29 octombrie 2016:</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVoLjNLM4Qb7ID3aAS6NpjeaorE3vKhxduc4kXgrCwA7YjLJvkm0fUfkjHTqSkDJQusH6Ve8DDBaAxv-783PuvHVwp1qaRyNpm77y3Qn8jY3OlMUizWFnMwFsSMFWORFBptS6IFmfTeUA/s1600/1391875_396606190468456_1648711337_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVoLjNLM4Qb7ID3aAS6NpjeaorE3vKhxduc4kXgrCwA7YjLJvkm0fUfkjHTqSkDJQusH6Ve8DDBaAxv-783PuvHVwp1qaRyNpm77y3Qn8jY3OlMUizWFnMwFsSMFWORFBptS6IFmfTeUA/s320/1391875_396606190468456_1648711337_n.jpg" width="240" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSZEp9YdwvINz5vZ1t9YcvBQo_-6YHFcyK2Ct4pKiWskpThzHq3vF4yeGYgDOEMHeSKBSWk2tXrCTxxwA6o4Bpqo_MLjwSvUjeln4zVXfSTqdCZOS_3cqI5jsKHai6NXr8jgcOAn8rk40/s1600/64220_396606330468442_744385565_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSZEp9YdwvINz5vZ1t9YcvBQo_-6YHFcyK2Ct4pKiWskpThzHq3vF4yeGYgDOEMHeSKBSWk2tXrCTxxwA6o4Bpqo_MLjwSvUjeln4zVXfSTqdCZOS_3cqI5jsKHai6NXr8jgcOAn8rk40/s640/64220_396606330468442_744385565_n.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkUJBct8YDSa_z-rHe0NQJ5JcYEpCw1EmBEdeIzvVjpBpV0YqiU9JSVhB-zMs10Fypgk1we56e3sG_BZQm44LKltA80PA7txbfV3MP3_ztnqJyVvleG4O9foEIC1gkFrLMMawAY6XOhzo/s1600/1005000_396606407135101_633169215_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkUJBct8YDSa_z-rHe0NQJ5JcYEpCw1EmBEdeIzvVjpBpV0YqiU9JSVhB-zMs10Fypgk1we56e3sG_BZQm44LKltA80PA7txbfV3MP3_ztnqJyVvleG4O9foEIC1gkFrLMMawAY6XOhzo/s320/1005000_396606407135101_633169215_n.jpg" width="240" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPKqOaobfuUSbSsuWq-sESL6-LounvJU1u-0SLzbFBkWEoZMVjDFkMEmcaAlFxTqrN-dTinDZ90Nc1DbZWEcBUD2jG6SABG2XMcliJU2K2Hh6VYySoayJkdojDYuJe__wIxgz5STyZ0Y4/s1600/1378486_396605987135143_1319692410_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPKqOaobfuUSbSsuWq-sESL6-LounvJU1u-0SLzbFBkWEoZMVjDFkMEmcaAlFxTqrN-dTinDZ90Nc1DbZWEcBUD2jG6SABG2XMcliJU2K2Hh6VYySoayJkdojDYuJe__wIxgz5STyZ0Y4/s320/1378486_396605987135143_1319692410_n.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr-wb6muA_EegzzsEdfxEKj9otxLEDNlFzYnr-6xPIlWdyjltgFeBhQX4BPR1F5ioSCC3U4L1Q_7F4MuLb2Ecvinpysgg3WeL_hfzeM-ZqC1GNzbpRJ3MM-hwCUrcfIw3sZz8zIEwMgSo/s1600/1394469_396606557135086_121272521_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr-wb6muA_EegzzsEdfxEKj9otxLEDNlFzYnr-6xPIlWdyjltgFeBhQX4BPR1F5ioSCC3U4L1Q_7F4MuLb2Ecvinpysgg3WeL_hfzeM-ZqC1GNzbpRJ3MM-hwCUrcfIw3sZz8zIEwMgSo/s640/1394469_396606557135086_121272521_n.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-60205884097357337412016-06-24T00:00:00.000+03:002019-11-09T00:03:30.622+02:00Mircea Eliade - Noaptea de sânziene<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3waQ4UkvzMmRNo080st2ILqhx2A0LXB06hq6TB2RBrtvV9FqvA7fNRUFSaMcGF_nLFZ6oBnO7iC-_MQHqaf1FxBKjpql40kMSVeIWD1gDkv7lqvsm7NumvJRO5_iAghyphenhyphenhpvS3VToKp7E/s1600/d4cc5a5005dd49eforiginal.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3waQ4UkvzMmRNo080st2ILqhx2A0LXB06hq6TB2RBrtvV9FqvA7fNRUFSaMcGF_nLFZ6oBnO7iC-_MQHqaf1FxBKjpql40kMSVeIWD1gDkv7lqvsm7NumvJRO5_iAghyphenhyphenhpvS3VToKp7E/s320/d4cc5a5005dd49eforiginal.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Romanul <b><i>Noaptea de sânziene</i></b> este cunoscut și sub denumirea de <b style="font-style: italic;">Pădurea interzisă </b>(<span style="font-style: italic;">The Forbidden Forest</span>). </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Acțiunea acestuia se petrece între anii 1936 și 1948, o epocă zbuciumată, înaintea, în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Personajele, bineînțeles, sunt intelectuali cu idei și dorințe proprii, conștienți sau inconștienți de situația în care se află într-un anumit timp al existenței lor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Personajul principal al romanului este Ștefan Viziru. Întreaga acțiune se petrece în jurul său. Ștefan pare să fie un <i>alter ego</i> al autorului. Prin ochii săi se pot observa realitățile „romanului - roman”, a narațiunii care trebuie să existe în contemporaneitate așa cum a existat și încă există mitul.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Din anul 1936 până în anul 1948, viața lui Ștefan Viziru, ideile sale, convingerile, credințele, dorințele acestuia, sentimentele pentru cele trei femei (Ioana, Ileana, doamna Zissu), toate la un loc ne sunt prezentate sub forma unei „dezorientări” ale personajului, care pornind de la faptul că fusese confundat cu marele scriitor contemporan, Ciru Partenie, trăiește urmărit de gândul că tot ceea ce posedă i-ar aparține scriitorului. După ce se căsătorise cu logodnica lui Partenie, Ioana, Ștefan este convins că omul, precum sfinții, poate fi capabil a iubi două femei. Acest lucru îi este dovedit imediat ce, în noaptea de sânziene, „atunci când cerurile se deschid” o întâlnește pe Ileana. Mereu urmărit de gândul că a obținut foloasele altcuiva, Ștefan simte nevoia să își construiască un loc numai al lui, un fel de spațiu în care se poate sustrage vieții reale. Obișnuiește, așadar, să se retragă într-o cameră „secretă”, într-un spațiu doar al lui, pentru „a ieși din timp”. Într-una din seri, aflat în camera lui secretă, <i>camera Sambo</i>, Ștefan aude prin perete o discuție a unui necunoscut, Vădastra, despre o așa-numită doamnă Zissu. Povestea îl face pe Ștefan să-și compătimească vecinul și să se simtă atras de doamna misterioasă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZzZkZGDTRqIaLFe6gBQ0hPtXzZ72J6J2WjQo3mnpzXbMXypTH3_n3j1KxNU0T8treI2Q5jDPdXxu2SCz2Gb_M4G4ddvHrZaAwxk0KAVfeWs0FDn_DHc3djbMJK8hzYR4ozOmu_48_1Es/s1600/noaptea-de-sanziene-vol-1_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZzZkZGDTRqIaLFe6gBQ0hPtXzZ72J6J2WjQo3mnpzXbMXypTH3_n3j1KxNU0T8treI2Q5jDPdXxu2SCz2Gb_M4G4ddvHrZaAwxk0KAVfeWs0FDn_DHc3djbMJK8hzYR4ozOmu_48_1Es/s320/noaptea-de-sanziene-vol-1_1_fullsize.jpg" width="196" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: xx-small;"><i>Noaptea de sânziene</i>,vol. I<br />Editura Litera, 2010, 336 p</span>.</td></tr>
</tbody></table>
Poveștile celorlalte personaje pot constitui singure subiecte pentru alte romane. Prietenul lui Ștefan, Biriș, un filosof ratat, ofticos, care, îndrăgostit fiind, evită să se căsătorească de teamă să nu-și îmbolnăvească soția. Biriș este un personaj central al romanului, acesta trece printr-o suită de evenimente. Este arestat de comuniști pentru că vrea să plece din țară, să se întâlnească cu Ștefan, la Paris; se îndrăgostește de Cătălina, iubita „geniului ratat”, Bibicescu. Cătălina moare după ce este violată de un rus, de la lovitura camionului condus tot de un rus. Ascuns în casa lui Antim, locuită de Irina și socrul ei, moare Bibicescu, dușmanul partidului. Ca să nu se știe pe cine ținuseră în casă, Biriș împreună cu tanti Alice, Irina (soția părăsită de Vădastra, cel care povestea de domna Zissu in camera de hotel) și invățătorul (marele colecționar al volumelor apărute la BPT, tatăl lui Vădastra, socrul Irinei) transportă mortul prin oraș, lăsându-l pe o bancă (o scenă foarte interesantă și macabră). </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Un alt personaj, Vădastra, este tipul omului fără suflet, oportunist. Acesta este în stare de a lua vieți pentru a se îmbogăți. Vrea să intre în posesia tabloului prietenului său, Antim, și dispare, părăsindu-și soția (pe Irina) și copilul. Este regăsit de Ștefan Viziru, mai târziu, la Paris.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdYe-rnyYjuhpCoCT79T4jwDHkKuZLZgW7IeFlHC9kVeYFRlcclNRjzJpJlB9d5d2QciPi613Keh0OUyPYfz9iiy1Hlh8sE9rraVC0e225DJBCSZRXCjmpaL7VkTAKAMQ-28FaUCmivWI/s1600/noaptea-de-sanziene-vol-2_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdYe-rnyYjuhpCoCT79T4jwDHkKuZLZgW7IeFlHC9kVeYFRlcclNRjzJpJlB9d5d2QciPi613Keh0OUyPYfz9iiy1Hlh8sE9rraVC0e225DJBCSZRXCjmpaL7VkTAKAMQ-28FaUCmivWI/s320/noaptea-de-sanziene-vol-2_1_fullsize.jpg" width="194" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: xx-small;"><i>Noaptea de sânziene</i>, vol. II<br />Editura Litera, 2010, 384 p.</span></td></tr>
</tbody></table>
Sunt evidențiate atrocitățile războiului și acțiunile regimului sovietic, imediat după război. Închisorile, legionarii, comuniștii, situația intelectualilor, oportuniștii. Se pot afla lucruri importante din punct de vedere istoric despre: -ascensiunea fascismului, rebeliunea Gărzii de Fier, în 1941; -dictatura militară a lui Antonescu, care, în 1941, i s-a alăturat lui Hitler, pentru atacarea Uniunii Sovietice; -impunerea în țară a brutalului regim stalinist; -cutremurul din 1940, -seceta din Moldova, în 1946 etc. Evident, marcantă a fost situația intelectualilor. Chiar și înainte de război Ștefan Viziru fusese arestat pentru că era considerat legionar. Războiul îl prinde în Londra, acolo unde este intervievat ca spion. După război fuge la Paris în speranța că o va reîntâlni pe Ileana, chiar dacă tânăra i-a promis că indiferent cât o va căuta nu o va găsi niciodată. În urma unui bombardament, în 1944, Ioana și fiul lor mor, Ștefan rămâne singur, cu gândul la Ileana. Ioana reprezenta pentru Ștefan instinctul vieții, Ileana, în schimb, semnifica aplecarea secretă către autodistrugere, instinctul morții. Întâlnirea finală reprezintă un fel de pășire împreună spre un alt tărâm. După ce îi jură că o va căuta o viață întreagă și nu o va găsi, Ileana, fata întâlnită de Ștefan în noaptea de sânziene, se ascunde mereu de bărbatul pe care încă îl iubește. Căutarea acestuia reprezintă un fel de căutare a propriei identități. Întâlnirea lor fiind posibilă pe un alt plan al temporalității, dincolo de realitate, tocmai de aceea dispar din lumea profană împreună. Ștefan și Ileana „dispar” în noaptea Sfântului Ioan, în 1948, după exact 12 ani, sau un an cosmic, de la prima lor întâlnire.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i> <span style="color: #783f04;"> „Aș putea spune că , într-o anumită măsură și în mod misterios simbolul se ascunde în realitatea imediată; el se află aici, dar noi nu-l putem descoperi întotdeauna pentru că lumea modernă nu mai este „deschisă” la experiența simbolică. Orice rătăciri - într-o pădure, într-un oraș necunoscut - pot „simboliza” rătăciri inițiatice în labirint. Oricare „exilat” poate fi un Ulisse în drum spre Itaca, în drum spre „Centrul” existenței sale, iar toate obstacolele pe care le întâlnește pe drumul reîntoarcerii sale „acasă” (=Centrul Lumii) pot fi valorizate ca tot atâtea încercări inițiatice. De asemena orice „vehicul” (un automobil, de exemplu) poate simboliza trecerea de la o formă de a fi la alta: trecerea de la profan la sacru, de la ignoranță la cunoaștere (inițiere), de la singurătate la nuntă, de la viață la moarte etc.”</span></i><span style="color: #783f04;"> (Mircea Eliade)</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Prin motivul caracterului irecognoscibil al miraculosului sau al sacrului, motivul căutării vieții veșnice, motivul dragostei intangibile (Ileana - Cosânzeana) <i><b>Noaptea de sânziene</b></i> are o întreagă „dimensiune conștientă de basm”. În <b><i>Noaptea de sânziene</i></b> predomină, de asemenea, elemente ale realismului magic: treceri bruște de la o perspectivă la alta, schimbări de identitate, multiplicări bizare sau dispersări ale eului, tema timpului - incluzând numeroase paradoxuri antrenate de conștiința temporală specifică impusă de modernitate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> „Punctul de plecare este intuiția eroului că sacrul se ascunde în lume, că adoptă aparențele profanului și devine de nerecunoscut. Problema este cum să-l descoperi și să-l recunoști.” (Matei Călinescu)</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Un roman extraordinar, un roman complet, <b><i>Noaptea de sânziene</i></b> este, fără doar și poate, o scriere de excepție a literaturii române. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><b>***</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;">“Toţi suntem trişti, spunea el. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti.” </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;">“Nu ne putem împotrivi acestui destin. Dar avem măcar datoria să protestăm împotriva lui. Şi, eu cel puţin, nu am alt mijloc de a protesta decât refuzând să fiu confiscat, macerat şi terorizat de acest destin. Dacă va fi să mor azi, mâine sau într-o lună - am să mor. Dar am să mor, cel puţin, mândru că n-am renunţat la demnitatea mea umană, la libertatea mea. Istoria mă va omorî, dar nu va omorî un sclav - ci un om liber, care a ştiut să-şi smulgă măcar o frântură din viaţa lui teroarei istoriei.” </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;">“S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. ” </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;">“Nu te cunosc, nu ştiu cine eşti, nu ştiu ce faci. Nu pot avea secrete faţă de dumneata. N-am spus asta la nimeni, dar d-tale ţi-o pot spune: totul depinde de Timp. Dacă nu rezolvi problema asta chiar acum, cât eşti tânără, te prinde viaţa şi te macină pe dinlăuntru, şi într-o zi te trezeşti bătrână, iar în ziua următoare te trezeşti pe patul de moarte, şi atunci e prea târziu ca să mai încerci ceva. Trebuie să cauţi asta acum, cât eşti tânără. Asta e o problemă de tinereţe...</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;">Ce trebuie să caut? îl întrebase Ileana.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;">Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne, încrede-te în semne. Urmăreşte-le...” </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">***</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7VjaQvsccIBGJbyJKJKpCMPy1w4ExTfaMSOT38Ga3AQ08trxR2oSJLF-iPbmpMQihgOWsXA7MtPEiVotF5KAuyQ4ESVNURTnzo6Fy3PbIJjA9t5baPzNbHTHM5OUFmwdrNgCcfWCoQtI/s1600/8a191e7344a157fb9c17a501c32ff5fd.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7VjaQvsccIBGJbyJKJKpCMPy1w4ExTfaMSOT38Ga3AQ08trxR2oSJLF-iPbmpMQihgOWsXA7MtPEiVotF5KAuyQ4ESVNURTnzo6Fy3PbIJjA9t5baPzNbHTHM5OUFmwdrNgCcfWCoQtI/s320/8a191e7344a157fb9c17a501c32ff5fd.jpg" width="210" /></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><b>Sânzienele</b> (etimologia </span><i style="font-family: Verdana, sans-serif;">Sancta Diana</i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> - zeița romană a vânătorii și a lunii, cunoscută ca zeiță virgină, protectoare a tinerelor fete, care a refuzat să se căsătorească) este sărbătoarea </span><i style="font-family: Verdana, sans-serif;">zânelor bune (sfânt + zâne), </i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">ținută</span><i style="font-family: Verdana, sans-serif;"> </i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">în 24 iunie, cunoscută și sub numele de </span><i style="font-family: Verdana, sans-serif;">Drăgaica</i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">, este considerată sărbătoare păgână a solstițiului de vară, drept pentru care Biserica Ortodoxă sărbătorește în aceeași dată ziua Sfântului Ioan. Fetele tinere adună flori de sânziene, de pe câmp, din care împletesc coronițe. Seara, dansează în jurul focului, îmbrăcate în rochii albe, purtând coronițele de flori pe cap. Coronițele se aruncă pe case și așa se știe dacă în acea casă va muri sau nu cineva. Atunci când florile rămân pe acoperiș acolo va fi veselie și viață frumoasă. Puse sub pernă, florile le ajută pe tinere să-și viseze ursitul. De asemenea, se crede că în noaptea de Sânziene cerul se deschide și spiritele ajung pe pământ. Conform tradiției populare, atât lucruri bune, cât și rele i se pot întâmpla unei persoane singure în acea noapte.</span></div>
<span style="background-color: white; color: #181818; font-family: "merriweather" , "georgia" , serif; font-size: 14px; line-height: 21px; text-align: left;"><br /></span>Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-76125828516119727832016-03-15T19:35:00.004+02:002017-03-05T12:12:47.661+02:00Jane Austen sau „Austenland”<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMA3UWTHo_jEH1hizjnVkJxvVD0pERvBj6zYLlyjUQeIlKJD9RkItqeWrHm8pNNZv7qGH6tKRsTFFbSa7y-kv0hBf2b3tHz7fDbrHn72dUrGRcH0MLkaCDzggimMDLYrnwnYVqMeABSaw/s1600/IMG_1376+%25284%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMA3UWTHo_jEH1hizjnVkJxvVD0pERvBj6zYLlyjUQeIlKJD9RkItqeWrHm8pNNZv7qGH6tKRsTFFbSa7y-kv0hBf2b3tHz7fDbrHn72dUrGRcH0MLkaCDzggimMDLYrnwnYVqMeABSaw/s640/IMG_1376+%25284%2529.jpg" width="640" /></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Aseară făceam ordine prin bibliotecă și am descoperit colecția <b>Jane Austen</b> de la <b style="font-style: italic;">Adevărul</b>, din 2011. Eram în anul doi de facultate când a apărut. Pe timpul când îmi plăceau romanele cu final fericit <i>trase</i> în culori de macaron și filmele cu Keira Knightley</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> în rolul principal. :) Ce ani frumoși! Fotografia este de ieri. În fundal: Beautiful Estee Lauder - Sensuous Noir fragrance și o splendidă Campanula într-o găletușă foarte drăguță.</span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Nu am putut să mă abțin și am răsfoit câteva pagini de internet în căutarea câtorva imagini cu alte colecții <i>colorate</i>. Mi-au atras atenția o grămadă de desene, fotografii, comentarii absolut drăguțe și pozitive. Cât de frumos ar fi să știm și noi să ne popularizăm literatura în acest fel. Din păcate critica negativă a devenit o ocupație din ce în ce mai des întâlnită la noi. În loc să scoatem în evidență și să apreciem ceea ce avem, preferăm să distrugem, să uităm. Așa au rămas în negura timpului enorm de mulți scriitori care au scris impresionant, dar care nu au reușit să intre în grațiile criticilor, implicit în ale cititorilor. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Noi nu reedităm, noi nu știm să ne vindem <i>marfa</i>. Este foarte trist. Puțini adolescenți ar lua în mână o carte îngălbenită, tipărită pe hârtie de proastă calitate (gen cele publicate prin anii `60-`70-`80), voluminoasă (pentru că sunt cărți care cuprind 2-3 romane) și cu enorm de multe cuvinte pe pagină. Avem nevoie de mai multă culoare, fie ea și aceea inspirată de produsele din rafturile cofetăriei. Avem nevoie de mai multă viață, pentru că cine ne oferă viață dacă nu cuvintele, cărțile.</span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivG7VMSVc1qagTw4JwR6YPnGdRO1YvQWcEPC2xNkBa9Uk6icMSla-HVqISNu_cNLAvrhaWTnl8_4ix9oXjVyoZ2fVzVjcnhwl8UZfcue4ANnTYpVnesXwjNd0W0ApmHidMd2lV3aVrl-I/s1600/jane_austen_novels_cover_design_by_chihariel-d7o1a3l.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="566" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivG7VMSVc1qagTw4JwR6YPnGdRO1YvQWcEPC2xNkBa9Uk6icMSla-HVqISNu_cNLAvrhaWTnl8_4ix9oXjVyoZ2fVzVjcnhwl8UZfcue4ANnTYpVnesXwjNd0W0ApmHidMd2lV3aVrl-I/s640/jane_austen_novels_cover_design_by_chihariel-d7o1a3l.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ilustrații atrăgătoare pentru domnișoare</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpgp4nJSillpBR8yImv26HZ6naxSr6kqSz6f0BsrMB9bJa35S3kTl_OCmRY4Cc1YoKb1J5P46trSEaulS8hyphenhyphenEnmpIGxrkZ5edGa_2YglDZEYvB_1OwIAA62yauK6ioWVnwqJYfydsc0vo/s1600/jane-austen-books-jane-austen-952951_1024_768-jpg.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpgp4nJSillpBR8yImv26HZ6naxSr6kqSz6f0BsrMB9bJa35S3kTl_OCmRY4Cc1YoKb1J5P46trSEaulS8hyphenhyphenEnmpIGxrkZ5edGa_2YglDZEYvB_1OwIAA62yauK6ioWVnwqJYfydsc0vo/s640/jane-austen-books-jane-austen-952951_1024_768-jpg.png" width="640" /></a></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ6LONofDTYuytlzCDCK5F2gMg1H1Q75_6yjCQ7YKvEPpQZ1t2IR7yXRqaRodxA7YN0Zb7tP6omXtHmsK7n4rNXX64ZeKip4O9Z3_T878gqKG7wmAV18iwHBrH41vKRWOwY0xO9b3EBOw/s1600/tumblr_mru9gwm4qy1szor52o1_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ6LONofDTYuytlzCDCK5F2gMg1H1Q75_6yjCQ7YKvEPpQZ1t2IR7yXRqaRodxA7YN0Zb7tP6omXtHmsK7n4rNXX64ZeKip4O9Z3_T878gqKG7wmAV18iwHBrH41vKRWOwY0xO9b3EBOw/s640/tumblr_mru9gwm4qy1szor52o1_1280.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Îmi imaginez niște desene asemănătoare cu personajele din romanul <i><b>Ion</b></i>.</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9F2xus8NpufJzDqee-jBrT_RqMM8TZv-Xww-EM-XAi1ztPWXe3BQgN-inJRpAH86Gf5t8lFmRCGWF6_ackevb8qp8phDfV3pgrRhtixfYnhIRTsyU0K2J7Gvm7euJwhJxbmWB9wfBVfw/s1600/il_fullxfull.504387218_tq3m.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="612" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9F2xus8NpufJzDqee-jBrT_RqMM8TZv-Xww-EM-XAi1ztPWXe3BQgN-inJRpAH86Gf5t8lFmRCGWF6_ackevb8qp8phDfV3pgrRhtixfYnhIRTsyU0K2J7Gvm7euJwhJxbmWB9wfBVfw/s640/il_fullxfull.504387218_tq3m.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dacă tot se poartă vintage, ar fi frumos ca atunci când cumperi o carte să primești și niște semne atrăgătoare.</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeEzcbSMT_BvJrn2xkOprEopoU0FNrwK_VHdfAXjkkKw-lHPCN6-8mga7dk9qsHt9g1NqK1Sui3VLzgcLBa38MpLsrwRwCxffmV9y9GDC1XzQDhpUA7QcSVcHqYYs__wUmHyxfbRbLpHk/s1600/austenheader.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeEzcbSMT_BvJrn2xkOprEopoU0FNrwK_VHdfAXjkkKw-lHPCN6-8mga7dk9qsHt9g1NqK1Sui3VLzgcLBa38MpLsrwRwCxffmV9y9GDC1XzQDhpUA7QcSVcHqYYs__wUmHyxfbRbLpHk/s640/austenheader.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Lovely!</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyxiqf8xZ56u3W-71u0aQxUpWI5S2yll1e1FUI9919YOIkR6WmZmMN0AewXzw2XGBoSG2a6lpf3HtUEXZLR58jWUqjaNFwvm4N7BFlYM10SV1oeDh9oJrRsjtDS0ryD7CcPy4Y3RGTf0s/s1600/janeite2.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyxiqf8xZ56u3W-71u0aQxUpWI5S2yll1e1FUI9919YOIkR6WmZmMN0AewXzw2XGBoSG2a6lpf3HtUEXZLR58jWUqjaNFwvm4N7BFlYM10SV1oeDh9oJrRsjtDS0ryD7CcPy4Y3RGTf0s/s640/janeite2.png" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-61354324860457526422016-03-07T20:29:00.001+02:002022-11-26T23:16:21.710+02:00Pisiciplanteșilecturi<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1o3GSISRrPSCfq17L_92FQk6-I9BgZbM-brzbMWitlYGA6eEN4kMfopgcybrRM_KNcpRlhSq4idrQYXCtS95dzz9MoL3JUB9oCIHN1I9WFmDOEoqY8_DMTOHN0-bMtYLqNzQ-zKWRzfY/s1600/IMG_1341+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1o3GSISRrPSCfq17L_92FQk6-I9BgZbM-brzbMWitlYGA6eEN4kMfopgcybrRM_KNcpRlhSq4idrQYXCtS95dzz9MoL3JUB9oCIHN1I9WFmDOEoqY8_DMTOHN0-bMtYLqNzQ-zKWRzfY/s320/IMG_1341+%25282%2529.jpg" width="212" /></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Acum câteva zile, în timp ce mă bucuram de lectura minunatelor nuvele din volumul semnat de Ștefan Bănulescu, <b style="font-style: italic;">Iarna bărbaților</b>, în pauza pe care i-o datorez lui Martin, pisoiul meu de 7 luni, am reușit să fur niște imagini cu lucrurile din jurul meu. Mi-am dat seama că îmi place să fiu înconjurată de plante uscate, aromate, în special lavandă, cimbru, mentă, busuioc etc. pe care le păstrez în vase de lut sau în cutii de ceai, sau chiar legate și agățate pe peretele din bucătărie, dar și plante vii, cât mai colorate, cât mai muuuulte. :) </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">De-abia aștept primăvara cu florile ei, cu soarele ei, cu vreme de ieșit</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> pe băncuță, în curte, cu cât mai multe cărți de citit. </span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqasIVAXB6u51l0nJOIfkOHaklObm2AEZz5aHRlJUcPUofiXBsgY0eWxHdVWI7DZ4o6J8mYQlUMyGMg8D3slHQFwSygx9bUMNR71wDwehHRxvY8JbUXjrL1s1OdrdKUjC-njVhJcG-voA/s1600/IMG_1334+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div>
<a name='more'></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqasIVAXB6u51l0nJOIfkOHaklObm2AEZz5aHRlJUcPUofiXBsgY0eWxHdVWI7DZ4o6J8mYQlUMyGMg8D3slHQFwSygx9bUMNR71wDwehHRxvY8JbUXjrL1s1OdrdKUjC-njVhJcG-voA/s1600/IMG_1334+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="406" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqasIVAXB6u51l0nJOIfkOHaklObm2AEZz5aHRlJUcPUofiXBsgY0eWxHdVWI7DZ4o6J8mYQlUMyGMg8D3slHQFwSygx9bUMNR71wDwehHRxvY8JbUXjrL1s1OdrdKUjC-njVhJcG-voA/s640/IMG_1334+%25282%2529.jpg" width="640" /></a><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj02uLniqZwKxw8-6MyZIa3qh-L3tbpXAn3q9bMTbsGs_M9FDHRh3wDUQ_sDUVpcbP-75wipRkdtqIHb3WhphM66D9VggP0D-wHdoR-xdQRpLT3VGMWi-L0bLbpTR_tdCP7FXeXXg34w58/s1600/IMG_1347.CR2" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj02uLniqZwKxw8-6MyZIa3qh-L3tbpXAn3q9bMTbsGs_M9FDHRh3wDUQ_sDUVpcbP-75wipRkdtqIHb3WhphM66D9VggP0D-wHdoR-xdQRpLT3VGMWi-L0bLbpTR_tdCP7FXeXXg34w58/s640/IMG_1347.CR2" width="425" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixCDGn7_7eOt4ttJv1ME0DJb_G3ZWOx6y5tyUAx936AF_LNHEqUSharG0YdDZRoLMx9Z-reYLS6I7XnmC6dhRUigvveXaOZQrQ2hlNJG-HJJcBd8vbkSK14Je-C9ui1GsYmCVuMvUz97U/s1600/IMG_1346.CR2" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixCDGn7_7eOt4ttJv1ME0DJb_G3ZWOx6y5tyUAx936AF_LNHEqUSharG0YdDZRoLMx9Z-reYLS6I7XnmC6dhRUigvveXaOZQrQ2hlNJG-HJJcBd8vbkSK14Je-C9ui1GsYmCVuMvUz97U/s640/IMG_1346.CR2" width="424" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIJL13L9QS67ZgTcC1UirQojWozmn3W3CU4_Rag_vA-0eqxXyBdvVS0BGBOb1r1htarClhzTLKs1jCmpgVe5XDZUWRwTVklZnQxqVDvF1cogzH3UKfn-J5ErDlqH6ohTE_WP32tZyQPMs/s1600/IMG_1338.CR2" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIJL13L9QS67ZgTcC1UirQojWozmn3W3CU4_Rag_vA-0eqxXyBdvVS0BGBOb1r1htarClhzTLKs1jCmpgVe5XDZUWRwTVklZnQxqVDvF1cogzH3UKfn-J5ErDlqH6ohTE_WP32tZyQPMs/s640/IMG_1338.CR2" width="425" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBZ4xqBrIIKi1tzDS8acoT4PCnwBQYXe37INL3tmm25tNQyQ94vjIMKK2v2mEQvWEqoapvYS_faTei1BXA-z6II_Y0KzBNJCiCG3WGMlHss-hC0gtdSkCfXPVm5kopW91qzIB6yDogViw/s1600/IMG_1345.CR2" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="425" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBZ4xqBrIIKi1tzDS8acoT4PCnwBQYXe37INL3tmm25tNQyQ94vjIMKK2v2mEQvWEqoapvYS_faTei1BXA-z6II_Y0KzBNJCiCG3WGMlHss-hC0gtdSkCfXPVm5kopW91qzIB6yDogViw/s640/IMG_1345.CR2" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtUTHK9S_HWRct7KF_EYXaZwTpx_vvwNLlnneox-rv9hh6A0nBDMkMXr9dBllsK1vQdyxSXxxk9A2mC2Xl6A63y-mEEvT-ZlQlE7DvjCW_Lwn6VSt332_cKFLv1JCjONS7s334DioZlT0/s1600/IMG_1340+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="425" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtUTHK9S_HWRct7KF_EYXaZwTpx_vvwNLlnneox-rv9hh6A0nBDMkMXr9dBllsK1vQdyxSXxxk9A2mC2Xl6A63y-mEEvT-ZlQlE7DvjCW_Lwn6VSt332_cKFLv1JCjONS7s334DioZlT0/s640/IMG_1340+%25282%2529.jpg" width="640" /></a></div>
<br />Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-71286751399698556082016-02-12T20:01:00.000+02:002017-03-05T12:13:18.061+02:00Plânsul lui Nietzsche, de Irvin D. Yalom<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvuUyD7AT-DYz080HV5eidRFHauuRiLHnmh0Zdtog0eww2EA6MJs8RVXLxQjz4C1rqvfIBiC6KzpPgj6M-_gpRyirNDm3wANiFLzG1UmvAj6S-i7RUb7V7f4gu538RkR2IqA9Zd0OzKFk/s1600/plansul-lui-nietzsche-editie-2015_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvuUyD7AT-DYz080HV5eidRFHauuRiLHnmh0Zdtog0eww2EA6MJs8RVXLxQjz4C1rqvfIBiC6KzpPgj6M-_gpRyirNDm3wANiFLzG1UmvAj6S-i7RUb7V7f4gu538RkR2IqA9Zd0OzKFk/s320/plansul-lui-nietzsche-editie-2015_1_fullsize.jpg" width="209" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><b><i>Plânsul lui Nietzsche</i></b> (<b><i>When Nietzsche Wept</i></b>) este o ficțiune care ar fi putut deveni istorie. Așa spune autorul romanului inspirat din istoria celor câtorva luni ale anului 1882, ale vieții filosofului german Friedrich Nietzsche, urmând ideea marelui scriitor Andre Gide, conform căreia: „Istoria este o ficțiune care s-a întâmplat, în timp ce ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple”. O afirmație de la care Irvin D. Yalom a pornit atunci când a scris, referindu-se la cartea sa, următoarele cuvinte: „Ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple. Minunat. Exact așa ceva mi-am dorit să scriu. </span><i style="font-family: Verdana, sans-serif;"><b>Plânsul lui Nietzsche</b>, </i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">romanul meu, ar fi putut nara întâmplări adevărate. Dat fiind începuturile neverosimile ale domeniului psihoterapiei, toate evenimentele din carte ar fi putut avea loc dacă istoria s-ar fi abătut numai un pic din cale (<i>The Yalom Reader</i>, <i>Basic Books</i>, New York, 1998)”- citat preluat din <i>Postfața</i> cărții, scrisă de autor însuși.</span><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Yalom, în cele din urmă, cam asta a reușit să construiască. O ficțiune biografică, o istorie posibilă a câtorva luni din viața lui Nietzsche, cea a cunoscutului doctor vienez Josef Breuer, a lui Freud, a Berthei Pappenheim și a tinerei Lou Salome, femeia cu care Nietzsche avusese o aventură reală. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Acțiunea romanului este foarte simplă, poate pentru că scrisul este axat pe redarea universului interior</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> al personajelor. Nu este un roman în care se petrec lucruri, mai degrabă e o carte despre „cum ar putea” să se întâmple. Accentul, după cum bine v-ați dat seama, este pus pe trăirile, dorințele, visele și ideile personajelor, este vorba despre frământări, obsesii și rezolvarea lor, sau încercarea de a le rezolva.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #cc0000; text-decoration: underline;"><b>Spoiler:</b></span> </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Doctorul Josef Breuer este rugat de o tânără rusoaică, în vârstă de 21 de ani, Lou Salome, să salveze viitorul filozofiei germane, pe scurt, să-l ajute pe prietenul ei, marele profesor, Friedrich Nietzsche, care suferă de o migrenă îngrozitoare și este depresiv, urmărit de posibile gânduri sinucigașe. Doctorul acceptă, simțindu-se oarecum vrăjit de tânăra domnișoară. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Nietzsche, prea mândru pentru a accepta o consultație, este totuși convins de prieteni să-l viziteze pe doctor, iar acesta, la rândul său, îl convinge să rămână o perioadă îndelungată în sanatoriu, pentru tratament. În ideea de a-l păcăli, Breuer îl roagă pe Nietzsche să-l ajute să-și elimine obsesia pentru Anna O. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">(Bertha </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Pappenheim), </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">o fostă pacientă de care se îndrăgostise. Nietzche își ia treaba în serios și descoperă că doctorul are o problemă mai mare decât a lui (N. e îndrăgostit </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">de Lou Salome și</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> nu poate scăpa de imaginea ei, nici după ce aceasta îl trădează). Sub influența lui Nietzsche, Breuer devine din ce în ce mai obsedat de dorința de a fi liber din nou și aproape că face o năzbâtie, dar este tratat de hipnoza prietenului său Sigmund Freud. Breuer află, datorită hipnozei, cum să trateze depresia lui Nietzsche.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><b>***</b></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i>„Așa cum oasele, carnea, intestinele și vasele de sânge sunt învelite într-o piele ce face suportabilă înfățișarea omului, tot așa agitațiile și pasiunile sufletului sunt înfășurate în vanitate; ea este pielea sufletului” </i></span></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i>„Gândurile sunt umbrele simțămintelor noastre - întotdeauna mai întunecate, mai goale, mai simple decât acestea” (din Știința voioasă)</i></span></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i>„Nimeni nu moare vreodată din cauza unor adevăruri fatale în zilele noastre - există prea multe antidoturi” (din Știința voioasă)</i></span></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i>„Amantul nu este cel care iubește: ceea ce urmărește el în schimb este să fie singurul posesor al iubitei lui. Dorința lui este să îndepărteze întreaga lume de un bun prețios. Este tot atât de meschin cu balaurul care-și păzește comoara de aur! El nu iubește lumea - dimpotrivă, este total indiferent față de toate celelalte ființe vii.”</i></span></span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i><br /></i></span></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i>„Tot ce vezi e relativ, la fel și tot ce cunoști. Inventăm ceea ce experimentăm. Iar ceea ce am inventat putem distruge.”</i></span></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i>„Am crezut întotdeauna că suntem îndrăgostiți mai mult de dorință decât de ființa dorită.”</i></span></span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #783f04;"><i><br /></i></span></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #783f04;"><i>„Cred că este greu să supraestimezi gradul în care viața - adevărata viață - este trăită de inconștient. Conștientul nu este decât învelișul transparent care acoperă existența: ochiul antrenat poate vedea prin el - până la forțele primitive, la instincte, până la însuși motorul voinței de putere.”</i></span><br />
<span style="color: #783f04;"><i><br /></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #783f04;"><i>„ - Tot ce-am vrut să spun a fost că, pentru a avea o relație completă cu altcineva, trebuie să ai mai întâi o relație cu tine însuți. Dacă nu putem cuprinde propria noastră singurătate, îl vom folosi, pur și simplu, pe celălalt ca pe un scut împotriva izolării. Numai atunci când vei putea trăi ca vulturul - fără nici un public, de nici un fel - te vei putea îndrepta cu dragoste înspre altcineva; numai atunci poate să-ți pese de cursul existenței celuilalt. Ergo, dacă nu ești în stare să renunți la o căsnicie, atunci căsnicia e sortită pieirii.”</i></span></div>
</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-weight: bold;">***</span></div>
<u style="font-family: verdana, sans-serif; font-weight: bold;">Istorie vs. Ficțiune</u></div>
<div style="text-align: justify;">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTx9527FqWQANipwux4B6eHDh6yeL_tWF1aYG9gLUw5NM8Jr5P2Nc91zOirwSGPcYvRzoilew4gLaD3ypAGo3yEMi5kdH1b1zwZnxr-IOtizJGozg5HV8M_Ipz3GF4fvPeIweDDigTaLA/s1600/Nietzsche187a.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTx9527FqWQANipwux4B6eHDh6yeL_tWF1aYG9gLUw5NM8Jr5P2Nc91zOirwSGPcYvRzoilew4gLaD3ypAGo3yEMi5kdH1b1zwZnxr-IOtizJGozg5HV8M_Ipz3GF4fvPeIweDDigTaLA/s320/Nietzsche187a.jpg" width="235" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: #f9f9f9; font-family: sans-serif; font-size: 12.32px; line-height: 18.48px; text-align: left; white-space: nowrap;">Friedrich Wilhelm Nietzsche</span><br />
<span style="background-color: #f9f9f9; font-family: sans-serif; font-size: 12.32px; line-height: 18.48px; text-align: left;">15 October 1844 - </span><span style="background-color: #f9f9f9; font-family: sans-serif; font-size: 12.32px; line-height: 18.48px; text-align: left;">25 August 1900</span><span style="background-color: #f9f9f9; font-family: sans-serif; font-size: 12.32px; line-height: 18.48px; text-align: left;"><br />(<a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche">sursa</a>)</span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Aflăm, din </span><i style="font-family: verdana, sans-serif;">Postfața</i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> cărții, că în realitate Friedrich Nietzsche și Josef Breuer nu s-au întâlnit niciodată, dar se puteau întâlni. Unul dintre prietenii lui Nietzsche, la un moment dat, îi trimisese o scrisoare prin care îl ruga să-l consulte pe marele doctor vienez Josef Breuer. În roman, Breuer era obsedat de Bertha, chinurile persistenței imaginii acesteia pun stăpânire pe mintea sa, dar în realitate nu se știe dacă într-adevăr existase o legătură amoroasă între cei doi, chiar dacă doctorul își petrecea foarte mult timp în compania ei. Josef Breuer împreună cu Freud o trataseră pe Bertha de isterie. În urma cercetărilor, având la bază crizele Berthei, cei doi au scris cartea: </span><i style="font-family: verdana, sans-serif;"><b>Studii asupra isteriei</b></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Se știe câte ceva și de relația lui Nietzsche cu Lou Andreas-Salome. Cei doi s-au întâlnit în primăvara anului 1882 și au avut o legătură amoroasă intensă și scurtă, cu care, la fel ca în roman, sora filosofului nu era de acord, făcând tot posibilul ca aceștia să nu fie prea mult timp împreună. Totuși, gurile rele spun că Lou Salome era o femeie care nu se implica în relații. Despărțirea de tânără îl lasă profund deprimat, cu gânduri sinucigașe.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Bertha </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; text-align: justify;">Pappenheim a fost, la fel ca Lou Salome, o femeie remarcabilă în timpul ei, dar a devenit cunoscută în anul 1953, odată cu apariția studiului lui Ernest Jones -<b><i> Viața și opera lui Sigmund Freud</i></b>.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; text-align: justify;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Pentru a păstra cronologia reală, autorul a folosit citate și referiri la cărțile deja publicate, apărute înainte de 1882, ale lui Nietzsche: </span><i style="font-family: verdana, sans-serif;"><b>Omenesc prea omenesc</b></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">, </span><b style="font-family: verdana, sans-serif;"><i>Considerații înafara timpului</i></b><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">, </span><b style="font-family: verdana, sans-serif;"><i>Aurora</i></b><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> și </span><i style="font-family: verdana, sans-serif;"><b>Știința voioasă</b></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">. Dar presupunând că anumite idei din </span><i style="font-family: verdana, sans-serif;"><b>Așa grăit-a Zarathustra</b></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">, pe care a scris-o la câteva luni după perioada menționată în roman, încolțiseră în mintea lui Nietzsche, autorul face destule referiri și la această carte.</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><b>***</b></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Romanul abundă de idei filosofice, de psihanaliză, termeni medicali, idei desprinse din studii de specialitate. Se observă, așadar, că este o carte lucrată, o carte care adună între copertele sale, nu numai o fărâmă, fie ea și ficțională, din viețile unor oameni importanți și foarte cunoscuți, ci ani de studiu și cercetare. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Într-adevăr, sunt multe aspecte fictive, însă sunt destule extrase din documente reale. Poate tocmai din această cauză, </span><i style="font-family: verdana, sans-serif;"><b>Plânsul lui Nietzsche</b></i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> este adesea considerat un roman lucrat, bine documentat, dar lipsit de expresivitate stilistică. Această transpunere a istoriei în ficțiune îmi amintește de</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> romanul <b><i>Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare</i></b> de Anthony Burgess </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">(cu titlul original <b><i>Nothing Like the Sun: A Story of Shakespeare`s Love Life</i></b>, apărut în anul 1964).</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">O ecranizare de excepție după <i><b>Plânsul lui Nietzsche </b></i>a apărut în anul 2007, în regia lui Pinchas Perry, cu Armand Assante și Ben Cross. Am văzut filmul acum vreo trei ani și mi-a plăcut foarte mult.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/lk-vjBRtsx8/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/lk-vjBRtsx8?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="color: #cc0000;"><u><br /></u></span></span></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-64103978912224516262016-02-10T19:09:00.000+02:002016-02-11T14:18:38.128+02:00C.S. Lewis - Cronicile din Narnia #1 (Nepotul magicianului)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf9NrfODl-XdCtNrtFoX9RnXTl2hbNvhwA9XrodQH_s6xbuc7miVsd9u61PdyCNl2OthqpBmaYmuM5K-Ss-4CRknbM3DM_lRB-HMdbDrXEzEZf2gZjImwiHQVEEzJNY4DtNMDL0HMadtc/s1600/IMG_1322+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf9NrfODl-XdCtNrtFoX9RnXTl2hbNvhwA9XrodQH_s6xbuc7miVsd9u61PdyCNl2OthqpBmaYmuM5K-Ss-4CRknbM3DM_lRB-HMdbDrXEzEZf2gZjImwiHQVEEzJNY4DtNMDL0HMadtc/s320/IMG_1322+%25282%2529.jpg" width="213" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;">Jadis, în Londra, <br />lipsită de puteri magice,<br />crede că oamenii <br />trebuie să i se supună.</span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Am citit acest volum pentru că îl aveam în bibliotecă, nu l-am comandat să-l citesc eu în mod special, dar răsfoindu-l mi-a plăcut foarte mult și nu l-am lăsat până nu am citit și ultimul cuvânt. <b>C. S. Lewis</b> (29 noiembrie 1898 - 22 noiembrie 1963) a început scrierea <i><b>Cronicilor din Narnia</b></i> (7 volume) în anul 1950. Chiar dacă este considerată o carte pentru copii, poate fi citită și de adulți, mai ales că, din punctul meu de vedere, doar cei din urmă îi pot înțelege semnificațiile (la fel ca multe alte cărți cu copii, dar nu neapărat pentru copii). Povestea e interesantă, chiar dacă ne duce cu gândul la alte cărți de acest gen. Ideea de a trece dintr-o lume în alta; de a crea un nou ținut. o lume nouă, magică; de a oferi cuiva un măr, datorită căruia se trezește la viață sau, din contră, pierde avantaje; povești cu vrăjitoare rele; cu doi copii care pornesc în aventura vieții lor; cu un magician; povești cu inele fermecate etc., toate la un loc sunt adunate între două coperte, istorisiri frumoase și îmbinate impecabil, înșiruite pe un număr mic de pagini (aproximativ 200) din care rezultă o adevărată atmosferă de basm. Lectura este mai mult decât relaxantă și sunt momente în care devine de-a dreptul captivantă. Subiectul este foarte ușor de ținut minte: doi copii, o fată și un băiat, care după ce interacționează cu unchiul băiatului, magicianul răutăcios, sunt transportați în alte lumi cu ajutorul unor inele.</span><br />
<a name='more'></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Ajung într-o pădure din care pot trece spre alte tărâmuri, apoi într-un ținut misterios unde aduc la viață o regină rea. Urmăriți de regina-vrăjitoare în lumea lor, pentru a scăpa de ea folosesc inelele magice și ajung în mijlocul nimicului. Și-au dat seama că i-au adus cu ei, în afară de vrăjitoare, din cauza că au fost atinși de aceștia, pe unchiul Andrew, un vizitiu și calul lui. Din acest nimic, prin cântecele unui leu, se creează o nouă lume, Narnia. </span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Ținutul devine fabulos și magic. Într-un final, copiii se întorc în lumea lor împreună cu unchiul magician, dar, pentru că Digory aduce cu el un măr, din al cărui cotor ulterior va crește un pom, la rădăcina căruia copilul îngropase inelele magice, încă mai există o legătură între lumea noastră și alte lumi. </span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Lăsând de-o parte ideea de „poveste frumoasă”, ca adult, ceea ce vezi sunt multitudinea de simboluri preluate din istorie, religie sau mitologie: calul năzdrăvan, care zboară, drumul inițiatic al micilor eroi, lupta dintre bine și rău, cu triumful binelui, trecerea dintr-o lume în alta prin apă (simbolul apelor primordiale), pomul binelui (mărul) și fructele care oferă viață (fructul tinereții-mărul), leul - regele animalelor - creatorul Narniei, imaginea primilor oameni (Adam și Eva - vizitiul și soția sa) și alte simboluri și motive literare întâlnite în foarte multe astfel de povești. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Finalul ne îndeamnă să citim și celelalte volume pentru că, în mod evident, povestea continuă, și nu numai atât, dar pare să devină din ce în ce mai interesantă. Mi-a plăcut foarte mult această carte „pentru copii”, chiar m-am simțit ca o fetiță, citind-o. Noi, adulții, cu siguranță ar trebui să citim mai des astfel de cărți!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<b><i>***</i></b></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<i> <span style="color: #783f04;">„Aceasta este o poveste despre ceva ce s-a întâmplat demult, pe când bunicul vostru era copil. E o poveste foarte importantă, pentru că arată cum au început toate călătoriile din lumea noastră spre (și întoarcerile din) ținutul Narnia.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i> <span style="color: #783f04;"> Pe atunci, domnul Sherlock Holmes încă locuia în Baker Street, iar familia Bastable căuta comori în timp ce-și ducea traiul în Lewisham Road. Pe atunci băieții erau forțați să poarte zilnic scorțoasele gulere Eton, iar de regulă școala era mai strictă decât acum. Însă mâncarea era mai bună; cât despre dulciuri, </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;">nu vă pot spune cât de ieftine și bune erau, pentru că </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;">v-ar lăsa gura apă de pomană. Și tot atunci trăia în Londra o fată pe nume Polly Plummer.”(Capitolul 1 - Cealaltă ușă)</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i> </i></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmXXhdA9w4dZo38KjUW8UOrx7h4rUhyphenhyphenn8k74oH78mvpNadDux7x7LTutAunaG7Wis-zoHcOr9le7l1vCQpFUj-XDrmW_bjiH-iL6s9NNPL5Y6vpSfplSnMaablipQIC3pAncfzDUfUOiI/s1600/IMG_1318+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="464" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmXXhdA9w4dZo38KjUW8UOrx7h4rUhyphenhyphenn8k74oH78mvpNadDux7x7LTutAunaG7Wis-zoHcOr9le7l1vCQpFUj-XDrmW_bjiH-iL6s9NNPL5Y6vpSfplSnMaablipQIC3pAncfzDUfUOiI/s640/IMG_1318+%25282%2529.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><i>Sala Figurilor</i> din ținutul Charn, <br />prima lume în care intră Polly și Digory. <br />În imagine sunt figuri lipsite de viață.</span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;"> „Unchiul Andrew și biroul lui dispărură cât ai bate din palme. Apoi, preț de o clipă, totul deveni neclar. Digory se trezi învăluit de o lumină verde, blândă, pornită de deasupra lui, pe când dedesubt era beznă. Digory nu părea să stea pe ceva. Și nu părea să-l atingă nimic. „Cred că sunt în apă”, își zise el. „Sau sub.” Asta-l înspăimântă pentru o clipă, dar simți imediat că țâșnea în sus. Apoi, capul îi ajunse la suprafață, iar el se trezi chinuindu-se să ajungă la mal, pe iarba moale de la marginea unui ochi de apă.” </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;">(Capitolul 3 - Pădurea dintre Lumi)</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #783f04;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;"> „Jos, aproape de orizont, se vedea un soare roșu,</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;">mult mai mare decât al nostru. Digory își dădu seama </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;">că acesta era totodată mai bătrân decât soarele nostru. Era un soare pe moarte, obosit de cât se uitase spre tărâmul acela.” </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;">(Capitolul 5 - Cuvântul Mișelesc)</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i></i><br />
<i></i></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwYLQrJVCeH11XCxOCMa65KYsTjS1Te1eBX9FTx2Rrk07plWCKf2yDNxpdcKhiFtYI-rjN2nRbEj1dQvjouIdVkoF1ucuutX2-wPfpzqiGKTjNFs99TmwatWOcmyMPDxnm-hIUsYpK5UI/s1600/IMG_1320+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><i><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwYLQrJVCeH11XCxOCMa65KYsTjS1Te1eBX9FTx2Rrk07plWCKf2yDNxpdcKhiFtYI-rjN2nRbEj1dQvjouIdVkoF1ucuutX2-wPfpzqiGKTjNFs99TmwatWOcmyMPDxnm-hIUsYpK5UI/s640/IMG_1320+%25282%2529.jpg" width="424" /></i></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;">Jadis, vrăjitoarea din Charn <br />îi obligă pe copii <br />să o ducă în lumea lor.</span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;"> „-Data trecută când ați fost aici, continuă Aslan, groapa asta era un ochi de apă, iar când ați sărit în el ați ajuns în Charn, ținutul luminat de un soare muribund. Acum ochiul de apă a secat. Lumea aceea s-a sfârșit ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Asta ar trebui să le fie învățătură de minte urmașilor lui Adam și-ai Evei.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;"> -Da, Aslan, răspunseră ambii copii.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;"> După care Polly adăugă:</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;"> -Dar noi nu suntem la fel de răi ca cei din lumea aia, nu-i așa, Aslan?</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;"> -Încă nu, fiică a Evei, spuse Leul. Încă nu. Dar semănați cu ei din ce în ce mai mult. Cine știe, poate că la un moment dat cineva din lumea voastră o să afle un secret la fel de periculos precum Cuvântul Mișelesc, prin care-o să facă să piară toate ființele. Și nu peste multă vreme, până să-mbătrâniți, națiile mărețe din lumea voastră o s-ajungă să fie conduse de niște tirani care pun la fel de puțin preț pe bucurii, dreptate și milostivenie ca Împărăteasa Jadis. Lumea voastră trebuie să aibă grijă.” </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #783f04;">(Capitolul 15 - Sfârșitul acestei povești și începutul celorlalte)</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i></i><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPnfSTmzw7bx4Cl8NXpns7LzvEEbNOkFbxEovdWd98PQ3srcpxl5DcWJXXLk1HB37V8oVQm3nwPZs-Orwj7K7i9y0vJdFuH58Sr50l13FncVuSWUujlGibAdrfcpTi0_b-mo-ofptlDbU/s1600/IMG_1325+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="425" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPnfSTmzw7bx4Cl8NXpns7LzvEEbNOkFbxEovdWd98PQ3srcpxl5DcWJXXLk1HB37V8oVQm3nwPZs-Orwj7K7i9y0vJdFuH58Sr50l13FncVuSWUujlGibAdrfcpTi0_b-mo-ofptlDbU/s640/IMG_1325+%25282%2529.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;">În Narnia, animalele <br />îl sădesc pe unchiul Andrew,<br />crezând că acesta e un copac.</span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<i></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i></i><br />
<div>
P.S. Mi-au plăcut foarte mult ilustrațiile (oferite de Pauline Baynes) și textura paginilor. De asemenea, trebuie specificat faptul că volumul a apărut la Editura Arthur, în 2015. și este tradus din engleză de Irina Oprea și Radu Paraschivescu.</div>
<div>
<br /></div>
<i></i></div>
</span><br />
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<br />
<br /></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-10818064324701952162016-02-04T20:19:00.001+02:002017-03-05T12:13:39.509+02:00Haruki Murakami - Dans, dans, dans<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTYMHamuBBsviqZEwDzHAmO2NqNeI3C2_n3y37oIC07Ne3HP6A6BFzzO3X8ZT6XqorFIKiRVagafvNesU7o7w9ADKXei5Fv44vLpDH7hhm4BllL89KR2VSlxc-DJWdHtDuoS1t7tAWqI8/s1600/dans-dans-dans-top-10_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTYMHamuBBsviqZEwDzHAmO2NqNeI3C2_n3y37oIC07Ne3HP6A6BFzzO3X8ZT6XqorFIKiRVagafvNesU7o7w9ADKXei5Fv44vLpDH7hhm4BllL89KR2VSlxc-DJWdHtDuoS1t7tAWqI8/s320/dans-dans-dans-top-10_1_fullsize.jpg" width="188" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><b><i>Dans, dans, dans</i></b> este unul dintre cele mai frumoase romane ale lui Murakami. O poveste aparte despre oameni „ciudați” și locuri „ciudate”. Chiar dacă e considerat un fel de al doilea volum al „oii”, sau chiar al treilea, poate fi citit independent, fără nicio reținere.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Imagini ale trecutului sunt regăsite în <b><i>Dans, dans, dans</i></b>, roman care prin personajele sale reprezintă o continuare a căutării oii, iar prin subiect se aseamănă chiar cu <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2014/08/haruki-murakami-la-capatul-lumii-si-in.html"><b><i>La capătul lumii și în țara aspră a minunilor</i></b></a>. Bineînțeles că și aici este vorba tot despre o căutare, de această dată, același protagonist, despre care am vorbit în articolul anterior, pornind de la căutarea unei tinere din trecutul său ajunge să găsească alte lumi, alte realități.</span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">În pași de dans, ghidat de vise, bărbatul de treizeci și patru de ani, acum scriitor, se rătăcește în propriul labirint, fără să ajungă prea repede la liman. Chemarea pe care o simte pare a fi de undeva dintr-o altă lume, dar știe că trebuie să ajungă, să se reîntoarcă într-un punct din trecut, și anume la Hotelul Delfin: <i>„Acolo, cineva plânge. Plânge pentru mine. Hotelul mă cuprinde. Îi simt căldura și pulsul. Sunt parte din el. Așa este visul.”</i> (p.5) Chemarea pare a fi din partea iubitei sale, Kiki, fata cu urechi frumoase, iubita dispărută odată cu apariția Omului Oaie. Pornește, așadar, după sunet, călătorind iar spre Hokkaido. Odată ajuns aici, are să descopere că banalul hotel se transformase într-o imensă clădire, un hotel uriaș, ultramodern, ce aparține acum de un important lanț hotelier.</span><br />
<a name='more'></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Dacă în volumul anterior, <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2016/01/haruki-murakami-in-cautarea-oii.html"><b><i>În căutarea oii fantastice</i></b></a>, elementul principal era oaia cu puteri supranaturale, acum, ca un fel de centru al universului, tot ce se petrece este legat de hotelul Delfin, mai ales de o prezență, o entitate prezentă acolo. Pare a fi vorba de cu totul altă imagine decât era cea din În căutarea oii..., chiar dacă Omul Oaie apare și el mai consistent decât era, mai influent și altfel perceput. <b><i>Dans, dans, dans</i></b> poate fi citit individual, nu trebuie să știm povestea anterioară ca să înțelegem cum stau lucrurile aici, dar este destul de greu să diferențiem, de exemplu, cele două realități, dacă nu știm cine este personajul misterios, personajul îmbrăcat în blană de oaie, cel care-l îndeamnă pe același protagonist fără nume să danseze la nesfârșit, să-și joace rolul, să trăiască în propria-i lume, pentru că în cealaltă e prea frig, pentru că nu e pregătit pentru cea „fără hrană” și „fără lumină”. Totul pare un dans ciudat, un du-te-vino al ființei, lumea întreagă pare o scenă pe care o trupă de dans adoptă anumite stiluri, schimbă parteneri, evoluează sau involuează, apar sau dispar, trăiesc precum ar „trăi” niște marionete în mâinile păpușarului.</span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9cn-6r6Kg5W0FotXsXu5GJtI1l1gYothoHRt-8LUCs3TzeMm5ihVebR-xHUAAJktJuoRYBrIQdB03474W8E66P9mfDFD_wVCaoKmNhD1U35ciljWbLRw9etQAv_FLh5kMLQrZA43OdEU/s1600/haruki_murakami_s_dance_dance_dance_by_nick_ian-d7i2oq1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="308" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9cn-6r6Kg5W0FotXsXu5GJtI1l1gYothoHRt-8LUCs3TzeMm5ihVebR-xHUAAJktJuoRYBrIQdB03474W8E66P9mfDFD_wVCaoKmNhD1U35ciljWbLRw9etQAv_FLh5kMLQrZA43OdEU/s640/haruki_murakami_s_dance_dance_dance_by_nick_ian-d7i2oq1.jpg" width="640" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cartierul în care se află hotelul este invadat de clădiri noi, moderne, printre care atenția atrag: un fast-food, un botique cu lucruri de firmă, un showroom de mașini europene, ceainării cu design inovator, clădiri pentru birouri, sucursale ale băncilor etc. Noul hotel este ironic catalogat: „un penibil hotel hi-tech, care semăna cu baza secretă din Războiul Stelelor”. „Totul nu era decât un vis întârziat. Eu doar am visat un hotel, care între timp fusese demolat, și pe Kiki, care dispăruse. Cu siguranță, cineva plânsese acolo pentru mine, dar și asta se sfârșise. Nu mai rămăsese nimic aici. Eu ce mai căutam?” (p.49) Și totuși va afla ceea ce căuta în sinea lui, va găsi lumea Omului Oaie, o altă realitate, o realitate pe care o regăsește și atunci când se află la Honolulu, realitatea de aici, o lume în care nu poate fi primit, sau cel puțin nu încă, pentru că, întocmai cum îi spune Omul Oaie: </span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<blockquote class="tr_bq" style="text-align: justify;">
<span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>„ – Să dansezi. Tu trebuie să dansezi cât ține muzica. (...) Dansează mai departe, fără să te oprești. Nu te întreba de ce, nu te gândi ce sens are. Dacă începi să te gândești la lucrurile astea, ți se opresc picioarele. Odată oprite, eu nu mai pot face chiar nimic pentru tine. Legăturile tale se vor destrăma complet. Se vor pierde pentru totdeauna. Nu vei mai putea trăi decât în această lume. Treptat vei fi absorbit înăuntru. Așa că să nu-ți stea picioarele. Să nu-ți pese o secundă, oricât de prostesc ți s-ar părea. Tu continuă să dansezi, pas după pas. Ai să vezi că, puțin câte puțin, părțile înțepenite se vor mai destinde. Pentru anumite lucruri nu e prea târziu. Folosește tot ce poți folosi. Dă tot din tine. N-ai de ce să te temi. (...) Dansează. Cât ține muzica.” (p.109)</i></span></blockquote>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhyphenhyphenuCG_wc1LE4axe99NhTQRQaAqpiGM9KUDucApyILe8dgf0_z5a03ok7RpCVCAgWcHSQNMpZ-BN_jmLS71WKvBVcdzI0H5ko1RcUjc882G5LN6Vkvl-FUgLUkADohQVJJj2NXjKR0QnQ/s1600/dance-dance-dance-murakami-quote-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhyphenhyphenuCG_wc1LE4axe99NhTQRQaAqpiGM9KUDucApyILe8dgf0_z5a03ok7RpCVCAgWcHSQNMpZ-BN_jmLS71WKvBVcdzI0H5ko1RcUjc882G5LN6Vkvl-FUgLUkADohQVJJj2NXjKR0QnQ/s320/dance-dance-dance-murakami-quote-3.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Dansăm și noi, cititorii, alături de el, de personajul călător, personajul care de-a lungul aventurii sale prin lumea de acolo descoperă lumea de aici. Alături de parteneri precum sunt tânăra Yumiyoshi, alături de introvertita iubitoare de muzică rock, Yuki, fiica faimoasei femei fotograf, Amé, și colegul său de liceu, actorul principal al filmului „Dragoste neîmpărtășită”, film în care apare și Kiki, Gotanda. Avem de-a face, așadar, cu personaje rătăcite, personaje ale lumii de aici, lumea stăpânită de Omul Oaie, lumea în care a ajuns Omul Oaie prin Șobolan, lumea, așa cum a fost ea numită de multe ori, „schizofrenică”, lumea postmodernă. Haruki Murakami susține și el că fiecare roman al său conține cele două lumi, lumea de aici și lumea de acolo. Chiar și în Pădurea norvegiană există. Una estre reprezentată prin Naoko și cealaltă prin Midori. Este vorba, așadar, despre lumea modernă și cea postmodernă. O dublă conștiință, un obiect și reflectarea din oglindă a obiectului, reflectare ce uneori pare mai reală decât însuși obiectul. Un exemplu concret de pendulare și de incertitudine a „cine anume sunt” îl aflăm încă din În căutarea oii fantastice, atunci când protagonistul își privește imaginea din oglindă, imagine ce pare a fi un alt „eu” al aceleași ființe, dar diferit: </span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<blockquote class="tr_bq" style="text-align: justify;">
<span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>„Eram eu, cel dintotdeauna, lipsit de expresie, ca întotdeauna. Și totuși, imaginea din oglindă era prea clară. Nu mă vedeam plat ca o reflecție. Aveam senzația că eu eram reflecția și că mă uitam din interiorul oglinzii la mine, cel de aici. Am ridicat mâna dreaptă la nivelul feței și mi-am șters buzele. La fel a făcut și eul din oglindă. Dar poate nu făceam decât să imit gestul celuilalt. Nu eram sigur că-mi ștersesem buzele din voință proprie. Mi-am întipărit în minte ideea de voință proprie și mi-am ciupit urechea cu mâna stângă. Eul din oglindă a făcut exact aceeași mișcare. Și el părea că avea în minte ideea de voință proprie. Am renunțat și am plecat de la oglindă. A plecat și eul celălalt.” (p. 286)</i></span><i style="color: #783f04; font-family: Verdana, sans-serif;"></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; display: inline !important; text-align: center;">
<i style="color: #783f04; font-family: Verdana, sans-serif;"></i></div>
<i style="color: #783f04; font-family: Verdana, sans-serif;">
</i></blockquote>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Despre „cel dintotdeauna” avem să aflăm în Dans, dans, dans că este un inadaptat, un personaj care simte că nu aparține realității în care trăiește, nu aparține lumii din care face parte, iar prin actul său, prin faptul că nu refuză să danseze, pentru că alege să iubească și să ofere dragoste, reușește să nu facă pasul spre boala ce pare să-i stăpânească pe toți, reușește să nu treacă dincolo, să nu se piardă pe sine odată pentru totdeauna. Atunci când simțea că reușește să meargă mai departe în viață, știa că nu are să ajungă nicăieri, simțea că îmbătrânește, că nu poate să iubească cu adevărat, că „pierduse acel tremur al inimii”, nu mai știa nici el ce caută, că tot ceea ce făcea este inutil, chiar dacă dădea tot ce era mai bun din el. Simțea parcă acel „vuiet al muntelui” auzit de personajul lui Kawabata. Un sfârșit de care nu știa și nu avea de altfel cum să scape. Senzația că încet-încet corpul îi înțepenește, că țesuturile din el se întăreau, deveneau rigide, iar singura scăpare ar fi trecerea în lumea care pare să-l cheme, lumea în care ar putea ține legătura cu celelalte „schelete”, cu celelalte personaje. Totuși, dansul îl ține treaz și pașii săi aveau un scop, totul începe a se lega, nu trebuie decât să țină ritmul, să țină ochii bine deschiși, să vadă încotro îl îndreaptă pașii: „Trebuie să mă asigur că rămân cu lumea de aici”. Așa și face, alege realitatea, alege să piardă totul și să creadă că încă va mai avea de pierdut, dar alege să iubească, pe scurt, să trăiască.</span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Personajele romanelor lui Murakami se împart, în mod cât se poate de cert, în două categorii: pe de o parte sunt cele ca Naoko, Kiki, Șobolanul, Gotanda și alții ca ei, inadaptați, personaje care se pierd fără scăpare într-o lume pe care ei o consideră realitatea lor, mereu singure și mereu în incapacitatea de a-și confirma propriul țel, propria existență, propria persoană, iar pe de cealaltă parte sunt majoritatea personajelor care știu foarte bine ce vor, ce scop au în viață, care este rolul lor în societate, personajele epocii trecute, ale epocii moderne. Ambele categorii sunt observate atent de un personaj central, de obicei naratorul poveștii, un personaj care sare dintr-o tabără în alta, dar de cele mai multe ori este mai atras de acea realitate privită în oglindă, de acel „eu” ce pare a-și fi pierdut de mult locul său în lume. Murakami are deosebitul merit de a fi unul dintre acei scriitori care știe încă de la început care este finalul întregii povești, chiar dacă de foarte multe ori are tendința să ne facă să credem despre el că nu se aștepta ca lucrurile să evolueze într-un anume fel, că totul este surpriză, că mai apare un Om Oaie, un fel de coregraf, un fel de profesor de dans a cărui imagine nu apare în oglindă, un fel de doctor de vieți rătăcite.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKVwtPyqOmDjkFx3xNjmIDcoILqWiC3gyJujNgg_4y8XTy4XIVkgB2UrPDd-uGXHXPvra11PXJiUOh4Es0rgAG3_7HLNxUcXWcwKJ7_vn2X5vCCCMyOYRyYby74cekSBleZZTN8129gqQ/s1600/murakami+covers+random+vintage.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="560" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKVwtPyqOmDjkFx3xNjmIDcoILqWiC3gyJujNgg_4y8XTy4XIVkgB2UrPDd-uGXHXPvra11PXJiUOh4Es0rgAG3_7HLNxUcXWcwKJ7_vn2X5vCCCMyOYRyYby74cekSBleZZTN8129gqQ/s640/murakami+covers+random+vintage.jpg" width="640" /></a></span></div>
</div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div>
<div id="ftn1">
</div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-22957065260952554112016-01-27T21:35:00.001+02:002017-03-05T12:13:47.919+02:00Haruki Murakami - În căutarea oii fantastice<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKYyKtkKS7ZW8wCJnuOecqRgw8P10IHc1i6XTHX8foYX-NLIgBuDFvAk_Ki5ViQv4yuiSWkT6MlpxN1KGCuTPUkqHUS5T906i-PC6S4q4VPJgEDCdlCCz6n_v2K2X0T0rkdOtQ1-4OyTY/s1600/7bd003f1d3461bf8cf0342dd12e88077.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKYyKtkKS7ZW8wCJnuOecqRgw8P10IHc1i6XTHX8foYX-NLIgBuDFvAk_Ki5ViQv4yuiSWkT6MlpxN1KGCuTPUkqHUS5T906i-PC6S4q4VPJgEDCdlCCz6n_v2K2X0T0rkdOtQ1-4OyTY/s320/7bd003f1d3461bf8cf0342dd12e88077.jpg" width="213" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #783f04; font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>„Timpul curge continuu orice am face. Noi îl tăiem în bucățele mici, pe măsura noastră, și ne hrănim cu o iluzie, dar el e cu siguranță continuu.”</i></span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Titlul acestei cărți este evident cel mai scurt rezumat al conținutului ei. Căutare și iar căutare. Chiar dacă la început naratorul pare a ne relata date legate doar de relațiile sale amoroase, despre prieteni și serviciu, adevărata acțiune a romanului începe odată cu apariția fotografiei unei oi pe care acesta o folosește într-un articol de-al său. Aici, totodată, începe și misterul, continuat de evenimente ce țin de domeniul fantasticului. </span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Despre căutare este vorba în majoritatea romanelor lui Murakami, dar mai ales în cele două volume care prin subiect și prin personaje sunt foarte legate unul de celălalt: <b><i>În căutarea oii fantastice</i></b> și <b><i>Dans, dans, dans</i></b>. Povestea din primul pare destul de simplă în ansamblu, până se ajunge la semnificația obiectului căutat, de această dată, așa cum aflăm încă din titlu, o oaie:</span><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Un tânăr în vârstă de douăzeci de ani, agent publicitar din Tokyo, primește o scrisoare din partea prietenului său, Șobolanul. Scrisoarea conține o fotografie cu o turmă de oi la păscut într-o zonă montană, zona în care prietenul se retrăsese într-o vacanță prelungită. Pentru că folosește fotografia într-unul din articolele ce urmează a-i fi publicate, este vizitat de niște oameni ciudați care susțin că fotografia conține o oaie specială, o oaie care are imprimat pe corp un desen în formă de stea. Această oaie ar avea puteri supranaturale și odată intrată în corpul omenesc putea chiar ajunge să-l facă pe purtător un om deosebit de puternic și cu o mare influență în societate. Protagonistul pornește în aventura vieții sale, plecând pe urmele oii fantastice, mai mult obligat decât rugat de secretarul unui om foarte bogat, alături de iubita lui cu urechi frumoase. Urechile fetei par și ele să aibă puteri deosebite, știind foarte bine, în mod misterios, că bărbatul va fi sunat și interogat în legătură cu o oaie, știa foarte bine la ce hotel să se cazeze odată ajunși la destinație, știa să găsească indicii care-i duceau spre locul în care a fost zărită oaia, locul în care locuia Șobolanul. De la secretarul Șefului află că oaia fusese mai demult în corpul bătrânului și că îl ajutase foarte mult pe acesta să prospere în lumea afacerilor. Șeful se afla acum în comă, iar secretarul dorește din tot dinadinsul ca oaia să fie iar găsită. Primește termen o lună de zile să găsească animalul ce acum caută să intre într-un alt corp.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLHDDl_czE8fJbxO7JSjust2YN73bYDxfJHL8LcEwn1xthOOp5JHxo0ZyL06fal9evSdH3BJzXgxy8g89dKUFeagPqV3PPbj22xeXRTjBrelhmCZ4gsCmMQ64EAuTEdebOnrd3yHdlpIw/s1600/murakami.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLHDDl_czE8fJbxO7JSjust2YN73bYDxfJHL8LcEwn1xthOOp5JHxo0ZyL06fal9evSdH3BJzXgxy8g89dKUFeagPqV3PPbj22xeXRTjBrelhmCZ4gsCmMQ64EAuTEdebOnrd3yHdlpIw/s640/murakami.jpg" width="640" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Împreună cu iubita sa ajung la hotelul Delfin din Sapporo, hotel despre care vom avea să aflăm mai multe detalii în următorul roman. Hotelul Delfin a fost înainte de război Clubul Crescătorilor de Oi din Hokkaidō. Aici îl întâlnesc pe Maestrul oilor, în a cărui corp fusese odată oaia. Maestrul îi îndrumă spre orășelul în care se află ferma unde fusese făcută fotografia. Cei doi ajung la fermă cu șoferul secretarului (șoferul susținea că vorbește ori de câte ori vrea cu Dumnezeu la telefon), dar pentru că de la un punct drumul era aproape inaccesibil, doar cei doi tineri ajung la destinație. La fermă nu pare a locui cineva, și chiar dacă hainele și proviziile Șobolanului încă se află aici, este destul de vizibil că acesta lipsește. Tot aici îl întâlnesc pe Omul Oaie. Tânăra dispare și protagonistul află că de fapt Omul Oaie și Șobolanul sunt una și aceeași persoană. Pentru a nu lăsa oaia să își exercite puterile asupra lumii, Șobolanul, după ce oaia intrase în corpul său, se sinucide. Tânărul se întâlnise cu Șobolanul cel de după moarte, un fel de entitate. Prietenul său îl roagă să părăsească ferma pentru că urmează să aibă o întâlnire. Bărbatul își dă seama despre ce fel de întâlnire este vorba și pleacă. Este așteptat de secretar și răsplătit pentru efortul depus, pentru că a găsit oaia fantastică.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Aventura protagonistului romanului <i><b>În căutarea oii fantastice</b></i>, al cărui nume nu-l aflăm, departe, în munții înzăpeziți ai Japoniei, se transformă dintr-o simplă căutare a unei oi, în căutarea propriului sine, a propriei identități. Critica literară vorbește adeseori despre această poveste ca fiind relatată prin prisma unei nostalgii după trecutul refuzat de omul postmodern, de omul care, așa cum am observat când am vorbit despre romanele anterioare, este în incapacitatea de a comunica cu sine și cu ceilalți, omul care se retrage spre a se descoperi, spre a-și da seama care este rolul lui în univers. În concepția personajului principal, noi, oamenii, <i><span style="color: #783f04;">„putem să rătăcim după bunul plac pe tărâmurile întâmplării, ca niște semințe purtate pe aripile vântului de primăvară. În același timp însă, putem susține că nimic nu este întâmplător. Ce s-a întâmplat deja e cert că s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat încă e cert că nu s-a întâmplat. Altfel spus, noi avem o existență efemeră prinsă între totul din urma noastră și nimicul dinaintea ochilor. Nu e loc nici de întâmplare, nici de posibilitate.” </span>(p.69)</i></span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i><br /></i></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBGJneXk9NlwJSvDQ4NUb2UXn_H0a8N8VtFdxealWPDa8-JDf_yt_-6ZqZ1wGshDx8wEgg24MP4wKBp6FQ-QKczhc639xFo21AZ7eBCVwVQ9mQtQyVUu3sEbSFwbORJTJ8MhQuNpdsBrE/s1600/a-wild-sheep-chase.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="245" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBGJneXk9NlwJSvDQ4NUb2UXn_H0a8N8VtFdxealWPDa8-JDf_yt_-6ZqZ1wGshDx8wEgg24MP4wKBp6FQ-QKczhc639xFo21AZ7eBCVwVQ9mQtQyVUu3sEbSFwbORJTJ8MhQuNpdsBrE/s400/a-wild-sheep-chase.jpeg" width="400" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Oamenii precum Șeful și secretarul său sunt considerați personaje ale trecutului, personaje care știau foarte bine care este rolul lor, personaje care credeau în progres și aveau un țel bine întemeiat. Sunt oameni cu voință, oameni care „controlează spațiul, timpul și posibilitatea”, oameni care neagă conștientizarea sinelui, sau așa cum spune însuși secretarul, conștiința, în concepția sa, este fantezie: </span><br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i><span style="color: #783f04;">„Negarea conștiinței duce la negarea limbajului. Când cei doi stâlpi ai umanismului occidental, conștiința individuală și continuitatea evoluției, își pierd semnificația, și-o pierde și limbajul. Dispare existența individuală și începe haosul. Încetezi să ființezi ca individ și exiști doar ca haos. Toți împărțim același haos. Existența e comunicare, iar comunicarea e existență.” </span>(p.129)</i> </span></blockquote>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Aflăm de la Maestrul Oilor ce urmărește oaia fantastică de la om. Știm că oaia a intrat în corpul Maestrului în anul 1935, pe când inspecta un teren la granița dintre Manciuria și Mongolia, arătându-i-se acestuia ca într-un vis. Oaia îl folosise doar pentru a ajunge în Japonia. Aici l-a părăsit și a intrat în corpul Șefului, pe atunci un tânăr activist de dreapta aflat la închisoare. Oaia l-a ajutat pe noul purtător să devină o figură politică marcantă, a călătorit în China și a construit acolo o rețea de informații, îmbogățindu-se. După război, Șeful fusese condamnat sub acuzația de criminal de război de clasa A, dar a fost eliberat în schimbul rețelei de informații, apoi, servindu-se de averea strânsă din China, ajunge să controleze guvernul, economia și mass-media. Oaia s-a folosit de el pentru a crea o organizație de proporții, apoi l-a părăsit pentru că, spune Maestrul de Oi, <span style="color: #783f04;"><i>„e posibil ca el să nu fi fost capabil să înțeleagă pe deplin ce-i cerea oaia”</i></span>(p.202) Tot acesta este de părere că oaia caută acum un om capabil să conducă organizația, mai cu seamă <i><span style="color: #783f04;">„caută o formă care să-i îmbrace gândirea”</span></i>.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-DvTLTxJ1TovJr8GJwjXqTQyr3bmSuXxmKTWubhGhfNniK6W2melcAMzbrR-mlBQ1YJe4JZUag_VKbEA6ZokOPZs5CGFsw7_35VrjNMuwzIXEv2VVJ5juJR4iyCJUpLzZvOr-WZto79Y/s1600/tumblr_lrvnt9Zu7u1r30zcmo1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-DvTLTxJ1TovJr8GJwjXqTQyr3bmSuXxmKTWubhGhfNniK6W2melcAMzbrR-mlBQ1YJe4JZUag_VKbEA6ZokOPZs5CGFsw7_35VrjNMuwzIXEv2VVJ5juJR4iyCJUpLzZvOr-WZto79Y/s400/tumblr_lrvnt9Zu7u1r30zcmo1_500.jpg" width="298" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> În antiteză cu aceștia se află personajul principal și chiar prietenul său, Șobolanul, personaje care nu mai cred în progres, nu mai cred în puterile omenești, și încearcă să anihileze orice idee care ar putea schimba lumea. Lumea se schimbă doar prin anihilarea propriului eu, a propriului sine, să te uiți pe tine în favoarea celorlalți, or Șobolanul tocmai acest lucru vrea să oprească. Omul postmodern nu numai că nu se înțelege pe sine ca întreg, ci încearcă să-și creeze la rândul său alte „euri” pe care ulterior să le înțeleagă. Chiar și protagonistul, atunci când ajunge la fermă, se întreabă dacă nu cumva, undeva, mai există un „eu” și este aproape convins că cu cât se gândește mai mult la acest lucru, cu atât celălalt „eu” devine mai real, iar „eu de aici deveneam ireal”. (p.261). Este vorba, așadar, despre un fel de imagine din oglindă, însă acela din oglindă ajunge să pară mai adevărat decât cel care se privește. Înstrăinarea aceasta devine un labirint în care personajele murakamiene se pierd și de foarte multe ori rămân pierdute, pentru că nu reușesc să descopere ieșirea, pentru că nu reușesc să se descopere pe ele, sau poate tocmai pentru că această ieșire de mult timp nu mai există. Așa se pierde și tânăra cu urechile frumoase, pentru că nici ea nu știe ce vrea, pentru că nici protagonistul nu știa ce vrea, sau așa cum Omul Oaie îi spune, pentru că se gândește prea mult la el, iar acest lucru îi face pe cei apropiați să dispară din viața sa. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Romanul În căutarea oii fantastice, așa cum sunt de părere mulți dintre exegeții săi, întocmai cum consideră și Murakami Fuminobu în studiul lui, poate fi privit ca „o lucrare care descrie ideologia modernistă a Japoniei: cultul intelectualului, dorința de cunoaștere și rațiune; dezvoltarea puterii politice și economice; idea de suprimare a Celuilalt, iubirea profundă și identificarea cu principiile ideologice ale tradiției japoneze, alături de unitatea viitorului. Acest lucru contrastează cu respingerea venită din partea Șobolanului față de cele amintite mai sus, perspectiva sa fiind una anti-modernistă, sau, aș numi-o eu, postmodernistă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Povestea romanului se îndepărtează, astfel, de ideologia modernistă, cea care considera forța, puterea, intelectul și munca sârguincioasă, elementele necesare evoluției și ale progresului, aprobând suprimarea celor slabi, orientându-se spre o lume postmodernă, o lume în care oamenii sunt legați de propriile lor slăbiciuni, dureri și suferințe, întocmai cum sunt legați de lumina verii, de mirosul unei brize, de sunetul cicadelor, de o bere servită cu prietenii.” (</span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Murakami Fuminobu)</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz5lYjjul6tZDeXP3RNOwwQoB4EWFNU4L4GdtTLKdIPIY0-vW6UCpiWP3H2BtAtzoQWOmxit3rpeX5a7_H9Xnpal8F3kBhqjRT7Sy7H33LPxMN619bUzVNW9Grw3PDyjMad-PW6YT7Hvo/s1600/167605554_564a9f84d7.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz5lYjjul6tZDeXP3RNOwwQoB4EWFNU4L4GdtTLKdIPIY0-vW6UCpiWP3H2BtAtzoQWOmxit3rpeX5a7_H9Xnpal8F3kBhqjRT7Sy7H33LPxMN619bUzVNW9Grw3PDyjMad-PW6YT7Hvo/s320/167605554_564a9f84d7.jpg" width="237" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Romanul are la bază ideea de criză postmodernă, relația dintre epoca anterioară, cea modernă și perioada de acum, perioada postmodernă, un fel de atac venit din partea contemporaneității asupra ideii obsesive de progres ce predomina acea perioadă, la un loc cu oamenii reprezentativi ai acelei vremi, în roman evidențiați prin gazdele oii fantastice, Maestrul de Oi, Șeful și tatăl Șobolanului. Tatăl Șobolanului nu a fost un purtător al oii, însă este considerat „vinovat” pentru soarta fiului său. Trebuie specificat că tatăl nu apare ca personaj în acest roman, apare, însă, într-un roman anterior, publicat în anul 1979, numit <i><b>Ascultă cum cântă vântul</b></i> (<i>Kaze nou ta o kike</i>), fiind prezentat ca fiind unul dintre oamenii de afaceri influenți ai Japoniei, îmbogățit de pe urma războiului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Oaia, prin faptul că devine parte creatoare a acestor „puteri” (politică, economică, intelectuală, persuasivă, de anihilare a celor slabi etc), este considerată un simbol al întregii epoci moderne. Ca animal, oaia a fost introdusă în Japonia tot în acea perioadă, respectiv între anii 1854 – 1859, iar până atunci japonezii nu știau prea multe despre acest animal. Oile sunt importate din America până după război, atunci a început importul de lână și carne din Australia și Noua Zeelandă, iar creșterea oilor nu mai prezenta nici un fel de interes. Secretarul Șefului, însuși, este de părere că oile sunt „animale tragice”, iar ele ar fi întruchiparea Japoniei moderne.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Nu știm dacă Haruki Murakami folosește simbolul oii întocmai cum este el receptat de critica literară, dar apariția acestui element în textul său și totalitatea legăturilor foarte verosimile, de altfel, ne determină să credem și noi că, într-adevăr, oaia fantastică este tocmai reprezentantul valorilor epocii moderne japoneze, iar personaje precum Șobolanul, chiar și protagonistul romanului, al cărui nume nu-l vom afla nici în următorul volum, sunt acele personaje ale prezentului, ale unui timp numit postmodernism, un timp în care sinele nu mai este negat, este considerat chiar mai important decât propria persoană, tocmai de aceea este atât de căutat, tocmai de aceea este atât de greu de înțeles de fiecare în parte.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh62_9IVKoLN8_r7Nrf-uQtZbjNaSxqEt5lK8rznnIqTgy58S5xyYAk8B1lUdHfG5Gsmo1xIdo8Wx5vvk9Bsl63NGIn524tfC7nu5-H9nS5tk4-ExkTL4jZ_OGeTmVH81rKf5p6gSImeKg/s1600/415867._SY540_.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh62_9IVKoLN8_r7Nrf-uQtZbjNaSxqEt5lK8rznnIqTgy58S5xyYAk8B1lUdHfG5Gsmo1xIdo8Wx5vvk9Bsl63NGIn524tfC7nu5-H9nS5tk4-ExkTL4jZ_OGeTmVH81rKf5p6gSImeKg/s640/415867._SY540_.jpg" width="627" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-41670892989034882602016-01-23T13:12:00.000+02:002017-03-05T12:13:58.070+02:00Un secol cu Neagu Djuvara<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsu5U1scfJxzp22bKdi5BVSmT6LmWOrT6GGjdrPJ72iFTOFt96y-PB6L0XDb_7c-SZA3mk5YgHd-7C-83kGn5cvZAPq-gAYAQvk4NA51Ma9G86HAiroLWeAEIGF1exJSr-QFHfxjuP4yg/s1600/Djuvara2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsu5U1scfJxzp22bKdi5BVSmT6LmWOrT6GGjdrPJ72iFTOFt96y-PB6L0XDb_7c-SZA3mk5YgHd-7C-83kGn5cvZAPq-gAYAQvk4NA51Ma9G86HAiroLWeAEIGF1exJSr-QFHfxjuP4yg/s320/Djuvara2.jpg" width="249" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. Neagu Djuvara, pe lângă faptul ca a trăit printre personalități ale secolului trecut, a participat și a fost martor al unor evenimente foarte importante din punct de vedere istoric, a știut să imortalizeze tot parcursul său atât de bine și a știut sa ne redea și nouă, celor mai puțin documentați, sau mai tineri, elemente din viața lui. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Întrebările își primesc răspunsurile în mod firesc, întrebări foarte bine alcătuite de George Rădulescu, puse în așa fel încât răspunsul așteptat să stârnească interes și, mai mult decât atât, să învețe, să ne învețe. Suntem și noi martori ai vieții domnului Djuvara, ai istoricului, ai omului care pare să fi trăit tot ce se poate trăi într-o viață.</span><br />
<a name='more'></a><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Ne sunt prezentate personalități, participam și noi la tot felul de evenimente din care, dacă suntem receptivi, avem ce învăța. Mi-au plăcut foarte mult, nu știu dacă interviul, cât adevarul vieții celui care povestește, dar mai ales concepțiile sale despre ea, despre viața poporului român. Interviul se citește repede, conține foarte multe fotografii și pare un fel de interviu luat de noi, cititorii, care am pătruns în casa și în viața acestuia. De la începutul Primului Război Mondial, atunci când mama sa, împreună cu cei doi băieți, Neagu și fratele lui mai mare, fug din țară, și până în prezent, pas cu pas ne sunt înșirate „fotografii”, imagini ale unei vieți deloc ușoare, deloc lipsite de griji. Chiar dacă o bună perioadă din viața sa, Neagu Djuvara și-a petrecut-o în Franța, uneori în Africa, nu la noi în țară, acesta este la curent mereu cu ce se petrece aici. A fost bine pentru familia sa înainte de instalarea socialismului, dar nici foarte rău în acea perioadă, poate pentru că nu a locuit aici în acele momente gri ale poporului român. Nu a fost închis, condamnat sau considerat adept al dreptei, chiar dacă înclinațiile lui puteau părea de așa natură. Credea și crede în monarhie, ține foarte mult la familia regală, mai ales pentru că familia lui fusese apropiată casei regale. </span><br />
<br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> France, soția sa, provenea dintr-o familie bună de francezi și datorită ei duc o viață plăcută. O istorisire plăcută și captivantă legată de France este aceea în care printr-un mod inexplicabil ea rămâne unica supraviețuitoare a unui accident de avion. Chiar dacă Neagu Djuvara nu lipsește de pe front în cel de-al Doilea Război Mondial, iar primejdiile vieții îl pasc la tot pasul, norocul este mereu de partea lui, îngerul păzitor pare să-l protejeze de fiecare dată când se petrece un eveniment neplăcut. Trăiește în timpul lui Carol al II-lea, al lui Hitler, Stalin, al lui Corneliu Zelea Codreanu. Cunoaște oameni importanți ai literaturii noastre, oameni politici, oameni care au schimbat cursul istoriei și despre care prin intermediul acestui interviu aflăm atât de multe. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Am fotografiat paginile cărții pentru că nu am găsit imagini pe alte site-uri, chiar dacă nu e tocmai recomandat acest lucru, însă nu cred că cineva s-ar supăra. Sunt foarte frumoase, iar poveștile lor sunt mai mult decât interesante.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfkYca9BvWSUqFaseYODhFJa3ZZukFYrve82k4CVlLu4NBVhECXfD1r6apFwi7-R654hED8OsSEbt-jZb_94y0uqYijtvFZncTjAgwLkSRwqDVDQdAcsyBZ5dDzszG3sCcd42ycPgs4gU/s1600/IMG_1292+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="260" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfkYca9BvWSUqFaseYODhFJa3ZZukFYrve82k4CVlLu4NBVhECXfD1r6apFwi7-R654hED8OsSEbt-jZb_94y0uqYijtvFZncTjAgwLkSRwqDVDQdAcsyBZ5dDzszG3sCcd42ycPgs4gU/s400/IMG_1292+%25282%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEqfeijpAyXJrR3Z3mKFtpVZFeonKlojfTM8VHvslojk_fwnbLQ_DFzi-syBWR8fpHOcVg2_ATmS6O0pSg2WV71sbcNtCRBqqRuBPc7orcZkNi3WXJMFi7QW5E_7Z74L1EM1cCvYVPEQA/s1600/IMG_1298+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEqfeijpAyXJrR3Z3mKFtpVZFeonKlojfTM8VHvslojk_fwnbLQ_DFzi-syBWR8fpHOcVg2_ATmS6O0pSg2WV71sbcNtCRBqqRuBPc7orcZkNi3WXJMFi7QW5E_7Z74L1EM1cCvYVPEQA/s400/IMG_1298+%25282%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl4glYTLSyCZNtZA2Yg4JIDHiHvL7BT8h0mTI1zi3SnDp4WFEqZbpIDW0YIKrTdrwQF1yneqElHOofRSS40g2dA2exTLskbyVX4Q7SlFe0ko4BH-8HEh-VNQVMlejxxWCCmUvt24uMASA/s1600/IMG_1294+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl4glYTLSyCZNtZA2Yg4JIDHiHvL7BT8h0mTI1zi3SnDp4WFEqZbpIDW0YIKrTdrwQF1yneqElHOofRSS40g2dA2exTLskbyVX4Q7SlFe0ko4BH-8HEh-VNQVMlejxxWCCmUvt24uMASA/s400/IMG_1294+%25282%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiRdj1wvIv7Zowu08JgK0goohyrxUxWOQq58ldi2IM6XY3TY3Zd9m3zkJZEknI8KO4Y2ZS55LEKCsN2beuOm-nf9pL_lJdAecCplqKWRt3T1rXbQ2eyFl2gwLs960Jr6JVI28hEJFSIDk/s1600/IMG_1295+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="295" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiRdj1wvIv7Zowu08JgK0goohyrxUxWOQq58ldi2IM6XY3TY3Zd9m3zkJZEknI8KO4Y2ZS55LEKCsN2beuOm-nf9pL_lJdAecCplqKWRt3T1rXbQ2eyFl2gwLs960Jr6JVI28hEJFSIDk/s400/IMG_1295+%25282%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg49FbeJuOYCCmvMxgyWKjQkvTcPB2sOR6Jpa1W0aSpcTL03bFHolW9LQ0P32oKPF8Dyn0s65rxtkJvDhm7Mq9zy7h0uoTI17ysWfa2j5ZN_rex9sanj8nCFnZg5JJuq7WUHsZ_aqYMK7I/s1600/IMG_1296+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg49FbeJuOYCCmvMxgyWKjQkvTcPB2sOR6Jpa1W0aSpcTL03bFHolW9LQ0P32oKPF8Dyn0s65rxtkJvDhm7Mq9zy7h0uoTI17ysWfa2j5ZN_rex9sanj8nCFnZg5JJuq7WUHsZ_aqYMK7I/s400/IMG_1296+%25282%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcojEHbmC8lbf1lasW3upbTDv-WUERqsxue_K9L3sh5nc8qEMWodWVkdsNWZVkB9s1M8CG1FqhZi_77gdUeDs4Y-ZpKxVGV7HHnoZE4RS7IWjDv_CPubZ012RqXdkgN6anofpjKBRa1Ak/s1600/IMG_1297+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="281" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcojEHbmC8lbf1lasW3upbTDv-WUERqsxue_K9L3sh5nc8qEMWodWVkdsNWZVkB9s1M8CG1FqhZi_77gdUeDs4Y-ZpKxVGV7HHnoZE4RS7IWjDv_CPubZ012RqXdkgN6anofpjKBRa1Ak/s400/IMG_1297+%25282%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span id="goog_1468679779"></span><span id="goog_1468679780"></span><br /></span></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-1045177897666564782016-01-23T11:37:00.001+02:002017-03-05T12:14:08.019+02:00Ștefan Agopian - Scriitor în comunism<br />
<div class="MsoNormal" style="orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; widows: 1;">
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="margin: 0px; text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVmDSCs80QOZw7Fde0wtbO9p-T1xO_OtTohvRcf7dmoZ57bePuS5zKTvT6jAlwwjPVru4JEawx2pEfwviXfPx2iTK856xiEP8K5_e5UWozy1ZnYH8_OtxBw1YpRRHC2UsG0ffsO2_TgZA/s1600/scriitor-in-comunism-niste-amintiri_1_fullsize+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVmDSCs80QOZw7Fde0wtbO9p-T1xO_OtTohvRcf7dmoZ57bePuS5zKTvT6jAlwwjPVru4JEawx2pEfwviXfPx2iTK856xiEP8K5_e5UWozy1ZnYH8_OtxBw1YpRRHC2UsG0ffsO2_TgZA/s320/scriitor-in-comunism-niste-amintiri_1_fullsize+%25282%2529.jpg" width="233" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Ștefan Agopian aduce în prim-plan în această carte o suită de ipostaze ale scriitorului (este vorba despre el însuși, evident) în dificultatea de a scrie într-o perioadă gri a istoriei noastre. Apar în carte Nichita Stănescu și Marin Preda, alături de alți scriitori. Sunt descrise cu umor și o „veritabilă” ironie toate evenimentele la care acesta participă din fragedă copilărie până în anii în care, cu greutate, ajunge să publice. Evident, Nichita Stănescu este personajul principal al acestei cărți, toată scrierea pare axată în jurul acestuia. M-au amuzat foarte tare etapele vieții, mai ales copilul Agopian, dorința acestuia de a colecționa lucruri, faza în care a devenit un bun numismat, faza în care își dorea să aibă o altfel de mamă, o altfel de viată.</span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> <br /> Fiecare moment este prezentat cu putin umor, pana și scena în care Marin Preda adoarme, sub influența alcoolului fiind, în casa tânărului autor.<br /> La finalul volumului apar câteva povestiri biografice care au rolul de a întregi scrierea ce le preceda. Pentru a ne face o impresie despre vremurile de demult, pentru a învăța câte ceva despre viața pe care mulți au trăit-o, pentru a pătrunde în dedesubturile vieților unor celebri scriitori și a ne creea o părere despre cât de greu era să scrii și să publici în acea perioadă, putem citi, cu entuziasmul nelipsit ce ne va cuprinde de la primele pagini, Scriitor în comunism de Ștefan Agopian. </span></div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-37922425920031714032016-01-23T11:28:00.000+02:002017-03-05T12:14:17.949+02:00Lucian Boia - De ce este România altfel?<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7C0IDI0z5gyXsgnzcUk9xAi4Qy4PIXj_ntAH-Iq9USck9T6AfMRtpDlatFD_6WE9kWb2K23gKryK6a4XiWGG5DUr2ar950x0zxwB3fjyyfpIvxPUqaIyvgQLm3FSMY1CAL54pj-2j0Mk/s1600/4622710151080514526082316148599n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7C0IDI0z5gyXsgnzcUk9xAi4Qy4PIXj_ntAH-Iq9USck9T6AfMRtpDlatFD_6WE9kWb2K23gKryK6a4XiWGG5DUr2ar950x0zxwB3fjyyfpIvxPUqaIyvgQLm3FSMY1CAL54pj-2j0Mk/s320/4622710151080514526082316148599n.jpg" width="206" /></a></span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Lucian Boia este înainte de toate un foarte bun observator al oamenilor. În cartea sa, De ce este România altfel?, istoricul taie și spânzură românii din toate colțurile țării, din toate perioadele istorie noastre. În viziunea acestuia, care vrea să fie una cât se poate de obiectivă, poporul român nici măcar nu ar fi român, decât pe jumătate. Autorul este de părere că există un complex imens de inferioritate, bine evidențiat, din cele mai vechi timpuri până azi, care ne împiedică să aducem foloase țării noastre. Exegetul își susține sus și tare ideea cum că mai toate au fost făcute de străini (maghiari, germani, evrei etc), noi, românii, suntem un popor de oportuniști și leneși. Ne-am învățat sa furăm, să tragem foloase de oriunde, pe scurt: suntem un popor neserios, aceasta este părerea scriitorului.</span><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Cartea este un fel de articol, o trecere în revistă, o trecere rapidă prin istoria poporului nostru, descriind unele evenimente, câteva personalități și discutând de ce românii au fost și vor fi mereu altfel. M-a cam supărat putin „anti-românismul” autorului, însă, pe alocuri îi dau perfectă dreptate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Din păcate am ajuns sa fim un popor catalogat după faptele unor oameni care, de fapt, nu-și au originile în țara noastră și care nici nu țin prea mult la imaginea ei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUJdQ-mM4sp4ES2v_ppFpGf-WxJYoT4aq0E0ehU6207nWpEWA4q4hUhtRq_7iWw-ACxuSyYKEH8dVb3e5ITMH8xXGTlaLyX3RCs59-qoS-DwyLK9PT4yjeNxHnriKvNqGWeimN2ap6IEk/s1600/ro-altfel_article-main-image.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUJdQ-mM4sp4ES2v_ppFpGf-WxJYoT4aq0E0ehU6207nWpEWA4q4hUhtRq_7iWw-ACxuSyYKEH8dVb3e5ITMH8xXGTlaLyX3RCs59-qoS-DwyLK9PT4yjeNxHnriKvNqGWeimN2ap6IEk/s640/ro-altfel_article-main-image.jpg" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">„Sunt câteva trăsături care conturează și care pot fi urmărite până în prezent. Mai întâi complexele, mai precis complexul de inferioritate. Dacă ar fi să pun un diagnostic societății românești, aceasta e prima maladie pe care aș identifica-o. Românii descoperă „neînsemnătatea”. Țări mici aflate la cheremul altora. O bună parte a teritoriului „național”, al teritoriului României ideale, aflate sub stăpânire străină directă (Transilvania la unguri sau la austrieci, Basarabia la ruși, Dobrogea la turci). Nevoia de a învăța mereu de la străini, de a prelua ce au creat ei, de a se afla mereu la remorca altora...Din acest complex de inferioritate se naște o construcție orgolioasă, menită să contracareze micimea prezentului” (p. 33)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span></blockquote>
</div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-5813008877211451402016-01-03T16:09:00.000+02:002017-03-05T12:14:27.182+02:00Milan Kundera - Iubiri caraghioase<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid5gfap54q6Zhw1w0LxAIJIb1ihLwrck7f5CSSdu7dWtEthWBrPJpNSf0zdWSDdLBrJV3V4TdyvFXhn1_ytYdzhX0lBC4MB3EclgdpRasYKxM0lHAD5D9rxBWkLizr6o1YeTIHG_reADc/s1600/iubiri-caraghioase_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid5gfap54q6Zhw1w0LxAIJIb1ihLwrck7f5CSSdu7dWtEthWBrPJpNSf0zdWSDdLBrJV3V4TdyvFXhn1_ytYdzhX0lBC4MB3EclgdpRasYKxM0lHAD5D9rxBWkLizr6o1YeTIHG_reADc/s320/iubiri-caraghioase_1_fullsize.jpg" width="203" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Iată și prima carte despre care am să scriu câte ceva la început de an. Am cumpărat <b><i>Iubiri caraghioase</i></b> prin luna iunie, 2015, și am vrut, chiar am vrut să o citesc imediat... Nu știu cum se face că în ultima perioadă deschid o grămadă de cărți, le răsfoiesc pe rând, citesc primele pagini, și amân lectura la nesfârșit. Există două explicații: ori așteptările mele sunt prea mari, iar atunci când începutul nu mă prinde, nu continui lectura, ori am început să nu mai am răbdare... nu știu, dar trebuie (și mi-am propus asta de fiecare dată) să am mai multă răbdare! Nu știu ce voi face cu Solenoid... Cu tot entuziasmul de care am dat dovadă încă de la lansarea romanului, sunt mai mult decât convinsă că voi trage de el toată luna ianuarie :D Sau februarie, cine știe ce voi mai avea în program...</span><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Să începem, așadar, a ne dezvălui impresiile despre aceste iubiri (nuvele) apărute în volum de prin 1969 (perioadă în care, trebuie menționat acest aspect, Republica Cehă era „stăpânită” și ea de comuniști), povești de amor și de viață a unor personaje extrase, parcă, dintr-o piesă de teatru al absurdului. Nu vreau să trimit cititorii pe căi false, deși absurditatea faptelor predomină în aceste nuvele (care, pe drept cuvânt, dacă nu s-ar schimba numele personajelor, ar putea foarte bine constitui un roman), dar situațiile, personajele, conflictele de cele mai multe ori nu au nicio logică. Se creează tot felul de legături bizare, naratorul are tendința să demonstreze foarte des că personajele sunt creațiile lui și el poate să facă ce vrea cu ele. Destinul este, așadar, scris de la început, iar acolo unde nu e scris se poate ghici.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Cele șapte nuvele, „povești de amor”, spuse cu un umor și o ironie prețioase, sunt numite în următorul fel: <i><b>Nimeni nu va râde</b></i>, <i><b>Mărul de aur al dorinței eterne</b></i>, <b><i>Falsul autostop</i></b>, <b><i>Simpozionul</i></b>, <b><i>Morții vârstnici să cedeze locul morților tineri</i></b>, <b><i>Doctorul Havel după douăzeci de ani</i></b>, <b><i>Eduard și Dumnezeu</i></b>. Bineînțeles, toate au farmecul lor aparte, însă mie cel mai mult mi-au plăcut prima și ultima. Probabil, chiar autorul, în mod strategic, s-a gândit să le facă mai interesante, sau poate, pur și simplu, au reușit să-mi capteze atenția, să citesc fiecare cuvânt, să urmăresc fiecare frază fără oprire.</span><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8CIAg6YbKX3PxrUOkU4Ca4iZ0X1qakG9gms0l-fM-XbmiPcW8UiwfApjN1Spnbhc7MjYXHIQncLs7VC7W5slC_dOIqklh-bsdNxAkdqI20qijOnIGf1gjZ_tIlppJobWyTJLCnFTeLOw/s1600/highres_21370974.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8CIAg6YbKX3PxrUOkU4Ca4iZ0X1qakG9gms0l-fM-XbmiPcW8UiwfApjN1Spnbhc7MjYXHIQncLs7VC7W5slC_dOIqklh-bsdNxAkdqI20qijOnIGf1gjZ_tIlppJobWyTJLCnFTeLOw/s400/highres_21370974.jpeg" width="276" /></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> În prima nuvelă este vorba despre un asistent universitar care trece, chiar dacă poate să evite acest lucru, printr-o multitudine de situații penibile pentru a-și urmări un singur scop, și anume acela de a nu scrie o recenzie pentru o lucrare proastă. Situațiile la care este supus tânărul Klima sunt desprinse, parcă, din filme comice. Iubirea caraghioasă se transformă în viață caraghioasă, pentru că naratorul ne duce într-o cu totul altă direcție decât cea amoroasă, sau erotică, așa cum va fi ea în următoarele nuvele. Iubirea, la Kundera, pare că joacă cel mai mic rol, principalul rol îl are instinctul animal din fiecare om, dorința trupească într-o luptă necontenită cu aspirațiile fiecărui personaj, acestea sunt aspecte pe care autorul a știut la un moment dat să le „fotografieze” și să ni le prezinte și nouă, una după alta, ca-ntr-un album.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Nu știu care dintre istorisiri e mai bună, dar, chiar dacă m-am simțit atrasă de absurdul celei dintâi, <b><i>Eduard și Dumnezeu</i></b> mi-a plăcut foarte mult. Am râs, m-am mirat, mi-am pus întrebări referitoare la perioada comunistă a țării noastre, la cât de mult erau schimbate concepțiile oamenilor, chiar oamenii, totul pentru ca „treaba” să meargă așa cum voiau socialiștii.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Este evident faptul că autorul acestei cărți critică socialismul, critică banalitatea vieții cotidiene, critică lipsa de caracter și frica de exprimare a sentimentelor. Iubirile caraghioase sunt dovada clară că viața acestor personaje a devenit ea însăși caraghioasă. Asemeni unor marionete în mâinile păpușarului, exact așa ne lăsăm și noi ghidați mereu și mereu de alții, din comoditate sau din neglijență. Dar, așa cum ne confirmă Eduard, personajul ultimei povești, este dificil să ne susținem credințele. ideile, pentru că:</span><br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">„ - Dacă i-ai spune numai și numai adevărul, numai ceea ce gândești cu adevărat despre el, ai intra într-o discuție serioasă cu un nebun și, în consecință, ai ajunge tu însuți să fii nebun. Așa e și cu lumea care ne înconjoară. Dacă m-aș îndărătnici să-i spun adevărul de la obraz ar însemna s-o iau în serios. Și a lua în serios ceva atât de neserios înseamnă să devii tu însuți neserios. Așadar, precum vezi, dragă frate, eu trebuie să mint, dacă nu vreau să iau în serios pe nebuni și să nu devin unul dintre ei.” (pp. 262-263)</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMd1S8cierHlJ_MthFN0_oa43NK3YPOKv5WjJvI1cdC2WWGHX7Z9DxtJUHUYK58Jinw98pBXqkte75VS-aXTSVSqoR0t3IrvguAzYJrwMua1yBVRrtNLr_pt4oSUQZrFCGKbD5oR6J7Y4/s1600/life-love-quotes-Favim.com-598581.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMd1S8cierHlJ_MthFN0_oa43NK3YPOKv5WjJvI1cdC2WWGHX7Z9DxtJUHUYK58Jinw98pBXqkte75VS-aXTSVSqoR0t3IrvguAzYJrwMua1yBVRrtNLr_pt4oSUQZrFCGKbD5oR6J7Y4/s640/life-love-quotes-Favim.com-598581.jpg" width="579" /></a></span></div>
</blockquote>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-72077501238634447192016-01-02T20:49:00.001+02:002017-03-05T12:14:59.649+02:002015 reading challenge<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZDCJ_IS9-Ird8F6VeQNvDss0BOVbuIfBmXJEMiHhsHMjc8_x9nphUmMyUenLJYkHP8GIyQlXm0iYW9MtTRVIknBzMKNw0Plp-PL_zKU_86dtZL2qu331MEB8NEICTTfw6xGPO4zx13ys/s1600/Captur%25C4%2583+ecran+%25284%2529.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZDCJ_IS9-Ird8F6VeQNvDss0BOVbuIfBmXJEMiHhsHMjc8_x9nphUmMyUenLJYkHP8GIyQlXm0iYW9MtTRVIknBzMKNw0Plp-PL_zKU_86dtZL2qu331MEB8NEICTTfw6xGPO4zx13ys/s320/Captur%25C4%2583+ecran+%25284%2529.png" width="224" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Dacă ar fi să vorbesc despre 2015 ca despre un an plin de lecturi, atunci nu aș vorbi :). Sunt foarte supărată pe mine. De-abia am reușit să citesc jumătate din cărțile propuse pentru acest minunat an.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Aș fi vrut să fi avut suficient timp să scriu câte ceva pe blog după fiecare lectură. Din păcate nu am avut, ori nu mi-am făcut, nici eu nu știu de ce nu am scris... Câteodată e mai bine să citești și să te bucuri de ceea ce ai citit fără să răstălmăcești, să păstrezi doar pentru tine impresiile (așa mă scuzam). Nu înseamnă că nu îmi place să vorbesc despre cărți (dovada este blogul), să scriu ceea ce am simțit, cum am crezut eu că și-a imaginat autorul întreaga poveste, să îmi pun întrebări și să încerc să-mi răspund ori să primesc răspunsuri... Pur și simplu aș vrea să pot scrie despre fiecare. De aceea, îmi promit mai multe la începutul acestui an.</span><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Mă uit pe Goodreads și ce văd? Văd <a href="http://www.kjmecklenfeld.nl/planeta-de-aur/" target="_blank"><b><i>Planeta de aur</i></b></a>! Iuhuuuu! Prima carte din anul 2015. După săptămâni de așteptare am primit 4 exemplare :) Am trecut printr-o adevărată aventură până am primit-o. Dar a meritat până la ultima pagină! Doi copii și doi adulți au fost foarte fericiți citind-o.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cărțile lui <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2014/08/cinci-carti-citite-recent.html" target="_blank"><b>Haruki Murakami</b></a>. Oh, da! Le-am devorat în prima jumătate a anului, pentru că am scris o lucrare de disertație despre romanul japonez (în special modern și postmodern: Kawabata - Murakami). </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Hm... O carte aparte și foarte interesantă (atât din punct de vedere istoric, cât și literar) - <b><i>Ochii doamnei mele</i></b>. Este o carte despre care, poate, voi scrie și pe blog. Am scris câte ceva despre <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2015/12/mircea-cartarescu-nostalgia.html" target="_blank"><b><i>Nostalgia</i></b></a>, dar nu atât de mulțumitor. Am cam făcut niște rezumate și atât. E, totuși, o carte despre care nu poți scrie dacă ai citit-o cu vreo 4-5 luni în urmă, așa cum, v-ați prins, am făcut-o eu. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Mi-au plăcut și <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2015/01/kazuo-ishiguro-never-let-me-go.html"><b>Să nu mă părăsești</b></a>, <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2015/01/rui-zink-cititorul-din-pestera.html" target="_blank"><b><i>Cititorul din peșteră</i></b></a>, și cam toate, că doar de asta le-am citit :) Ultima din 2015 a fost <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2016/01/stefan-agopian-scriitor-in-comunism.html"><b>Scriitor în comunism</b></a>, despre care voi încerca să scriu și aici, pentru că îmi plac umorul și ironia autorului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Chiar dacă mă întristează numărul de cărți citite, 2015 a fost un an productiv și frumos. Pentru noul an îmi doresc bucurie, sănătate, liniște și, bineînțeles, să descopăr cât mai multe povești, ceea ce vă doresc și vouă, dragi cititori!</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">La mulți ani!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1XCJjhVMSQ1jcsFKdwk7Z9B6SVwgc6WvZRHuxZt_vRWV8WbGJEayNVOI1vh5Pyd70VEQv6A1-pE4o30n5M3iZr-NSuifXT6mqx8JvQtjoeubpXZrlZY1LfJTpidHNLKVaoFisq7TT8Ec/s1600/Captur%25C4%2583+ecran+%25286%2529.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1XCJjhVMSQ1jcsFKdwk7Z9B6SVwgc6WvZRHuxZt_vRWV8WbGJEayNVOI1vh5Pyd70VEQv6A1-pE4o30n5M3iZr-NSuifXT6mqx8JvQtjoeubpXZrlZY1LfJTpidHNLKVaoFisq7TT8Ec/s640/Captur%25C4%2583+ecran+%25286%2529.png" width="500" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-21888989021668507502015-12-01T02:55:00.000+02:002017-03-05T12:15:09.330+02:00Mircea Cărtărescu-Nostalgia<div style="text-align: justify;">
<div style="line-height: 150%;">
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7Xl2C3OkqBElkqXUJFu1zNx_helX_tlfML8f8hWOQj8RQDdAn6ERVYT2U6Ve72ecgdSDplx83wweEQlRsOnYXzhhQFAMuEqasI_unzOCfB12u0mh_QkcPsgBMsPQIxR_XzGWAE52nGnk/s1600/nostalgia.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7Xl2C3OkqBElkqXUJFu1zNx_helX_tlfML8f8hWOQj8RQDdAn6ERVYT2U6Ve72ecgdSDplx83wweEQlRsOnYXzhhQFAMuEqasI_unzOCfB12u0mh_QkcPsgBMsPQIxR_XzGWAE52nGnk/s320/nostalgia.jpg" width="224" /></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Pentru că au fost publicate și separat, nu am reușit să citesc încă de la început toate cele cinci nuvele ale <i>Nostalgiei</i> lui Mircea Cărtărescu. Prima care mi-a căzut în mână a fost <i>Gemenii</i>, apoi am reușit să recuperez citindu-le și pe celelalte. Mi-am notat câteva idei într-un caiet pe care îl purtasem cu mine vara aceasta în vacanță, cu gândul că imediat ce voi termina de citit îmi voi posta aici toate impresiile. Abia acum am dat peste obiectul de preț, rătăcit printre cărțile din bibliotecă. Am scris atât de mult și atât de întortocheat, încât m-am pierdut printre propriile-mi cuvinte. </span><span style="line-height: 150%;">Cred că ideal ar fi să scriu imediat după ce am citit cartea, altfel risc să cred că nu eu am fost cea care își luase acele notițe. </span></span><br />
<a name='more'></a><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: inherit;"> Voi reda în cele ce urmează câteva idei despre ce se petrece în fiecare dintre aceste minunate nuvele, dominate de un aer postmodern, scrise cu o îndemânare evidentă, de o minte sclipitoare, texte bogate din punct de vedere al imaginilor artistice și al expresivității poetice. </span><span style="line-height: 150%;">Fiecare dintre cele cinci narațiuni ne vorbesc despre omul singur, omul în căutarea celuilalt sau în căutarea creatorului, în singurătatea dorinței creatoare, într-o perpetuă schimbare și în incapacitatea de a rămâne conectat cu o lume pe care nici măcar nu încearcă să o înțeleagă, un fel de căutare a sinelui în locuri în care sinele nu prea mai există. Iată, atât cât se poate de scurtă, povestea lor:</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><b>1.Ruletistul</b></u></span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><b><br /></b></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><b><br /></b></u> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7iCLdNTgoQ148v93ZQ85UEM-lLBSO9KfxSgBePF0LE4nNec3XiFHUxWH-H-oTRtcKtb8_ou_jZXZ3bRAcVXOzhtlrIjygIEnZ8BM-kwY4pkFBaC_GrZHC8yQNYf3QvE0UkaU1ugVDxfI/s1600/43053fb3fabec598384ca136b70ba7d1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7iCLdNTgoQ148v93ZQ85UEM-lLBSO9KfxSgBePF0LE4nNec3XiFHUxWH-H-oTRtcKtb8_ou_jZXZ3bRAcVXOzhtlrIjygIEnZ8BM-kwY4pkFBaC_GrZHC8yQNYf3QvE0UkaU1ugVDxfI/s320/43053fb3fabec598384ca136b70ba7d1.jpg" width="320" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Sub
amenințarea morții iminente, naratorul face ceea ce știe cel mai bine să facă:
scrie literatură. Cititorul trebuie să fie atotștiutor, cunoscătorul întregii vieți scrise.
Povestea Ruletistului, „cu majusculă”, este redată de un personaj narator,
„persoana” care-l cunoscuse de mic pe sfidătorul destinului. Reîntâlnirea cu
omul fără de noroc, spre surprinderea lui, se petrece într-un restaurant
select. Aici se puneau la cale planurile evenimentului ce va urma: Ruleta.
Pătruns de curiozitate, naratorul nostru pătrunde și el în pivnițele ascunse în
care se petrec astfel de jocuri macabre. Ruletistul pare a fi încercat de o
forță divină, superioară, de un destin ce cu greu poate fi crezut, totuși adevărat,
pentru că el este mai adevărat decât ar putea fi orice om, el este la fel de
adevărat ca orice personaj literar, el există, a existat și va exista mereu
datorită nouă, cititorilor. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> De fiecare dată, pentru că a reluat jocul,
Ruletistul a rămas în viață, cât se poate de viu, chiar și după ce, pe rând,
revolverul era încărcat, nu cu unul, ci cu două, trei, patru sau cinci gloanțe.
S-a ajuns și la al șaselea, iar el tot viu a rămas, pentru că un cutremur
repetat îi salvează craniul de penetrarea cu metal. Ruletistul sfârșește,
însă, tot din cauza unui revolver. Un tânăr îl amenință pe stradă, punându-i
arma la tâmplă pentru a-l jefui. Omul moare în urma unui infarct, ca o ironie a
sorții, pentru că „instrumentul” ce-i adusese faimă și bani era lipsit de
gloanțe. La finalul narațiunii suntem anunțați că noi, cititorii, suntem cei
care oferim viață veșnică unei opere literare. Ne dăm și noi seama de acest
detaliu, lipsa noastră totală duce la moarte orice carte, cu tot cu autorul ei.<br /><u><b><br /></b></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><b>2.Mendebilul</b></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><b><br /></b></u> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Povestea începe cu același narator, profesor de română, scriitor,
care are un vis ciudat cu un borcan de sticlă în care locuiește. În borcan e o
lume întreagă. La un moment dat, se deschide o ușă și personajul nostru devine
foarte agitat. Un lacăt de carne, observat apoi pe ușă, îl mai
liniștește. Din munți apar fetițe cu funde în păr. În cele din urmă sparge
lacătul și evadează. Acum se trezește într-un imens castel de sticlă. Speriat
de visele care nu-i dau pace noapte de noapte, naratorul încearcă să creeze fel
de fel de legături între imaginile apărute în vis și lumea reală, în special
trecutul. Asta face, de altfel, de fiecare dată. Se scuză maiestuos cititorului
pentru începutul neadecvat al istorisirii sale, nu vrea să înceapă prin
cunoscuta „punere în abis”, nici prin transformarea în literatură a unui jurnal
de vise (pe care îl ține, bineînțeles), ci vrea să creeze o conexiune
între vis și realitate. Legătura se produce pentru că obiecte din
copilăria lui îi apar în minte, chiar și pe fetița din vis o recunoaște în
realitate. Redă personaje din copilărie, jocuri și obiecte de atunci, pentru a
face, așa cum avem să aflăm apoi, o introducere (timp, spațiu, personaje) la
ceea ce urmează să citim, povestea Mendebilului. Aflăm, așadar, despre acest
băiat de șapte ani (de aceeași vârstă cu el, copilul de atunci) că se mutase
recent în blocul „găștii”, alături de mama lui în haine mereu purpurii. La
început copiii îl primiră cu reticență printre ei, considerându-l dușman ce
trebuie pedepsit. Mendebilul le fură, însă, pe dată, mințile și chiar numele
(la început, lui Dan, nebunul, i se spunea așa). Prin cățărarea sa pe hornul
fabricii de pâine își asigurase ascensiunea și locul între copii. Mendebilul
alesese un loc retras, doar al lor, în care le spunea fel de fel de povești
celorlalți. Copiii stăteau gură-cască, fascinați de ceea ce auzeau. Scrisese
chiar și un decalog pentru gașcă.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqjiF7m-oFrsGt8W-PZPkpexPvIRM5bmxsvEsrGsSMXp_xVkmicg0V1TAYai9NKUMjWHMJpdRR_ry9NJdyUMRF3n14buNbBgG76_Be3GiDAGp6QmKT-DTd_kk3eiU0Xv-ck27Ub8GirD4/s1600/il_570xN.419953214_ct05.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqjiF7m-oFrsGt8W-PZPkpexPvIRM5bmxsvEsrGsSMXp_xVkmicg0V1TAYai9NKUMjWHMJpdRR_ry9NJdyUMRF3n14buNbBgG76_Be3GiDAGp6QmKT-DTd_kk3eiU0Xv-ck27Ub8GirD4/s400/il_570xN.419953214_ct05.jpg" width="305" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;">După ce termina poveștile, născocea fel de
fel de idei „mărețe”: despre păpușarul și păpușa într-un număr infinit ce
locuiesc în el și el în ele; despre cum apare omul pe lume, stadiul celulei în
pântecele femeii și cum lanțul poate continua dacă femeia nu s-ar mulțumi decât
dând naștere unui om; despre pământul „animal cu gândire și voință”; despre
cele patru tipuri de oameni, despre infinitul lucrurilor (fiecare obiect este
alcătuit dintr-un infinit de puncte); despre „discul” în care se transformă
omul după moarte. Apare într-una din zile un vânzător de „nimicuri” de la care
fiecare copil cumpără ceva. Acesta le arată și un stilou pe care se observa
imaginea unei femei în costum de baie, iar atunci când se termina cerneala sau
era culcat stiloul, femeia rămânea dezbrăcată. Naratorul este invitat, odată,
în apartamentul Mendibilului. Aici, ascuns printre cărți, observă stiloul. Nu
înțelegea cum intrase în posesia lui, însă se sperie și părăsește repede
locuința prietenului. Un eveniment mai special este acela în care îl descoperă
pe noul venit alături de fetița din vis, Iolanda, dezbrăcați, în subsolul
blocului. Copiii renunțaseră la el și la legile lui, aruncând în el cu bulgări
de pământ. Mendebilul s-a mutat din bloc și nu au mai auzit nimic despre el. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> La
finalul istorisirii, naratorul, după vreo douăzeci de ani, atunci când scrie
aceste rânduri, simte că ar fi putut să spună mai multe, dar îi lipseau
cuvintele. Nu are de gând să citească la cenaclu ceea ce a scris despre
Mendebil, aceste rânduri vor fi doar pentru el, pentru sufletul lui. După încă
doi ani, povestitorul nostru, Mircea, găsește paginile bătute la mașină și își
amintește când le-a scris, însă, curios, nu-și amintește deloc că ar fi existat
în copilăria lui acest personaj, Mendebilul, restul copiilor da. Refuză să
recitească textul și hotărăște să-l păstreze într-un loc din care să nu fie
luat și aruncat.<br /><u><b><br /></b></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><b>3. Gemenii</b></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkMfG3V10GYAGeqIeWlfJI5qjTh5WdNzdfkZ7xCmAnVHb7qTRo-_2yP2iZJXFwnnl0sdLYx3Hu32jzraboWHLbbO8hWmn5EdiX9BUi91CCDf0N5znow5ddTqBRbHwB2RLoqTjmT3XUdO4/s1600/gemenii-mircea-cartarescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkMfG3V10GYAGeqIeWlfJI5qjTh5WdNzdfkZ7xCmAnVHb7qTRo-_2yP2iZJXFwnnl0sdLYx3Hu32jzraboWHLbbO8hWmn5EdiX9BUi91CCDf0N5znow5ddTqBRbHwB2RLoqTjmT3XUdO4/s320/gemenii-mircea-cartarescu.jpg" width="227" /></span></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><b><br /></b></u> Incipitul prezintă imaginea unei femei (a Ginei) în trup de
bărbat (naratorul), în locuința proprie. După pregătiri meticuloase băiatul cu
suflet de femeie se sinucide. Din camera fetei, de această dată, băiatul
transformat în fată scrie pornind de la evenimente din copilărie, adolescență,
despre întâlnirea lui cu Gina, colega cea nouă de la liceu. În copilărie îl
fascinase Traian, băiatul ce ținea într-un borcan o coropișniță. Băieții îi
aruncaseră borcanul, iar el, somnambul, plecase din pat, în linie dreaptă,
recuperând obiectul. Traian era îndrăgostit de Livia, o fată din clasa a V-a și
credea într-o dragoste pură. Alți băieți îi urmaseră ideile. Chiar dacă în liceu
fusese un introvertit și refuza să-și facă prieteni, bucurându-se doar de
lectură și de singurătate, odată cu venirea Ginei lucrurile prind contur. De la
o sinceră prietenie se ajunge la apropieri aproape intime. O visa și se
visa cu ea. A doua vizită în camera fetei avea să aibă impactul de la începutul
narațiunii - Transformarea. După ce tânăra a vrut să i se ofere, și-au privit
nedumeriți chipurile în oglindă. Mișcările fetei din oglindă nu erau cele din
realitate. Se privi în ochi și în loc să se vadă pe el, o văzu pe ea. Speriat,
pleacă din încăpere, dar pe drum vede că se apropie doi tineri. Se vede pe el
de mână cu Gina. Această întâmplare și-o amintește internat fiind într-un
spital de nebuni, după o criză de identitate pe care o avusese în casa fetei pe
al cărei corp îl „poseda”. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Povestea merge mai departe și aflăm că după
întâmplarea stranie din camera tinerei, cei doi au continuat să se întâlnească
din ce în ce mai des, Andrei fiind tot mai îndrăgostit de ea, chiar dacă
aceasta îl refuza în repetate rânduri. Înainte de revelion nu mai știa nimic de
Gina. În noaptea de Revelion, Andrei iese să se plimbe pe lacul înghețat,
acoperit cu zăpadă. Sub zăpadă, sub gheața lacului, zărește un copil înghețat,
încurcat în mătasea broaștei. I se arată o doamnă care începe să plângă. Andrei
îi șterge lacrimile cu batista lui și vede în ochii ei un fel de durere, parcă
un mesaj pe care doamna vrea să i-l transmită. O lasă acolo și se întoarce
acasă.<br /> Gina se întoarce, dar în lipsa ei Andrei visează și suferă,
se pierde în literatură și încearcă să se desprindă de imaginea ei. Află că are
o relație cu Șerban, tipul al cărui portret îl poartă Gina la medalion. Se
simte iar singur și rătăcit, năpăstuit. Începe să o cunoască din ce în ce mai
bine, dorind în același timp să afle totul din ea, fiecare celulă în parte.
După ce îi scrie o lungă scrisoare, Gina îl sună și încep iar să se
întâlnească. Ne întoarcem iar în „prezent” prin prisma relatării lui Andrei,
internat în spitalul de „nebune”. Scene înfiorătoare sunt descrise aici.<br /> La una din întâlniri, Gina îl invită să pătrundă în
secretul ei. O ușă în peretele camerei tinerei îi duce spre muzeul Antipa. Aici
parcă și noi, cititorii, descoperim întregul muzeu. Suntem atrași mai des de
fluturele agățat de tânără în piept, un fluture mort. Aici cei doi sunt mai apropiați
ca oricând și tot aici Andrei se transformă în Gina. Sunt prezentate imagini
macabre ale muzeului, exponatele prind viață în trecerea lor. Figuri macabre de
fetuși ieșiți din borcane, târându-și cordonul ombilical după ei, păsări care
țipă, oasele Dinoteriului fac eforturi majore să se adune și să alerge, toate
animalele scot zgomote asurzitoare. Se despart și se îndreaptă fiecare spre
casele spre care-i îndreaptă noile picioare, noile trupuri. Andrei, în casa
Ginei „repetă” scena de la început, se sinucide dându-și foc.<br /><u><span style="line-height: 150%;"><b><br /></b></span></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<span style="font-family: inherit;"><u><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"><b>4.Rem</b></span></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZD8MvK7gzeX_xyafiukuhSvuQSogmICEa59OxpTQniaxBwA8OLCYfJDSvtuPT35k7UyXWJ1pFNN_DY4LP2G8R9aQrA3MGCzwjB_0ECe7FYa1anC3P8hgDazGpWE856Qcp_6U1t86A868/s1600/rem-mircea-cartarescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZD8MvK7gzeX_xyafiukuhSvuQSogmICEa59OxpTQniaxBwA8OLCYfJDSvtuPT35k7UyXWJ1pFNN_DY4LP2G8R9aQrA3MGCzwjB_0ECe7FYa1anC3P8hgDazGpWE856Qcp_6U1t86A868/s320/rem-mircea-cartarescu.jpg" width="227" /></span></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><span style="line-height: 150%;"><b><br /></b></span></u><span style="line-height: 150%;"> Prin
ochii unui narator „omniscient” aflăm despre Vali și Nana. Naratorul intră în mintea
bărbatului, știe ce gândește el, și redă de acolo gândurile sale. Ca o cameră
de luat vederi observăm fiecare detaliu, al locuinței femeii și al tânărului
mai mic cu 11 ani, student la Filologie. Aflăm că peste doi ani el va scrie
Ruletistul, că Nana divorțase acum cinci ani și că într-o noapte de Anul Nou,
pe când se plimba pe lacul înghețat, pe Aleea Circului, se întâlnește cu
adolescentul Andrei din Gemenii. Necăjită aceasta căzuse la picioarele
tânărului și a izbucnit în plâns. Nu l-a mai întâlnit niciodată pe Andrei. Nana
îi povestește lui Vali despre intrarea în REM. Acum încep descrieri din
perioada copilăriei tinerei, de pe vremea când a locuit la mătușa sa, când mama
ei era bolnavă. Aici îl întâlnește pe Egor, un tip misterios cu o istorie și
mai misterioasă despre bunicul său, despre tatuajul ce conținea literele REM,
despre foișorul lângă care locuiau, oferindu-i fetiței o scoică pe care să o
așeze sub pernă și să-i spună ce visează. </span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"> Fetița de atunci își făcuse repede
prietene cu care a început să inventeze un joc și să-l joace. Fiecare fată
trebuia să fie regină pentru o zi, să-și aleagă o culoare, o floare și un
obiect. Prima regină, condusă de un iadeș, ajunge cu fetele într-o cameră
subpământean în care exista un schelet de vreo 20 m lungime. Svetlana (Nana) îi
povestește fiecare vis lui Egor. Cele șapte vise o va ghida spre REM. La cel
de-al doilea joc descoperă ceasul care se învârte arătându-le copilelor
trecerea timpului, parcursul vieții lor. Printr-o perlă văd imaginea unui oraș
straniu, în loc de baloane de săpun din pixul magic apar ouă din care ies tot
felul de ființe ciudate, doar din al Svetlanei nu a ieșit nimic, drept pentru
care fata păstrează oul ei. </span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"> Printr-o altă vizită la Egor, fetița descoperă
paginile de literatură scrise de bărbat. Fiecare pagină conținea de sute de ori
cuvântul „nu”. Fiecare nu, susține el, are o cu totul altă semnificație. Jocul
fetelor continuă și Ester, fata de care Svetlana se îndrăgostise folosește ca
obiect magic termometrul. Din camera Puiei fetele au tot felul de imagini cu
toate dezastrele lumii. La următorul joc Nana își pierde păpușa și revoltată
refuză să mai viseze. Urmează să fie ea regină, iar obiectul ei este un inel.
Fetele se joacă de-a nunta, Svetlana era mire și Ester mireasa. Acum este
momentul despre care Nana vorbește la începutul narațiunii, momentul primului
sărut. Egor insistă să continue să viseze, iar Svetlana visează și reușește să
intre în REM. Ajunge la magazia a cărei ușă o deschide cu cheia găsită
anterior, acolo dă peste un scriitor care nota tot ceea ce i se va întâmpla ei
de-acum încolo timp de 20 de ani. Se trezește, crede că totul este un vis, dar
are în mână foița de calendar pe care o citise în vis și își dă seama că
intrase în REM. </span></span><br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"><i>„Noi suntem REM-ul, tu și cu mine, și povestirea mea, cu toate
locurile și personajele ei (...) că lumea noastră e o ficțiune, că suntem eroi
de hârtie și că ne-am născut în creierul și mintea și inima lui, pe care eu
l-am văzut. Că până și el s-a cuprins pe sine în REM. Că poate până și el, în
lumea lui (unde eu am pătruns, asta fiind poate singura rațiune a vieții mele),
nu este decât un produs al unei minți mult mai vaste, din altă lume, ea însăși
fictivă. Și el, da, sunt sigură acum, caută cu înfrigurare o Intrare către acea
lume superioară, căci visul nostru, al tuturor, este să ne întâlnim Creatorul,
să privim în ochi ființa care ne-a dat viață. Dar, vai! Poate că REM-ul nu e
totuși nimic din ce cred eu despre el. Poate că el e doar un sentiment, o
strângere de inimă în fața ruinării tuturor lucrurilor, în fața a ceea ce a
fost și nu va mai fi niciodată. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate,
nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodată. Nu știu. Nu știu.” (p.360) </i></span></span></blockquote>
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"> Vali pleacă lipsit de orice fel de interes pentru povestea Nanei, ea însă cu
lacrimi în ochi scoate un teanc de hârtii pe care începe să scrie. Din oul de
pe masă iese Himera și în urletul ei Nana continuă să scrie: „nu nu nu nu
nu...”.</span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"> Mi-a plăcut foarte mult întreaga poveste din REM, jocul fetițelor, obiectele magice, lumile create, interacțiunea dintre vis și realitate, trecut-prezent-viitor, toate au un farmec special care îl atrage chiar și pe cel mai distant lector.</span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"><br /></span></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<span style="font-family: inherit;"><u><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"><b>5.Arhitectul</b></span></u></span></div>
<div style="line-height: 150%;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u><span style="line-height: 150%;"><b><br /></b></span></u><span style="line-height: 150%;"> Emil
Popescu, arhitect de fabrici de ulei, economisește împreună cu soția bani
pentru a-și cumpăra o Dacia 1300, mașină de care devine mai mult decât
pasionat, obsedat chiar. După ce schimbă și încearcă mai multe claxoane,
instalează o orgă în locul volanului. Toți încep să-l creadă nebun, pe drept
cuvânt. Emil Popescu își petrecea timpul în mașină, cântând la orga sa. Era
ferm convins că toată esența mașinii e claxonul, prin el comunică și se
comunică. Printr-un țigan, Telente, Emil Popescu intră în legătură cu un
profesor ce-și dă seama că arhitectul reproduce ritmuri orfice. Profesorul se
mută în mașină și ascultă muzica creată de Emil Popescu. Profesorul devine în
scurt timp impresarul său și ajunge chiar să se căsătorească cu doamna Popescu
și să aibă un băiat. Arhitectul devine cunoscut în toată lumea și îi sunt aduse
instrumente muzicale mult mai performante. </span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiDjwzYN16FUZMo3c85VlQRGKVSpR6XwOlKVUcprmHFxp0XDjXLml9P4haft11wzQc94OXgu8RdwSNPp7fdF1YR-1lh1Ao2T-aliflt3hwa1zInFFf6Nqau6_miCQkzwRKGFLXmrE6GTY/s1600/f54d1bfe955d989ab212cf13a9de1251.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="161" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiDjwzYN16FUZMo3c85VlQRGKVSpR6XwOlKVUcprmHFxp0XDjXLml9P4haft11wzQc94OXgu8RdwSNPp7fdF1YR-1lh1Ao2T-aliflt3hwa1zInFFf6Nqau6_miCQkzwRKGFLXmrE6GTY/s320/f54d1bfe955d989ab212cf13a9de1251.jpg" width="320" /></a></span></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="line-height: 150%;"> După mai mulți ani, profesorul, după
o criză de nervi se hotărăște să-i taie degetele monstrului de 400 kg care era
Emil Popescu, dar degetele îi cresc la loc și muzica devine din ce în ce mai
frumoasă. Vrea să-l omoare, însă cade secerat de muzica divină a arhitectului.
Încântat de starea în care-l aduce muzica, încearcă ani în șir să ucidă
monstrul din Dacia 1300. Întreaga mentalitate umană se schimbă sub influența
muzicii lui Emil Popescu. Tot Pământul trăia pentru muzica aceasta și murea tot
pentru ea. După patru miliarde de ani chiar Soarele începe să se dilate și să
se apropie de Pământul care era masa organică a arhitectului, de formă sferică,
de dimensiunile Soarelui. Universul îmbătrânea și compozitorul auto își începe migrația
spre centrul galaxiei, transformându-se și el într-o galaxie tânără.</span><span style="line-height: 150%;"> Dacă la început povestea lui Emil Popescu pare amuzantă, pe parcurs devine de-a dreptul tragică, punându-te ca cititor în dificultate. E destul de greu să înțelegi la o primă lectură ce vrea să transmită acest text. Nu știu nici acum dacă e vorba despre dependență, despre singurătate, greutatea de a alege pentru că există o dificultate de a vedea lucrurile din jur etc. Cu siguranță voi reciti textul.</span></span><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9ZUCrPORo9PGi73ekHdYnXx1y_9E5EA-SPlKdf82X3fTGgGoWcb33b8q4uINcvEd_S2vQ4JWA-2J8z1cLslrwCHc2jv4YqJvVhnAJX4QcVhuTID7LftmwI5nlmfNlQ9B1ZJ-CK6OJylg/s1600/IMG_0956+modified.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="231" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9ZUCrPORo9PGi73ekHdYnXx1y_9E5EA-SPlKdf82X3fTGgGoWcb33b8q4uINcvEd_S2vQ4JWA-2J8z1cLslrwCHc2jv4YqJvVhnAJX4QcVhuTID7LftmwI5nlmfNlQ9B1ZJ-CK6OJylg/s400/IMG_0956+modified.jpg" width="400" /></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Încă de acum îmi propun să reiau lectura <i>Nostalgiei. Solenoid</i>, în schimb, îmi atrage atenția mai mult decât orice, dar știu că voi avea nevoie de timp și multă, multă liniște pentru a mă apuca de un așa mare „proiect”. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; line-height: 150%;">Am primit și un autograf, între timp. :) Multumiri!</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: inherit;"><span style="line-height: 150%;">Mircea
Cărtărescu, <i>Nostalgia</i>, Ed. a X-a,
București, Editura Humanitas, 2013.</span></span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-26413239210081315072015-08-28T10:19:00.003+03:002017-03-05T12:15:40.513+02:00Imposibilitatea comunicării și căutarea propriei identități: „Pădurea norvegiană”<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="279" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij9xFhqRsVvGjBbFVtQZ_5cosQR1KcIFN99ARxOrz3jfvocPrCTsd6YC28Y6b1Mpp0EbnDSNJ7H-k2AaPijpEHJdwOoulVj9_SUr-iPWVRfdogST7aQEJcZ8pI3azZ5PVA6dbtIPWou1A/s640/original.gif" width="640" /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Numită de critica literară „poveste de dragoste între oameni postmoderni”, Pădurea norvegiană (Noruwei no mori) aduce în scenă un personaj în vârstă de treizeci și șapte de ani, Toru Watanabe care, în călătoria sa spre Germania, în avion, aude melodia celor de la The Beatles, Norwegian Wood. Cântecul îi amintește de peisajul unei suburbii a Kyoto-ului, din urmă cu optsprezece ani, pe când se plimba alături de prietena sa, Naoko. </span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cu siguranță peisajul ne amintește și nouă de romanele lui Yasunari Kawabata, pentru că, la fel ca la scriitorul îndrăgostit de frumosul naturii, întâlnim și aici descrieri impecabile ale cadrului natural, ale obiectelor, ale personajelor. Murakami este și el deosebit de atent la detaliil, înfrumusețând și evidențiind mereu lucruri care, uneori, pentru omul de acum, nu mai au aceeași importanță, pentru că omul postmodern este preocupat doar de ceea ce se află în interiorul său, de gândurile și sentimentele sale, de războiul continuu între el și ceilalți. Cu toate acestea, în romanele lui Murakami obiectele au o deosebită încărcătură simbolică. Putem lua ca exemplu fragmentul ce descrie peisajul despre care am amintit, pentru că trăirile personajelor par și aici a fi în acord cu natura, și, mai mult decât atât, acest fragment pare a fi în mod simbolic rezumatul întregului roman:</span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">„Au trecut optsprezece ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie curățaseră praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și a trecut apoi prin părul ei înainte de a dispărea în pădure. Copacii foșneau și din depărtare s-a auzit un lătrat atât de slab de parcă venea din altă lume. În rest, tăcere deplină. Nici un sunet, nici o ființă în calea noastră. La un moment dat am zărit doar două păsărele roșii, speriate, țâșnind dinspre mijlocul pajiștii spre pădure. În timp ce ne plimbam, Naoko îmi vorbea despre fântâni.” (p.8)</span></blockquote>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Pe atunci era foarte încrezător în sentimentele sale, în ceea ce simțea pentru tânăra de lângă el. Destul de surprinzător aici este faptul că Murakami nu folosește artificiul, momentele de cumpănă, imagini venite parcă din vis, dintr-o lume fantastică, ci redă șirul unor evenimente petrecute în trecut, printr-un mod cât se poate de real și verosimil, amintiri provocate de data aceasta de un cântec, așa cum erau ele provocate de faimoasa madlenă la Proust. Toate evenimentele petrecute în roman sunt amintiri ale unor clipe trăite de Watanabe în urmă cu optsprezece ani, unele alături de Naoko, altele pur și simplu legate de acea perioadă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_j-Zkctn4yCNNjEVmIU_SFmfxiPu3WFaXKLuXW-gPfaF6TBGWlWvY2waabgm4HJNSecWpfZa9ELo1DvYNf6LiTSh9xEzfxXyW84RJ8Zb6GrGS2nx7Hi4tSQLumitdrJ1Jlz0wqloi8qA/s1600/norwegian-wood2.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_j-Zkctn4yCNNjEVmIU_SFmfxiPu3WFaXKLuXW-gPfaF6TBGWlWvY2waabgm4HJNSecWpfZa9ELo1DvYNf6LiTSh9xEzfxXyW84RJ8Zb6GrGS2nx7Hi4tSQLumitdrJ1Jlz0wqloi8qA/s640/norwegian-wood2.jpg" /></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Din postfața cărții, scrisă de Murakami însuși, aflăm că povestea romanului are la bază povestirea Licuricii, apărută în volumul Licuricii. Incendiul din hambar și alte povestiri. Scriitorul menționează că, pornind de la această povestire, a vrut să scrie o poveste simplă de dragoste, dar a ieșit mai mult decât și-a propus, un roman considerat la fel de personal precum sunt În țara aspră..., Blândețea nopții sau Marele Gatsby, romanele lui Scott Fitzgerald. Pentru că a fost scris pe când se afla în Europa, mai precis în Grecia și Italia, Murakami era sigur că romanul își va pierde din spiritul japonez și nu-și putea imagina cum va fi acesta receptat de către publicul nipon. Cât despre cântecele celor de la The Beatles, atât de iubite de autor, cu siguranță putem și noi confirma în cele ce urmează că și-au pus amprenta asupra scrierii, așa cum ne spune și autorul: „am intrat în fiecare zi într-o tavernă cumplit de gălăgioasă și, cu căștile în urechi, ascultam Sgt. Pepper`s Lonely Hearts Club Band de aproximativ o sută douăzeci de ori, am reușit să-mi termin romanul. De aceea, aș putea spune că Lennon și McCartney mi-au fost de mare ajutor.”[1]</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Ne familiarizăm, așadar, cu melodiile celor de la The Beatles, ale lui Bill Evans, Jim Morrison, simfonii de Mozart și Brahms, dăm peste romane celebre ale literaturii universale, atât de îndrăgite de Murakami: Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, Marele Gatsby și alte volume ale lui Scott Fitzgerald sau De veghe în lanul de secară (de a cărui acțiune ne amintim atunci când ajungem să citim despre evenimentele petrecute între studenți în campusul universitar în care se află Watanabe).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Chiar dacă nu de puține ori este considerat roman de dragoste, Pădurea norvegiană este mai degrabă un roman al „non-comunicării”, al procesului prin care personajele reușesc să zidească încet, dar sigur, un obstacol între ele, nu înțeleg ce li se comunică și nici nu se fac înțelese. Atunci când Watanabe îi propune lui Naoko să locuiască împreună, tânăra îl refuză și-i spune că este imposibil ca ei să fie împreună, nu ar fi drept pentru niciunul dintre ei, ar fi imposibilă ideea ca unul să fie nevoit să aibă grijă de celălalt pentru totdeauna, aceasta nu ar mai putea fi numită relație. Naoko se bazează pe perspectiva sa că oamenii trebuie să fie independenți, diferiți. Toată povestea în sine este, de fapt, construită pe acest principiu, dragostea lor fiind atât de diferită, încât cititorul ajunge să creadă și el în cele din urmă că cei doi nu aveau cum să fie împreună, sau chiar să se iubească în adevăratul sens al cuvântului, indiferent cât de mult ar fi încercat. Naoko renunță la propria-i viață, iar Watanabe își pierde sensul propriei identități. Starea în care se află tânăra este văzută ca un fel de schizofrenie, o boală a minții, poate una simbolică, sau poate nu, depinde din ce unghi privim textul. Până și momentele în care Naoko îi mărturisește lui Watanabe imposibilitatea de a se exprima și de a-și controla cuvintele sunt puse pe seama acestei boli.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgn6CgXAJpQtg12eWbBUT1Z8vLaoJiDb4FztBggqyhATE7kptrAIOk0L9DBBuOCRGYhOj7w5_JZ7sDth5gcnveNw4TKwptlCJka6F-PKbsTXeWKAiOViMZ78VeLcof4yyQBcPoKQwVfwJ4/s1600/tumblr_m25zctNeNY1qa8m4po1_500.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgn6CgXAJpQtg12eWbBUT1Z8vLaoJiDb4FztBggqyhATE7kptrAIOk0L9DBBuOCRGYhOj7w5_JZ7sDth5gcnveNw4TKwptlCJka6F-PKbsTXeWKAiOViMZ78VeLcof4yyQBcPoKQwVfwJ4/s640/tumblr_m25zctNeNY1qa8m4po1_500.gif" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Alienarea omului postmodern, căutarea propriei identități în defavoarea identității universale, sociale, sunt doar câteva dintre motivele pentru care interacțiunea dintre „eu” și „ceilalți” aproape că nu mai există. De aici o întreagă căutare, o căutare disperată a propriului sine. Naoko pierde legătura cu ceilalți în momentul în care iubitul ei, Kizuki, se sinucide. Ei au crescut iubindu-se, ca o unitate inseparabilă. Lumea întreagă nu exista pentru ei ca pentru ceilalți, lumea întreagă pentru ei era doar cea creată de ei, lumea lor, propriul univers. Singurul om care putea intra în lumea lor era Watanabe, ajungând să fie și el considerat parte din grup, parte din lumea lor, al treilea element din întreg. Kizuki moare și odată cu moartea sa „triunghiul” se destramă. Sigur că Watanabe își dorește ca legătura să se poată reface, însă pentru Naoko povara este din ce în ce mai grea și nu concepe o refacere, ceea ce a fost nu mai poate fi refăcut sub altă formulă, Kizuki nu poate fi înlocuit, ea nu mai poate fi aceeași tânără de atunci. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Pentru Naoko, a iubi un alt om decât Kizuki înseamnă trădare, iar sentimentele sunt în contradicție cu ceea ce este în mintea sa, tocmai de aceea în momentele de tandrețe petrecute alături de Watanabe se retrage mereu, după un pas înainte face un altul înapoi, își dorește dragostea tânărului, vrea să fie complet a lui, însă în același timp nu vrea. Este destul de dificil de analizat acest personaj, de altfel foarte complex, o psihologie complicată, greu de înțeles și de descifrat. Pe de altă parte, Watanabe, și el, are mereu de optat între fericire și durere, între liniște și complicație, vrea și nu vrea să fie alături de Naoko, în aceeași măsură în care vrea și nu vrea să aibă o relație cu tânăra Midori. Fiecare personaj devine astfel victimă și călău sie însuși. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Watanabe ajunge să se uite pe sine și să fie preocupat mereu de cei din jur, crede în sentimentele lor, vrea să ofere iubire, prietenie, protecție, dar nu face decât să se rătăcească și mai mult. Labirintul, în care personajul principal se pierde o bună bucată din viață, ne duce cu gândul la romanul lui Yasunari Kawabata, despre care am vorbit în capitolul anterior, Țara zăpezilor. Dar personajul lui Kawabata știa foarte bine ce vrea, era conștient de sentimentele sale, îi cunoștea pe ceilalți aproape la fel de bine cum se cunoștea pe el, putea să creeze și să mențină legături, să trăiască în mediul în care se afla. Personajul modern, omul modern interacționează cu lumea, e parte din ea și știe foarte bine ce vrea de la viață, crede în progres și muncește pentru el. Lucrurile sunt diametral opuse atunci când vorbim despre omul de acum, la fel despre personajele lui Murakami. Ele se adâncesc în abisul propriului univers, în fântâna despre care Naoko amintește și se teme la începutul cărții, într-un labirint fără sfârșit, prin locuri necunoscute și greu de explicat.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Chiar dacă pare a trăi o „ruptură de realitate”, Watanabe nu face parte din categoria personajelor rătăcite iremediabil, personaje întâlnite adesea în romanele murakamiene, el nu se pierde într-un labirint din care nu mai are scăpare, nu e condamnat să trăiască și să sfârșească singur, rătăcit într-o lume a umbrelor, a oamenilor fără suflet, ori urmărit de proprii-i „întunegrii”. El este conștient de faptul că lumina din sufletul lui Naoko este pe sfârșite, dar nu poate decât să privească stingerea ei, așa cum apare în scena în care tânărul privește lumina venită de la fereastra fetei: „A trebuit doar să găsesc fereastra la care se zărea o lumină slabă, tremurândă. Am rămas cu ochii ațintiți pe acea lumină multă vreme și n-am putut să o asociez decât cu ultima pâlpâire a unui suflet ce se stinge. Am vrut să o cuprind în căușul mâinilor ca să o țin în viață. Am continuat să o privesc, la fel cum Jay Gatsby privea luminița de pe malul opus, noapte de noapte.” (p.142) Toru Watanabe se rătăcește, ce-i drept, însă, așa cum menționează Rodica Grigore în studiul intitulat În oglinda literaturii, tânărul „ajunge să rătăcească pe tărâmul propriilor sale amintiri”[2], pe care încearcă și reușește să le ordoneze în favoarea sa. Prin amintirea evenimentelor din urmă cu optsprezece ani, Watanabe reușește să stabilească legăturile dintre el și cele două femei pe care, în felul său, le iubise. El reușește totodată să evalueze cele două tipuri de dragoste, cele două ipostaze ale feminității, a tangibilului și a intangibilului (dacă ne reamintim de Țara zăpezilor), „două atitudini față de existență în general”[3].</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Două caractere complet diferite, Naoko și Midori sunt prezentate mereu în antiteză, atât de diferite precum sunt și sentimentele protagonistului. Pentru Naoko simte o dragoste protectoare, compasiune, pe alocuri milă, dar este atras de ea tocmai pentru că reprezintă intangibilul. „Boala” cu care se luptă, inadaptarea în societate, suferința în care trăiește și se zbate necondiționat, toate o determină pe tânără să se interneze într-un sanatoriu și în final să renunțe la propria-i viață. În contrast cu Naoko, Midori este exemplul modernității, personajul în sine pare a fi creat special pentru a demonstra contradicția, diferența dintre trecut și prezent, dintre modern și postmodern, dintre omul care știa ce își dorește (Midori) și cel care sfârșește înainte să se poată înțelege pe sine (Naoko). Midori este exemplul de voioșie, a dorinței de păstrare a echilibrului, a poftei de viață. Simte că Watanabe nu e „cu picioarele pe pământ”, nu-i acordă atenție, și îi lasă un bilețel pe care-l scrie de față cu el, se supără, îl mustră, dar își revine tot atât de repede și trece foarte ușor peste neplăcerile provocate de răceala și neatenția tânărului. Când tatăl ei moare pare liniștită și se simte liberă, este fericită că scapă de greutatea îngrijirii bolnavului, iar la priveghi se îmbată și petrece alături de sora ei. Își dorește o relație cu Watanabe și îi oferă o dragoste sinceră, lipsită de remușcări. Tânărul are, însă, de ales, dar nu alege să i se dedice doar uneia dintre cele două. Pendulează mereu, chiar dacă în sinea sa știe care este sacrificiul. Dragostea nevinovată a lui Midori în contradicție cu iubirea atât de greu de consumat, atât de „dureroasă” a lui Naoko, mereu și mereu urmărită de umbra trecutului, de o fantasmă venită parcă din altă lume. Singura dorință a lui Naoko este să nu fie uitată, pentru că altfel se va pierde definitiv în acea fântână despre care odată îi vorbea prietenului ei. Pentru că, așa cum spune Rodica Grigore în studiul amintit, atunci când vorbește despre semnificația fântânii în proza murakamiană, „în Pădurea norvegiană, a ajunge în adâncul fântânii înseamnă a pierde legătura cu realitatea și deopotrivă capacitatea de a trăi în ritmurile lumii exterioare și de a te adapta, pe nesimțite, la cele ale lumii umbrelor.”[4] Ca într-un vis, Watanabe trăiește povestea vieții lui, dragostea pe care nu poate să o înțeleagă niciodată, riscând să rămână și el pierdut în propriul labirint. Dar, spre deosebire de Naoko, el doar trece pe lângă acea fântână simbolică, destul de aproape ce-i drept, și, așa cum spun versurile cântecului, Norwegian wood, ca dintr-un vis, se trezește și își dă seama de starea în care se află, de ceea ce i se întâmplase în urmă cu optsprezece ani: „I once had a girl, or should I say, she once had me./ (...)// And when I awoke, I was alone, this bird had flown/ So I lit a fire, isn`t it good, norwegian wood.”</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggrcBIHLBOQw7DGwKwhYaEr4S6BQt6nrW0IQd-fr4LZcmNsdjWaUJamPaWert6r720maxau4c8iQT9HH5MPd8bUBmSCNzQY2ngAkmbRiypj9gn2pqYLjPfVqa4FxJdH8cwyi3gB1b4L2Q/s1600/nw1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggrcBIHLBOQw7DGwKwhYaEr4S6BQt6nrW0IQd-fr4LZcmNsdjWaUJamPaWert6r720maxau4c8iQT9HH5MPd8bUBmSCNzQY2ngAkmbRiypj9gn2pqYLjPfVqa4FxJdH8cwyi3gB1b4L2Q/s640/nw1.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Singurătatea în care se află Watanabe imediat după ce se trezește din visul propriei vieți, nesiguranța ce-l cuprinde odată cu revenirea la „realitate” ne face să credem că de fapt nici nu există o realitate la care acesta revine, dovadă stă ultima replică din text, în care, la fel ca Sumire din Iubita mea, Sputnik, Watanabe se află într-o cabină telefonică, într-o lume pe care nu o cunoaște, într-un loc străin de el, întocmai cum e și va fi întreaga lume pentru toate personajele romanelor murakamiene, întocmai cum e întregul univers pentru omul postmodern: „Chiar, unde eram? Cu mâna pe receptor, am ridicat ochii și am privit în jurul cabinei. Unde eram? Habar n-aveam. „Unde-oi fi?” mă întrebam. Nu recunoșteam nimic... nici măcar direcția. Ce naiba o fi aici? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit.” (p.347)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Această construcție labirintică a vieții este folosită în mod simbolic în majoritatea romanelor lui Haruki Murakami, dublată fiind de căutarea a ceva anume, fie că este o căutare a cunoașterii, a unei persoane din trecut, chiar a unei „oi fantastice” etc, toate au la bază un altfel de căutare, căutarea propriei identități, a propriului sine, a ceea „ce sunt eu”, „ce este în mine”, a înțelegerii propriilor sentimente și dorințe, mereu în imposibilitate de comunicare și interacțiune cu „celălalt”, fie că acel „celălalt” este o altă persoană, dacă nu chiar un alt „eu”, o altă latură a aceluiași „eu”. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<u> </u></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;">[1] Haruki Murakami, Postfață la Haruki Murakami, Pădurea norvegiană, traducere de Angela Hondru, ed.cit., p. 350.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;">[2] Rodica Grigore, În oglinda literaturii, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2011, p. 74. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;">[3] Ibidem, p. 75.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;">[4] Ibidem.</span></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-83115103966512181182015-08-28T09:47:00.000+03:002016-02-08T17:31:47.478+02:00Prin labirintul dragostei în căutarea înțelegerii de sine: „Iubita mea, Sputnik”<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEin0EWrxQWxWkLHytQdpjL6SLkmUdTCOgB7YfWuavRnB1VWg_dWT0DGil5rBKWmYcp_tFos0cT3aHHY0M6Sk4JZgqQErhCT84NYPanKEZXTtu0-Uzw-5bXWeVy2tSHPER5qFYv7F24ci3g/s1600/54af3e77038bea9c17091e185eb3a1ec.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEin0EWrxQWxWkLHytQdpjL6SLkmUdTCOgB7YfWuavRnB1VWg_dWT0DGil5rBKWmYcp_tFos0cT3aHHY0M6Sk4JZgqQErhCT84NYPanKEZXTtu0-Uzw-5bXWeVy2tSHPER5qFYv7F24ci3g/s400/54af3e77038bea9c17091e185eb3a1ec.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Chiar dacă am citit <i>Iubita mea, Sputnik</i> acum vreo doi ani, m-am gândit să scriu abia acum câteva cuvinte despre roman. Mi-am dat seama destul de recent că nu sunt o persoană care citește cărți despre care mai apoi să le vorbească și celorlalți. Înainte să apară acest blog nici măcar nu-mi luam notițe din ceea ce citeam, poate doar câteva citate mai insemnam pe ici, pe colo, în rest îmi plăcea să citesc, și încă îmi place, fără întreruperi. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i style="font-size: 16px;">Iubita mea, Sputnik, </i><span style="font-size: 16px;">așa cum îmi par toate romanele lui Murakami, este acea </span><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">poveste care ne atrage atenția încă de la primele pagini, o poveste savurată pe nerăsuflate.</span><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; text-indent: 0.5in;"> Romanul ne vorbește despre
suferința vieții și neputința împlinirii unui vis, vis adesea confundat cu
realitatea. Tot universul cărții pare să se regăsească în cuvintele de la
început, un început promițător, însă, pentru că toată această relatare, vrând
să pară un rezumat, nu face altceva decât să ne facă să conștientizăm că,
citind mai departe, vom descoperi o poveste mult mai interesantă, mai încurcată
și mai captivantă decât ceea ce am aflat până acum din prima secvență:</span></span><br />
<a name='more'></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"> </span></i><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Într-o primăvară, la
vârsta de douăzeci și doi de ani, Sumire s-a îndrăgostit pentru prima oară în
viață. A fost o dragoste copleșitoare, ca o tornadă ce se năpustește peste o
câmpie întinsă, trântind la pământ tot ce-i iese în cale, luând pe sus obiecte,
distrugându-le, făcându-le praf și pulbere. Fără să slăbească o clipă, tornada
străbate apoi oceanul, pustiește fără milă Angkor Wat, arde pădurile Indiei și
toți tigrii lor, se transformă într-o furtună de nisip în deșerturile Persiei
și îngroapă o fortăreață exotică sub o mare de nisip. O dragoste monumentală.
Persoana de care se îndrăgostise era cu șaptesprezece ani mai în vârstă ca ea
și era căsătorită. Mai mult decât atât, era femeie. Aici a început totul și
aici s-a sfârșit totul. Sau aproape totul.” (p.7)<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"> </span></i><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Începutul romanului nu
face altceva decât să stârnească o și mai mare curiozitate în ochii
cititorului. Chiar dacă lasă impresia unui rezumat al cărții, prin acel <i>aproape totul </i>naratorul ne invită sa
descoperim o lume fascinantă, o poveste
tumultoasă și, totodată, misterioasă, o poveste de dragoste, o istorisire a unei vieți înconjurate de
neliniște și suferință. Unul dintre cele mai iubite și apreciate romane ale lui
Haruki Murakami, <i>Iubita mea, Sputnik </i>este
des privit ca o carte emoționantă si captivantă, plină de trăiri și zbucium
sufletesc. De aici și multitudinea de impresii și păreri pozitive căpătate din
întreaga lume: „<i>Iubita mea, Sputnik </i>te
cucerește de la primele rânduri. Niciodată Murakami n-a scris ceva mai
emoționant”<i> </i>(<i>Los Angeles Magazine</i>); „O poveste plină de durere, dar și de
farmec, despre puterea și chinurile dragostei...” (<i>The Baltimore Sun</i>); „Poate mai mult decât orice scriitor
contemporan, Murakami surprinde emoțiile și dorințele noastre cele mai
puternice.” (<i>BookPage</i>); „Geniul lui
Murakami îl constituie abilitatea de a crea o lume absolut normală și
credibilă, în care, brusc, așa cum se întâmplă într-un vis, adaugă câteva
detalii supranaturale, zdruncinând-o din temelii.” (<i>The Capital Times</i>)<a href="file:///D:/Violeta/Disertatie/Disertatie.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><sup><!--[if !supportFootnotes]--><sup><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%;">[1]</span></sup><!--[endif]--></sup></a>.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><o:p></o:p><br /></span>
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Sumire,
îndrăgostită iremediabil de literatură, nu își dorea decât să devină
scriitoare. Altceva nici nu se vedea sa facă. Nu doar din descrierile
naratorului, singurul prieten și admirator al ei, aflăm că era o romantică
incurabilă, uneori încăpățânată, cinică sau neștiutoare, ci și din
comportamentul și acțiunile sale. Nu se putea opri din vorbit atunci când îi
făcea plăcere să comunice, dar se închidea în sine și pentru sine, tăcea adesea atunci când nu-i plăceau oamenii
de lângă ea. Fuma foarte mult și era genul de om care imediat după ce se urca
într-un tren își pierdea biletul. Mereu cufundată în gânduri uita de toți și de
toate, pană și de ea, uita chiar să se hrănească, fiind atât de slabă precum
sunt „orfanii de război din filmele italienești.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Pe
Miū o întâlnește pentru prima dată la petrecerea de nuntă a verișoarei sale.
Era o femeie frumoasă, de o eleganță și rafinament nemaiîntâlnit, discretă și
prietenoasă. În clipa în care Miū i-a mângâiat părul, Sumire s-a îndrăgostit de
ea, sentimentul fiind „ca lovita de fulger în timp ce străbătea o câmpie
întinsă”. Urmează o colaborare fericită, chiar o prietenie între cele două.
Sumire nu poate refuza oferta și ajunge să lucreze pentru ea. Sunt zile pline
de fericire și speranță, în care Sumire trăiește doar prin prezența iubirii
sale tainice, dar și zile în care suferința și neliniștea cumplită sunt
stăpânele sufletului ei. Într-una din călătoriile lor, Sumire îi mărturisește
șefei iubirea ce i-o poartă. Reacția acesteia nu este tocmai cea dorită, iar
tânăra dispare. Dispare de pe insula pe care erau, dispare din viața lui Miū,
din lumea ei. Singurele dovezi că a existat mai sunt „documentele” scrise cu
puțin timp în urmă, povești despre ea, despre viața ei alături de Miū. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Una
dintre cele mai interesante istorisiri din „documentele” lui Sumire este aceea
în care Miū îi relatase întâmplarea ciudată în care apăruse în dublă ipostază,
o femeie într-o roată dintr-un parc de distracții și femeia dintr-un
apartament. Momentul în care femeia se privește pe ea de undeva din vis, pe ea
cea din oglindă, dar o „ea” care nu poate fi controlată: „Mintea i-a stat în
loc. Eu sunt aici și mă uit prin binoclu la mine-n cameră. Iar în cameră mă
aflu tot eu.”(160) Era ea cea din cameră și tot ea cea blocată în roata din
parcul de distracții privindu-se și neînțelegând cum e posibil să se vadă în
cameră alături de un bărbat, în ipostaze indecente, cutremurătoare: „Totul i se
părea grotesc de exagerat, ca într-o alegorie medievală. (...) Eu eram aici și,
în același timp, eram dincolo. Iar bărbatul acela mi-a făcut dincolo tot ce-a
vrut.” (pp.160-161) <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Conflictul
interior este unul major în această scenă, cum este, de altfel, pe tot parcursul
romanului. Sumire se luptă și ea cu proprii-i
demoni, dar și cu ai celorlalți de lângă ea. Situațiile în care sunt
puse aceste personaje și evenimentele din viețile lor nu sunt atât de majore,
dar conflictul cu propriul eu, această pierdere continuă a sinelui, această
căutare a înțelegerii de sine este direct proporțională cu pierderea vieții, a
existenței. Atât Miū, cât și Sumire nu reușesc să stabilească nici măcar o
relație cu ele însele, dar să reușească să comunice una cu cealaltă. Singurul
care își dorește să le ajute este naratorul, este singurul personaj care vrea
să le înțeleagă, să le salveze, dar iubindu-le nu știe nici el prea bine cum ar
putea să facă asta. Implicarea sa este un fel de altă pierdere de sine, iar
atunci când Sumire dispare el reușește, după eforturi zadarnice de căutare, să
se resemneze. Sumire apare, însă, de nicăieri, cu noi speranțe și dorințe. Pare
să fi uitat de toate problemele și conflictele sale interioare, pare că vrea o
nouă viață, însă realitatea e aceeași, neschimbată, iar pe cer se arată aceeași
lună de „culoarea mucegaiului”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În
<i>Iubita mea, Sputnik</i> întâlnim un fel
de „triunghi amoros” pe care îl mai întâlnim și în <i>Pădurea norvegiană</i>. În mod
evident, este vorba despre alt fel de personaje, poate destinul lor este
diferit sau poate merg pe același plan al ideilor și dorințelor
autodistrugătoare, și chiar dacă povestea pare să fie alta, lupta e aceeași,
lupta cu propriul sine, cu propriul vis și realitate. Pentru că <i>Pădurea norvegiană</i> a apărut înaintea
romanului <i>Iubita mea, Sputnik</i>,
tendința noastră este de a atribui primului originalitatea cuvenită, spunând
că, într-adevăr, de departe, <i>Pădurea...</i>
este superioară <i>Iubitei...</i>, și asta
doar dacă privim și comparăm poveștile celor două, pentru că fiecare poveste
este originală în felul ei.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0RHRdSsZ2MibzuapOa-fTCtu0ueRjObwN4_vgw5rs3YdhGrA4LnIjofvpv7WEwQtOjYBbOc50_qaomYrqtQQj14AYRYo0wUxYa2sT-13z4C-dvJOYljidAYYBCWSQM3fEuOjkc3nEwWA/s1600/sputnik_sweetheart_by_haruki_murakami_by_teoyusiang-d6ggbpe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><img border="0" height="355" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0RHRdSsZ2MibzuapOa-fTCtu0ueRjObwN4_vgw5rs3YdhGrA4LnIjofvpv7WEwQtOjYBbOc50_qaomYrqtQQj14AYRYo0wUxYa2sT-13z4C-dvJOYljidAYYBCWSQM3fEuOjkc3nEwWA/s640/sputnik_sweetheart_by_haruki_murakami_by_teoyusiang-d6ggbpe.jpg" width="640" /></span></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><o:p></o:p><br /></span>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
</span><br />
<div>
<!--[if !supportFootnotes]--><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br clear="all" /></span>
</span><br />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<br />
<div id="ftn1">
<div class="MsoFootnoteText">
<a href="file:///D:/Violeta/Disertatie/Disertatie.docx#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Note la Haruki Murakami,<i> Iubita mea, Sputnik</i>, traducere de
Andreea Sion, Iași, Editura Polirom, 2004. </span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
</div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-70436982842246769592015-07-18T11:21:00.001+03:002017-03-05T12:15:49.465+02:00Yasunari Kawabata - O mie de cocori<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQRPCpIYax4VzYdvN6-ZosnjH4_VwB7RefYqBoR54Hg-ncfiZ3oSYP5TFiPt03mSx9SFSIUzZZdcdTqM8r_ahSkUlqG7bGgJO3WgubQn3zalrE3BNrqGQhDrVqqu-N1qeg8RQBDDxVls/s1600/b9988c0749b41f8af465a8c15f9ec503.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQRPCpIYax4VzYdvN6-ZosnjH4_VwB7RefYqBoR54Hg-ncfiZ3oSYP5TFiPt03mSx9SFSIUzZZdcdTqM8r_ahSkUlqG7bGgJO3WgubQn3zalrE3BNrqGQhDrVqqu-N1qeg8RQBDDxVls/s320/b9988c0749b41f8af465a8c15f9ec503.jpg" width="230" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Realitatea
din <i>Vuietul muntelui</i> este reluată
într-o oarecare măsură și în <i>O mie de
cocori</i>, o realitate dominată de trecutul și amintirea trecutului trăit de
această dată de o generație anterioară. Aici, Kawabata îmbină tradiționalul cu
modernul, la fel ca în povestea anterioară, doar pentru a demonstra, așa cum va
avea să o facă de mai multe ori, și a evidenția aspectele mai puțin plăcute ale
spiritului modern în contradicție cu cel tradițional. Ceremonia ceaiului este
baza de la care pornește și pe care se țese acțiunea cărții, personajele,
lucrurile din jurul lor, sentimentele lor ajungând să constituie ele o
veritabilă ceremonie.</span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Personajele
lui Kawabata nu sunt triste, ori fericite, nu plâng și nu meditează, cititorul
descoperă toate simțămintele lor prin obiectele și elementele naturii
înconjurătoare. Un apus de soare poate simboliza astfel o suită de stări,
căderea florilor de cireș, la
fel, poate semnifica atât presimțirea morții, cât și continuitatea vieții, cum
reprezintă și lacul din romanul cu același nume, ori cum reprezintă muntele din
<i>Vuietul muntelui</i>, sau zăpada din
romanul <i>Țara zăpezilor.</i> Măiestria
pentru care autorul a fost atât de apreciat de-a lungul timpului tocmai în
acest lucru constă: esența lucrurilor este aceea de a da sens vieții, dar mai
ales de a-l face pe privitorul lor să le înțeleagă, să fie una cu ele.</span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">
</span>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Acțiunea
romanului <i>O mie de cocori</i> nu este una
complicată, așa cum am fost obișnuiți și până acum dacă ne referim la restul
scrierilor kawabatiene, dar trăirile, și mai ales modul prin care aceste trăiri
și emoții sunt redate de către autorul lor, dau cărții o importantă
consistență. Niciodată nu vom rămâne cu impresia că ele vor avea un sens
moralizator, niciodată naratorul nu ne va spune ce e bine și ce e rău, de aceea
nu vom ști niciodată adevăratul sens al lucrurilor, poate doar dacă la privim
întocmai așa cum sunt ele, iar dincolo de cuvinte descoperim ceea ce vrem noi
să descoperim. În operele scriitorului nipon vom descoperi frumosul și urâtul
în același timp și câteodată în aceeași măsură, depinde de noi să facem diferența
dintre ele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Eroul
romanului <i>O mie de cocori</i> este
Kikuji. În jurul lui se petrec toate evenimentele, el este acela care, datorită ceremoniei ceaiului, are prilejul să retrăiască parcă nu viața proprie, ci
tinerețea tatălui său. Umbra tatălui, așa cum va fi reîntâlnită și în <i>Lacul</i>, va fi un fel de ghid, poate chiar
o cauză a ceea ce va avea să se petreacă pe parcursul întregii cărți. O poveste
despre ceremonia ceaiului, a dragostei, a vieții și a morții. Poate un roman al
inițierii tânărului Kikuji în ceea ce înseamnă lume modernă, o lume diferită de
cea a tatălui său, acum trecut în neființă. Trecerea timpului a lăsat urme
adânci aici, iar umbra trecutului parcă pune stăpânire peste toate personajele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Kikuji
participă la ceremonia ceaiului organizată de
doamna Kurimoto Chikako. Chikako îl invită pe tânăr la această ceremonie
pentru că speră ea că ar putea să-l lege de fiica doamnei Inamura, Yukiko,
poate se va gândi ca în final să o ia de soție. La această ceremonie, Kikuji o
întâlnește și pe doamna Ōta, reprezentantă a sensibilității, a nobleței și a bunului simț. Fata cu ochii „înecați de tristețe” nu pare să-l
atragă foarte mult pe Kikuji, dar nici nu-i displace, iar ceea ce-l
impresionează cel mai mult la tânără sunt tocmai ochii ei triști. O primă
imagine din trecutul său îi vine în minte, imagine ce s-a imprimat atât de bine
în memoria copilului de atunci, încât va stărui mult timp de acum încolo, cea
a sânului doamnei Chikako, dar mai ales a semnului de pe care femeia,
odată, își tăia părul fără să se simtă jenată de privirile băiatului. Prin
amintirea acestei imagini, Kikuji își dă seama că tatăl său și această femeie
urâtă erau amanți. În contrast cu imaginea prevestitoare de rău este imaginea celor o mie de cocori imprimată
pe basmaua tinerei Inamura Yukiko, reprezentând frumusețea, inocența și
decența.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><o:p></o:p><br /></span>
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz69xobk-kKzG0EouQ9gyoO8SUN1ntV7xjaPXJfQ_VRiRaL4i5tPGkfy9PoZukKICQtYQCXsgQTJTnIbyG2cZmuSs6cbCxINxJuUAnE-70GyqLMDeO16miRR8yE4U3FbZpb-G13cCQrj0/s1600/whitecrane.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz69xobk-kKzG0EouQ9gyoO8SUN1ntV7xjaPXJfQ_VRiRaL4i5tPGkfy9PoZukKICQtYQCXsgQTJTnIbyG2cZmuSs6cbCxINxJuUAnE-70GyqLMDeO16miRR8yE4U3FbZpb-G13cCQrj0/s400/whitecrane.jpg" width="372" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">După
ce admiră ceștile și vasele de ceai, care parcă au readus în prezent amintiri
demult apuse, Kikuji se simte oarecum atras de doamna Ōta. Încrederea și
feminitatea exprimată de femeia iubită de tatăl său odată îl fac pe bărbat
să simtă un sentiment de admirație, și în același timp iubire, față de femeia,
nu chiar atât de în vârstă, doamna Ōta. Cei doi au început să își împărtășească
reciproc același sentiment, devenind astfel amanți, fără a simți nicio urmă de
remușcare. Pe de altă parte, Chikako făcea tot ce-i stătea în putință să-l
reorienteze pe tânăr către Yukiko, dar toate planurile malițioase și minciunile
nu fac altceva decât să-i coboare și mai mult statutul în ochii lui Kikuji.
Femei din trecutul tatălui său, la un loc cu toate vasele și obiectele de ceai
atât de dragi părintelui, încep să ocupe un loc definitoriu în viața fiului de
acum, parcă indecis și parcă hotărât să retrăiască în umbra acestui trecut. Se
simțea liniștit și fericit în brațele doamnei Ōta, poate prea fericit și prea
liniștit ca să-și de-a seama de propria realitate:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Liniștit,
destins, se lăsă să alunece în brațele somnului. Iar când reveni din nou în
acea lume confuză care pendulează între vis și realitate, auzi păsările
cântând. Era prima dată, i se părea lui, când se trezea astfel, în cântecul
păsărelelor.” (p.31)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Ceremonia
ceaiului are deosebitul rol de a introduce personajele într-un ritual ce
urmează să contribuie la dezvoltarea legăturilor amoroase. Alunița lui Chikako
și cei o mie de cocori sunt și ele simboluri ale frumosului și ale urâtului din
viața, trecutul și prezentul lui Kikuji. Spre deosebire de impresia pe care o
lasă Chikako, Inamura Yukiko pare o ființă plăcută, dar mereu departe de
sufletul tânărului încă neinițiat. Atunci când este vizitat de fată, Kikuji își
imaginează cerul la asfințit, așa cum era el și atunci pe când se întâlnise cu
doamna Ōta. Vasele folosite pentru servirea ceaiului aduc și ele în prezent
amintiri și reprezentări ale personajelor care le-au folosit odată. După ce se
sinucide doamna Ōta, fiica acesteia, Fumiko, îi aduce lui Kikuji un vas de
shino, iar ceașca pe care încă se văd urme ale rujului mamei tinerei, parcă
readuc din depărtare ceea ce a fost și s-a petrecut în trecut, dar mai ales imaginea doamnei: „O urmă ofilită de ruj de buze, asemenea unei petale
veștejite de trandafir, ca sângele uscat, își spunea Kikuji cu o emoție
stranie, ce-i făcea să-i bată inima în piept.”<i> </i>(p.91) Tocmai de aceea atunci când Fumiko sparge vasul de shino,
primul imbold al tânărului este acela de a-l aduna și repara. Iar atunci când
Kikuji alătură ceștii cu urme de ruj o ceașcă din geanta de călătorii a tatălui
său, are impresia că cele două obiecte reprezintă sufletele celor doi părinți: <o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqV97i76H-JAOJxATKcXrFDfiQQUScmUGi8IjPTh3NIwZ7QPZ2vQP0xnZalXmyBQIwEwGr7XI1lfeSEY5iCt5yFOewptlfUPNHHxiPA1ONutSDRvnu4sx7XwIEToNS-3txX879QDKEGhQ/s1600/1433294526_19981100.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqV97i76H-JAOJxATKcXrFDfiQQUScmUGi8IjPTh3NIwZ7QPZ2vQP0xnZalXmyBQIwEwGr7XI1lfeSEY5iCt5yFOewptlfUPNHHxiPA1ONutSDRvnu4sx7XwIEToNS-3txX879QDKEGhQ/s400/1433294526_19981100.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„…
cele două cești, una lângă alta, păreau că sunt cele două suflete, al tatălui
lui Kikuji și al mamei lui Fumiko. (…) Puternica vitalitate pe care o exprimau
ele producea un efect direct, sensibil, care trezea chiar o anumită emoție
senzuală. În ce-l privea pe Kikuji, nu numai că el avea aproape sentimentul că
regăsea în fața lui sufletul tatălui său și pe acela al doamnei Ōta, dar i se
părea că ele se întruchipaseră în forma cea mai desăvârșită ce li se putea
atribui. Existența palpabilă a celor două obiecte, realitatea lor concretă,
totul i se impunea cu atâta autoritate, încât însăși prezența lui Fumiko, pe
care o vedea dinaintea lui pe deasupra celor două cești, i se părea foarte
normală, ca lucrul cel mai firesc și cel mai puțin vinovat din lume.” (p.124) <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Este
de la sine înțeles că prin folosirea acestor simboluri care reprezintă
relațiile dintre personaje, Kawabata „contopește organicul cu anorganicul,
umanul cu ne-umanul, senzorialul cu suprasenzorialul.” Sufletele celor doi par a
fi regăsite în cele două cești. Dar trecutul pare să-și piardă puterea atunci
când ființele care țineau vie această legătură, dintre ceea ce a fost și ceea
ce este, au început să piară și ele una câte una. Kikuji ajunge și el să-și
pună problema acestui trecut fantomatic ce pare a-l urmări și ghida viața: „Dacă
te gândești prea mult la cei morți, riști să sfârșești prin a crede că nu mai
exiști nici tu însuți.” (p.125) <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Vorbind
despre importanța obiectelor în reprezentarea personajelor și a stărilor
sufletești ale acestora în romanul kawabatian, Hisaaki Yamanouki spune că în <i>O mie de cocori</i> „poate fi găsită
capacitatea unică a lui Kawabata de a reprezenta forțele suprasenzoriale care
sunt menținute în echilibru cu senzorialul. Limbajul folosit este concis și
evocator, ca acela al poeziei tradiționale haiku. El face aluzii și sugestii în
loc să afirme totul în termeni expliciți și realiști. Pe scurt, limbajul său
este simbolic. Un exemplu îl constituie folosirea eficientă a ceremonialului
ceaiului, care servește ca mod de întâlnire a personajelor în roman.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Kikuji
chiar are impresia că tânăra este întruchiparea doamnei Ōta, iar acest lucru îi
stârnește un sentiment puternic de iubire și dorință pentru Fumiko: <o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv1RaZ1xqwYHvG7LnT608g1BTUhzqPehlDJGhYbwMHgsessBDaZ8fadjVsV-xJnxyc7TT8IhuGcI2QTA2lXid20Nv_V0UbFZ6ZuJlQESRXM8jwhaoEYTedoYyUvTuuREDxsGjqnlwthY4/s1600/o-mie-de-cocori.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv1RaZ1xqwYHvG7LnT608g1BTUhzqPehlDJGhYbwMHgsessBDaZ8fadjVsV-xJnxyc7TT8IhuGcI2QTA2lXid20Nv_V0UbFZ6ZuJlQESRXM8jwhaoEYTedoYyUvTuuREDxsGjqnlwthY4/s320/o-mie-de-cocori.jpg" width="207" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Să se afle
deci închiși cu toții în acest cerc infernal? Cărui blestem le erau cu
toții victime? Kikuji se simțea acum împins foarte firesc spre ea, și nimic în
el nu se ridica împotriva acestei atracții.” (p.68); iar atunci când Fumiko
refuză să înțeleagă gestul mamei ei, acuzând-o într-o oarecare măsură pentru
toate deciziile pe care le-a luat de-a lungul întregii vieți, Kikuji
reacționează, nu neapărat în spirit de contradicție, cât împins de sinceritate<i>: </i>„– Morții aparțin în întregime
sentimentelor adânci din inima noastră, răspunse el. Și acolo putem să-i iubim
nespus, nu-i așa?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Cu
greu acceptă tânărul realitatea în care se află, iar Fumiko pare să înțeleagă
acest lucru, chiar dacă nu o spune, gesturile ei, trăirile și emoțiile ei
exprimă mai mult decât ar trebui această acceptare a noului, a ceea ce este. Nu
se înțelege foarte bine dacă spre finalul romanului Fumiko pleacă departe de
locul amintirilor ființelor din trecut, departe de umbra lor, sau dacă devine
și ea o astfel de umbră. Umbra este cuvântul conținut de ultima frază: „Și
grăbi pasul spre umbra parcului din apropiere.”<i><o:p></o:p></i></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span>
<br />
<div>
<br />
<div id="ftn2">
</div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-48551135956726185902015-07-16T17:45:00.000+03:002017-03-05T12:16:17.372+02:00Castañeda - Magazinul de măşti<div class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 35.4pt;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxKajd4GOCWudTQVNuSr_kRjO_eEfqH4FflECMwxHeL5pcPQacKd-Fqa693vvOd1s05kW8IyftqcSeZStTbvsh89PEzoVudw7yKxmUU_elTLBw91EED_HT-JuFbkSVkNBgWNO9YWF8aoc/s1600/bluemask-elisereid-blossomelise-before.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="308" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxKajd4GOCWudTQVNuSr_kRjO_eEfqH4FflECMwxHeL5pcPQacKd-Fqa693vvOd1s05kW8IyftqcSeZStTbvsh89PEzoVudw7yKxmUU_elTLBw91EED_HT-JuFbkSVkNBgWNO9YWF8aoc/s640/bluemask-elisereid-blossomelise-before.jpg" width="640" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">Poezia
lui Manuel Cortés-Castañeda poate fi citită ca suflet reflectat dintr-o
oglindă, ori ca lumina care se răsfrânge și ea, la rândul ei, în aceeași
oglindă. Dar, totuși, o altă oglindă, o „oglindă a celuilalt”. Neliniștea
liricii uimește tocmai prin perpetua aventură la care cititorul pornește de
fiecare dată, riscul de a înțelege altceva decât ceea ce ea transmite este
imens. </span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">Aici nu vom ști niciodată despre ce realitate este vorba, pentru că ceea
ce privim nu este decât o reflexie a unei realități poetice, venită de undeva
dintr-un univers al oglinzilor, un univers în care odată pătrunși nu avem decât
să ne lăsăm purtați de ceea ce ele ne oferă, putem fi noi, sau poate fi
„celălalt”, o căutare continuă a propriului suflet, sau o căutare a „altuia”
prin infinitul labirint al spațiului și al timpului.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Nu aș putea spune care dintre poemele volumului „Oglinda celuilalt” imi plac mai mult, dar cu siguranță printre preferate se află „Magazinul de măști”. Poem pe care vreau să-l împărtașesc și cu voi:</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"><br /></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> Şi acum când deja am murit şi nimeni nu va mai ridica</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> pe mormântul tău crucea pe care tu ai înălţat-o<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> pe mormântul viselor tale<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> Trecerea şi toate mijlocirile sunt o rădăcină<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> amară, iar în trup doare până şi foşnetul<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> uşor al frunzelor purtate de vânt<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> Cineva se prăbuşeşte sau ceva îi cade iar sufletul însuşi<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> îi eşuează fără ca vreun cristal măcar să stropească<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> suprafaţa visului<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> apoi<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> Totul nu mai e decât un du-te-vino grăbit<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> de teamă ca nu cumva să se piardă din nou printre cearşafurile<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> cele mai mici ale virginităţii<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> sau poate<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> Cineva adună bucăţile rămase şi<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"> construieşte din ele propria sa oglindă</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: 12pt;"><br /></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-7385555198741175912015-06-19T14:24:00.002+03:002017-03-05T12:16:55.006+02:00Corina Ozon - Cu „amanții” la Sibiu<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeXu95snbxZmym4NYvZsjIjMEmjNGH4GHxxuenhZ6Tfl4bpVVcMID7UPtsl5cTkbL1607yDZnZF9svh_6XJAXuYpVSNs4nYqR5M6LQ2mrA-TJ_Qgn9ORFJyfw8NjXZiP_DmZ2cpJ38GsY/s1600/IMG_4116.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeXu95snbxZmym4NYvZsjIjMEmjNGH4GHxxuenhZ6Tfl4bpVVcMID7UPtsl5cTkbL1607yDZnZF9svh_6XJAXuYpVSNs4nYqR5M6LQ2mrA-TJ_Qgn9ORFJyfw8NjXZiP_DmZ2cpJ38GsY/s400/IMG_4116.JPG" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Zilele trecute am avut prilejul să particip la cea mai „sinceră” lansare de carte. O întâlnire între prieteni, fără pretenții și fără orice alt fel de artificii și impresii perturbante. Invitată de una dintre cele mai sensibile, plăcute și entuziaste femei, </span><a href="http://luthelo.blogspot.ro/" style="font-family: Verdana, sans-serif;" target="_blank">Loredana</a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">. La o limonadă și două felii de mango (și ele făcând parte din băutură, ele-feliile :) ) am ascultat atentă, cu o deosebită plăcere, lectura câtorva pagini din romanul „Zilele amanților” și am primit cu brațele deschise și zâmbet pe buze „Nopțile...” lor.</span></span><br />
<a name='more'></a><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Emoționată (chiar dacă nu părea), caldă și prietenoasă, <a href="https://iulicika.wordpress.com/" target="_blank">Corina Ozon</a> îmi întinde mâna. Mă prezint. Eu, masterandă (cu subtile aluzii la Cati), ea, autor. Primesc cu drag cărțile și dedicațiile. Primesc și „Păsărica...” (și aici, se înțelege, e vorba de săpun), o altă bijuterie făurită cu suflet. Mă așez cuminte la masă, foarte curioasă și emoționată. Cred că eram singura din încăpere care nu citise primul roman, un bestseller deja. Am înțeles că este o carte lipsită de ipocrizie feministă, o carte ce surprinde orice tip de cititor, un roman al cărui merit este acela de a reda prin cuvinte simple și printr-un limbaj direct, lipsit de artificii stilistice, într-un mod cât se poate de verosimil, situații desprinse din lumea de acum, cu și despre oamenii din jur, cu și despre sentimentele, trăirile și dorințele umile, cotidiene, banale poate, ale acestora. M-am bucurat foarte mult că am întâlnit-o pe Corina Ozon, și îi mulțumesc din suflet Loredanei pentru invitație. Bineînțeles că nu am închis ochii în acea seară până nu am terminat de citit și ultimul cuvânt al „Zilelor...”. Nici acum nu-mi vine să cred că mi-a plăcut. Inițial am plecat cu ideea că nu are cum să mă impresioneze. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2ywA94TFz9Fjd5_ceqVtMIwfZ8gaBXpL2EpC1FKdCs0xeXKTdr45Wbh4siR9_kqNtXZnbfQbrnHBNnkvRX5eWJxfU30nIHBcxspAvfqhcl14zVcNSdPT6dQxi0x786R4Tni_ZSYE6Z-A/s1600/zilele-amantilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2ywA94TFz9Fjd5_ceqVtMIwfZ8gaBXpL2EpC1FKdCs0xeXKTdr45Wbh4siR9_kqNtXZnbfQbrnHBNnkvRX5eWJxfU30nIHBcxspAvfqhcl14zVcNSdPT6dQxi0x786R4Tni_ZSYE6Z-A/s400/zilele-amantilor.jpg" width="260" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Am obiceiul de multe ori să citesc primele pagini ale unei cărți și apoi să trec la alta. Încă de la început, după ce am citit câte ceva despre roman, am plecat cu premisa că nu e ceva nou și încercam să fac diferite legături, am ajuns să-l compar până și cu „Patul lui Procust”, ori cu <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2015/01/michel-houellebecq-platforma.html" target="_blank">„Platforma”</a> lui Houellebecq, ori cu „Jurnalul lui Bridget Jones”, ori chiar cu <a href="http://violetamarinescu.blogspot.ro/2014/10/viata-incepe-vineri-ioana-parvulescu.html" target="_blank">„Viața începe vineri”</a>, romanul Ioanei Pârvulescu (pluriperspectivismul) sau cu „Pe patul de moarte” ș.a.m.d. Nu credeam că ajung să râd de situații prin care ar trece trei pițipoance din București, ori de criza bărbaților ajunși la patruzeci de ani și de naivitatea unei soții și mame înșelate, povești desprinse parcă din emisiuni banale de televiziune la care mi se face rău să privesc. Am ajuns, cum ar spune Jupân Dumitrache al lui I.L.Caragiale, să „compătimesc împreună” cu ele. Totuși, this is the life! și aceștia sunt oamenii din jur. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult, nu au fost personajele, ci cum a știut Corina Ozon să redea ceea ce gândesc ele, să facă literatură din cele mai uzate și vulgare cuvinte, din cele mai prostești situații, pentru că e una să le descrii și alta e să scrii ca și cum ai fi Mircea, Cati sau Teo și toți laolaltă în aceași măsură.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Pornind de la fiecare personaj în parte și ajungând până la un fel de disecție a propriei conștiințe, pe parcursul „Zilelor...”, cititorul, oricare ar fi el, la un moment dat ajunge să se identifice cu ceva, cu cineva. „Tu” și „El” într-o interacțiune halucinantă, dezvoltând totodată un puternic sentiment de perfidă interdependență refulată, refuzată cu un vag dispreț, din pură vanitate. Nu ne dorim să fim ca ele, dar în mod bizar fiecare tindem a ne complace în astfel de situații. Până la urmă, câți dintre noi nu iubim, așa cum o face Mircea, ori Cati, ori Teo? Oare nu am dat și noi <i>check in </i>măcar o dată? Măiestria Corinei Ozon tocmai în acest lucru stă. Ea știe cum sunt oamenii, iar faptul că a fost jurnalist a ajutat-o și mai mult să-i cunoască și, fără doar și poate, să-i înțeleagă. Pe linie freudiană ea vede și mai mult în ei, ba chiar știe să le înțeleagă instinctele, să le deslușească gândurile, să vadă în ochi mintea. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Personajele „Zilelor...” sunt oameni împinși de instinctul sexual, indiferent de pregătirea pe care o au, ei sunt capabili de enormități și monstruozități, sunt capabili a călca în picioare întreaga lume, pentru că egocentrismul lor ajunge din banal universal. La o simplă privire romanul pare a relata jocul de-a du-te-vino, într-o agitație continuă, a unor oameni prea puțin atenți la suferințele și dorințele celorlalți, un joc bolnav de „noncomunicare”. Mai simplu spus, dacă e cazul, romanul transpune o parte din mascarada cotidiană a societății contemporane. Din această de lume fac parte și „amanții”, suferinzii care se întreabă mereu cine anume sunt, de ce nu sunt înțeleși, iubiți, satisfăcuți, de ce sunt trădați, ori de ce au primit block pe <i>Facebook</i>. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlC5QxfqC4oKUDXRgW-aN3MZJYGMp9jwSM_MkpIxAs1xhLgj9j-thR8uSfnMvzVU0i0kn9ySe4CdUZCjneOEvPdlatGne1d5s86PxcFSB8Q6-ixd0BPMQMe8Gxfpf1LhrRsVuKXLqetjk/s1600/Coperta-Noptile-amantilor-424x652.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlC5QxfqC4oKUDXRgW-aN3MZJYGMp9jwSM_MkpIxAs1xhLgj9j-thR8uSfnMvzVU0i0kn9ySe4CdUZCjneOEvPdlatGne1d5s86PxcFSB8Q6-ixd0BPMQMe8Gxfpf1LhrRsVuKXLqetjk/s400/Coperta-Noptile-amantilor-424x652.jpg" width="260" /></a></span></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Fără artificii stilistice, fără a folosi cuvinte pompoase, fără a fi de partea cuiva, Corina Ozon ne pune în mână, la cea mai bună vedere, psihologia omului modern, imaginea acestuia, a omului singur în propriul confort, a omului printre oameni. Calea prin care s-a hotărât să schițeze aspecte ale societății, printr-o vizibilă ironizare a erei <i>check in</i>-ului și a <i>selfie</i>-ului, a mijloacelor de comunicare și informare, a imaginii de sine, nu avea cum să dea greș. Adulterul nu e nou, dorințe și impulsuri sexuale cu toții avem, cu toții am dat și peste prieteni ori șefi ciudați, cu toții ne enervăm și ne simțim descurajați, folosiți, neînțeleși, singuri, cu toții ne punem o mască cu care defilăm tacticoși pe bulevard, ne construim relații și le distrugem, ne fandosim și ne plângem de milă. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Este evident faptul că, lăsând la o parte umorul, ironia din spatele cuvintelor, vulgaritatea, mediocritatea situațiilor în care se complac personajele „Zilelor...”, romanul nu ne lasă să ne oprim doar la lucrurile de suprafață, la superficialitatea evenimentelor prezentate din perspectiva personajelor, desigur, nici nu putem privi cu scepticism simplitatea propozițiilor, pentru că sunt alcătuite din cuvintele lor, după cum gândesc ele. Până la urmă nici noi nu gândim în fraze interminabile, nu filozofăm în timpul în care o vecină, de exemplu, ne irită peste poate, iar un bărbat nu va privi niciodată decolteul unei femei precum privește criticul de artă un tablou, sau poate da, dar atunci am pierde prea mult timp, iar timpul este cel mai mare dușman al nostru, și este cunoscut că dușmanii ni-i păstrăm aproape.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Pentru că mi-a plăcut „Zilele amanților” am să citesc „Nopțile...” lor. Nu cred că a durat mai mult de două ore lectura primului volum. E un mod relaxant de-ați petrece timpul. Nu necesită efort intelectual pentru că sunt povești simple, cotidiene, preluate parca din bârfele de la TV și rețelele de socializare. Trebuie specificat faptul că romanele nu sunt pentru pudici, ori pentru cei cărora le lipsește umorul, bineînțeles sunt pentru oamenii deschiși și cei care știu să guste delicioasele pagini, și neapărat, dar nu-i musai, să fie majori :). Cărțile se pot comanda de pe pagina editurii <a href="http://www.hergbenet.ro/carte/zilele-amantilor-corina-ozon" target="_blank">Herg Benet</a>, iar minunatele produse ale Loredanei de pe site-ul <a href="http://luthelo.ro/ro/" target="_blank">Luthelo</a>. </span></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-67057166858363153072015-04-09T09:27:00.000+03:002017-03-05T12:17:19.212+02:00Yasunari Kawabta - Lacul<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgo8PG6PpFR2cww7GRlsySsoW6lik3Tae9MdznD73jj7EH1Mxp-4BV455P4QywndVp8bCwI7LF_pKJdLhTSk-dZGYMEjtOcSyxptWjvSH-LBydjHHqvEy7R4RXgg6r8t1Gw1HrTK9uCkZE/s1600/e78d380a69677b2956c619e1174e999d.jpg" style="clear: left; float: left; font-family: Verdana, sans-serif; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgo8PG6PpFR2cww7GRlsySsoW6lik3Tae9MdznD73jj7EH1Mxp-4BV455P4QywndVp8bCwI7LF_pKJdLhTSk-dZGYMEjtOcSyxptWjvSH-LBydjHHqvEy7R4RXgg6r8t1Gw1HrTK9uCkZE/s320/e78d380a69677b2956c619e1174e999d.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Un roman de o modernitatea și mai izbitoare, care poate fi foarte bine comparat cu opere celebre occidentale, fără teama că va putea fi depășit. Spre deosebire de alte scrieri kawabatiene, Lacul transmite ceea ce greu poate fi numit tradiție japoneză. Punerea în scenă a unor personaje, amintiri și realitate, povești cu și despre diferite obsesii și preocupări, poate temeri, uneori relatate printr-un mod exuberant, pe un plan apropiat de cel folosit de suprarealiști, la limita dintre atunci și acum. Autorul mizează aici pe elocvența sa, dar, mai ales, pe receptivitatea și totodată răbdarea și perseverența cititorului, pentru că în Lacul totul este un joc, un fel de joc de-a cuvintele, iar legătura dintre ele poate fi făcută în mai multe feluri, în funcție de fiecare cititor.</span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Avem a face cu un narator – regizor, care înnoadă și deznoadă în același timp stări sufletești, gânduri și sentimente, dintre cele mai ciudate și variate, fără să conducă narațiunea spre planuri mai puțin „reale”. Nu de puține ori cititorul aproape că are impresia că această poveste este adevărată, că evenimentele din roman s-au petrecut cândva aievea, în lumea reală, ori că aceste personaje încă mai există undeva într-o lume modernă a Japoniei de azi.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Modernitatea romanului vine și din faptul că autorul folosește procedee ale cunoscuților romancieri europeni, păstrând totodată farmecul și frumosul tradițional. Îmbinarea tehnicilor tradiționale japoneze cu cele moderne europene fac din această carte o bijuterie, iar lectura textului are meritul de captiva odată cu parcurgerea fiecărei fraze, ori cum ar spune adepții „artei pentru artă”, cititorul se uită pe sine și trăiește odată cu personajele romanului povestea scrisă. Kawabata preia pe rând „memoria involuntară” de la Proust, „fluxul conștiinței” de la Joyce, chiar și ideea despre „timp” de la Thomas Mann, și le folosește într-un spațiu nipon, cu personaje originale, țesând o poveste puternică și spectaculoasă.</span><br />
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Momoi Ginpei, personajul principal al romanului, după ce ajunge la baia publică, un fel de salon de înfrumusețare al zilelor noastre, simte o palmă care-i lovește puternic fața. Nu e palma „băieșitei” ce se ocupa de toaleta sa, ci e poșeta tinerei Miyako, fata pe care nu de mult timp o urmărise. Romanul începe prin descrierea ritualului de înfrumusețare al bărbatului, însă amintirile recente îi apar ca o lovitură peste față, dintr-o dată. Cititorul trebuie să parcurgă foarte atent aceste rânduri pentru că trecerea de la un plan temporal la altul poate crește gradul de dificultate al înțelegerii textului. Lucrurile devin mai ușoare, însă, odată ce ne obișnuim cu aceste strategii narative.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Aflăm, astfel, detalii legate de viața din trecut a bărbatului, dar și din viețile femeilor pe care acesta le întâlnise anterior. Ginpei, profesor de limba japoneză la liceu, dezvoltă o plăcere neobișnuită de a urmări femei întâlnite pe stradă, bineînțeles, fără ca ele să știe acest lucru și fără a-și dori să le cunoască în adevăratul sens al cuvântului. Singura lui plăcere, obsesie chiar, era să le urmărească. Simțea că dacă refuză să facă acest lucru, e posibil să nu le mai întâlnească niciodată, iar ele, odată cu farmecul frumuseții lor, vor dispărea din ochii lui pentru totdeauna. Bărbatul este convins că actul său este la fel cu cel al iubitorului de artă, rolul obiectului artistic, în acest context femeia, este acela de a emana frumusețe pură, iar această frumusețe trebuie admirată. Se înțelege că, la fel ca în toate creațiile kawabatiene, frumosul pur feminin este regăsit doar la fetele tinere. Niciodată Ginpei nu va urmări femei în vârstă, ci, din contră, va fi urmărit de acestea, iar sentimentul pe care-l are în acele momente este doar unul de dezgust.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDyDVkzOe3rQbdda-5xavsr-RIDkIhQcqWMx5tuCI051Q0BUPryUJTFZN9HhzOc_2P-Pi3a4PmhbrDKMqD4yZBJgoA19XHCQMBsT06uYKjwGkJAo8cEZPKrbLV5zgnd75S6_u6sxXnZsY/s1600/night_of_the_fireflies_by_yuruikarameru-d4oq781.png"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDyDVkzOe3rQbdda-5xavsr-RIDkIhQcqWMx5tuCI051Q0BUPryUJTFZN9HhzOc_2P-Pi3a4PmhbrDKMqD4yZBJgoA19XHCQMBsT06uYKjwGkJAo8cEZPKrbLV5zgnd75S6_u6sxXnZsY/s640/night_of_the_fireflies_by_yuruikarameru-d4oq781.png" width="640" /></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Dacă ar fi să ne raportăm la un alt roman, cu siguranță prin căutarea întreprinsă dincolo de spațiu și timp a frumosului pur, neatins, Lacul poate fi asemănat cu Frumoasele adormite. Iar prin sentimentul malițios, prin obsesia sa, nu doar pentru frumos, ci și pentru picioarele sale urâte, prin sentimentul răutăcios de mulțumire și satisfacție care-l învăluie atunci când mâini tinere și gingașe îi ating părți ale trupului dezgustătoare pentru el, Ginpei ne duce cu gândul la un alt personaj din literatura japoneză modernă, foarte asemănător prin gesturi și fapte, din romanul lui Yukio Mishima, Templul de aur.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Fără doar și poate, Ginpei este centru romanului, iar toate celelalte personaje, chiar fără a intra în legătură cu acesta în mod direct, sunt legate de centru. Legăturile dintre personaje sunt parcă fire dintr-o pânză țesută de păianjen, iar ele, personajele, insecte prinse în plasa protagonistului. Unele mai aproape de centru, altele mai departe, dar mereu în legătură cu acesta. Un întreg traseu, ca un labirint, este construit de naratorul ce pare să cunoască tot ce se petrece în viața și mintea creațiilor sale. Imaginea pânzei de păianjen laolaltă cu cea a lacului din copilărie îi apar în minte atunci când Ginpei părăsește baia publică. Lacul are o importanță majoră în viața bărbatului, aproape toate trăirile pe care le resimte sunt cumva oglindiri ale lacului în care tatăl său fusese găsit înecat atunci pe când Ginpei era doar un copil.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> „Fata îl conduse până la intrare și, când ieși în grădina cufundată în noapte, Ginpei avu viziunea uni uriașe pânze de păianjen. Împreună cu tot felul de insecte, în plasă erau prinse și două-trei mejiro[1]. Aripile lor verzui și cercurile albe, frumoase din jurul ochilor se vedeau distinct. Deși păsările ar fi putut să rupă pânza de păianjen doar dând din aripi, stăteau cu ele strânse. Dacă s-ar fi apropiat, i-ar fi putut găuri abdomenul cu ciocurile, așa că păianjenul stătea în mijlocul plasei. Ginpei își ridică ochii și mai sus, către pădurea întunecată. În lacul din satul mamei lui se reflecta un incendiu de pe un țărm îndepărtat. Ginpei se simțea atras de flăcările din noapte oglindite în acele ape.” (pp.39-40)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Putem privi acest citat ca fiind substanța întregului roman. Prin cuvinte puține, Kawabata are deosebitul dar de a exprima semnificații multiple. Poate tocmai de aceea cărțile sale sunt destul de scurte, dacă ne referim la numărul de pagini. Prin doar câteva rânduri scriitorul, la fel ca păianjenul său, țese o întreagă pânză, pentru a prinde personaje, amintiri, sentimente, trăiri sufletești, suferințe, satisfacții, împliniri și neîmpliniri, povești ale unor minți urmărite de sentimentul morții iminente, toate redate printr-o întreagă armonie cu natura. Păianjenul Ginpei nu se poate apropia de pradă, altfel riscă să pună capăt plăcerii. El urmărește cu satisfacție și dorință aprinsă fiecare femeie specială, dar mai ales de neatins. Ceea ce îl stârnește și captivează este tocmai acest intangibil. Eroul kawabatian, indiferent despre care dintre romanele sale vorbim, se bucură de ceea ce vede și nu de ceea ce atinge, el simte profunzimea lucrurilor cu care privirile sale interacționează. Tocmai de aceea Ginpei vrea să vadă cât mai mult, cât mai des, chipurile ființelor frumoase ale femeilor și fetelor după care-l ghidează pașii făcuți de o pereche de picioare urâte.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhongY3eguDBvUJaMW0BR0oHVH_vsosGaTC1GsoIqIMMataADhD59Bu3GweYKACoaSiGjuDVqkiqrElDgrn5bbhtasd3dROyrlkEb2K49JEaAvD4xrng5ohlKeE-p-XZ6iDZ0HE1IvGJB8/s1600/getDynamicImage.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhongY3eguDBvUJaMW0BR0oHVH_vsosGaTC1GsoIqIMMataADhD59Bu3GweYKACoaSiGjuDVqkiqrElDgrn5bbhtasd3dROyrlkEb2K49JEaAvD4xrng5ohlKeE-p-XZ6iDZ0HE1IvGJB8/s320/getDynamicImage.jpg" width="290" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> „O parte a corpului său tânjea oare disperat după frumusețe? Făcea oare parte din planurile providenței ca picioarele oribile să alerge după femei frumoase? (…) – În astfel de momente sunt teribil de trist, aproape că-mi pierd cunoștința și nu mai știu de mine. Aș vrea să le urmăresc până la capătul lumii, dar așa ceva nu e cu putință. Pentru că a le urmări până la capătul lumii n-ar însemna decât să le ucid.” (pp.35-36)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Lacul este văzut nu doar în amintirea copilăriei sale, ci și atunci când privește în ochii fetelor, cum este spre exemplu atunci când o urmărește pe Machie: „În fața ochilor îi reapăru aievea reflexia în apă a florilor de cireș sălbatic din satul lui Yayoi. Lacul arăta ca o imensă oglindă, fără cea mai mică unduire.” (p.87), ori atunci când încearcă să-i vorbească fetei: „…iar ochii ei îi apărură ca niște lacuri negre. „Ah, aș vrea să înot în ochii ei puri, aș vrea să înot gol în lacurile acelea negre” – o astfel de dorință stranie, dar și disperare îl încercau pe Ginpei în același timp.” (p.79) Machie este prietena fratelui tinerei Miyako. După ce își dă seama că este urmărită de bărbat, Miyako, speriată, își aruncă geanta, cu toate economiile sale, spre acesta, și fuge. Ginpei păstrează banii găsiți, dar nu are de gând să o caute pe fată și să-i înapoieze. Nu simte deloc această povară, chiar dacă nu pare a avea probleme financiare, însă nu își dorește deloc să o reîntâlnească. Legătura se creează totuși prin Machie, chiar dacă singurul care își dă seama de acest lucru este doar cititorul. Miyako nu pare nici ea foarte afectată de pierderea economiilor ei, deși acești bani au o mare însemnătate pentru ea: „Pentru Miyako, cele două sute de mii de yeni reprezentau o compensație pentru faptul că își oferise trupul tânăr unui bătrân cu părul alb și cu un picior în groapă, că își irosise astfel scurta perioadă de înflorire a vieții ei, tinerețea cu alte cuvinte, și prin ei curgea propriul sânge. (…) Totuși, Miyako nu putea nega că atunci când pierduse banii simțise pe moment un fior, un fior de plăcere.” (p.45)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Imaginea fantomatică a tatălui mort este readusă în mintea protagonistului în același timp cu cea a lacului. Chiar și atunci când o urmărește pe Machie la sărbătoarea vânătorii de licurici. Amintirea lacului este la propriu de-a dreptul năucitoare acum, stăruind în mintea lui Ginpei ca o furtună mistuitoare. Lumina fulgerului atingând apa pare a se răspândi în întreaga lume, lacul este privit ca un nucleu în care se reflectă universul și infinitul. Lacul din satul mamei sale este astfel auzit, văzut și simțit în orice împrejurare. Planurile temporale se intersectează în mintea sa, prezentul este confundat cu trecutul, iar incertitudinea care-l macină și ostilitatea lumii își lasă adânc amprenta asupra dorințelor sale chinuitoare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEin_9v1g1DjuRmdTY4_vOiw5kFNfeTuvgbbIWS0FhBF8PRDcWvprrrHSw9SnkgWPtuh-G1hWB8X5UZ-yuL-AlD4Cmn5DIugB77wJ600qTwluVx3L96xYkKz82B5tLT8IEDuKoXWn_TdHes/s1600/fireflies__gif__by_thatawkwardmeister-d6jbpj1.gif"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEin_9v1g1DjuRmdTY4_vOiw5kFNfeTuvgbbIWS0FhBF8PRDcWvprrrHSw9SnkgWPtuh-G1hWB8X5UZ-yuL-AlD4Cmn5DIugB77wJ600qTwluVx3L96xYkKz82B5tLT8IEDuKoXWn_TdHes/s1600/fireflies__gif__by_thatawkwardmeister-d6jbpj1.gif" /></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Ginpei are o relație cu una dintre „victimele” sale, Hisako, eleva pentru care își pierde postul de profesor, dar frumosul odată atins își pierde farmecul și bărbatul, atunci când îi este interzis să se mai întâlnească cu tânăra, nu se simte trist, din contră, își reia activitățile de mai demult, continuând să admire frumosul în alte locuri, la alte tinere. Frumosul în acest roman rămâne în interdependență cu răul, eroul admiră opera de artă, nu vrea să o atingă, nu vrea să-i facă rău, pentru că așa va ajunge să-și facă rău și lui însuși. Dar acțiunile sale sunt privite de celelalte personaje, chiar și de către cititor, ca fapte nu doar indecente, ci pe alocuri grave și de neacceptat. Răul pentru acest personaj este realitatea lumii în care trăiește, urâtul care îl urmărea, de aceea, spre finalul romanului, atunci când este urmărit de o femeie urâtă, acceptă să stea de vorbă cu ea, pentru că urâțenia ei nu face altceva decât să accentueze și mai mult visul trăit și imaginea frumosului: </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> „Trebuia să admită că faptul că o văzuse pe frumoasa Machie la vânătoarea de licurici se situa între vis și lumea obiectivă, iar faptul că se afla într-un bar ieftin cu o femeie urâtă ținea de realitate, dar Ginpei avea senzația intensă că bea acum cu femeia din realitate numai pentru a o găsi pe fata din viziunile sale. I se părea că datorită ei imaginea lui Machie începea să prindă contur.” (pp.143-144)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"> Semnul dur al realității rămâne imprimat în sufletul bărbatului, iar imaginea fantomatică a lacului împreună cu visul frumos pe care-l trăise odată, nu de mult, într-o noapte, lângă o apă, printre licurici, sunt și vor fi alte amintiri pe care eroul Lacului le trăise și le simțise mai mult decât și-a imaginat vreodată că se poate. Lovitura de piatră, primită de la femeia urâtă ale cărei favoruri le-a refuzat, este realitatea cruntă în care personajul se află. Rămâne la alegerea cititorului să creadă că pentru a masca rana, acesta va căuta iar și iar frumosul, visul plăcut, amintirea, ori să-l trezească și să-l pună față în față cu realitatea așa cum e ea. Dar Kawabata are darul de a ne face să ne întrebăm ce înseamnă vis și ce înseamnă realitate aici. Pentru că frumosul și urâtul, într-o anumită ordine și consistență, se află în tot și în toate. Cu toate acestea, fie că vorbim de vis, realitate, frumos sau urât, toate sunt în interacțiune și interdependență, pentru că nu pot exista unele fără celelalte, așa cum, spre exemplu, nu putem să fim conștienți de existența luminii fără să știm ce e întunericul, iar șirul poate continua la nesfârșit.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><u> </u></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">[1] Mejiro= „pasăre cântătoare mică, răspândită în Africa, sud Asiei, Australia și în insulele din Pacific, cu gâtul galben și spinarea gri-verzuie (Zosterops japonicus). Numele, în traducere textuală, înseamnă alb ochi.” Notă traducere la Yasunari Kawabata, Lacul, București, Editura Humanitas,2012, p. 39.</span></div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-22721433954002609502015-04-08T10:46:00.001+03:002016-02-07T18:28:46.032+02:00Yasunari Kawabata - Țara zăpezilor<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3ekThVyCSokx7kNItSWtT7qvTCEJ14b-GgMPLst_5tcAvIDTBz9LDHsIwq9Zd09BaAxSIhHCwzUDhm-h09ojipJc3flHXNqHh1wy9xXE67HSoYY_MnTSJGMB4MAofWTS5FMX2oxK96f4/s1600/Snow-Country2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3ekThVyCSokx7kNItSWtT7qvTCEJ14b-GgMPLst_5tcAvIDTBz9LDHsIwq9Zd09BaAxSIhHCwzUDhm-h09ojipJc3flHXNqHh1wy9xXE67HSoYY_MnTSJGMB4MAofWTS5FMX2oxK96f4/s320/Snow-Country2.jpg" width="241" /></span></a></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="line-height: 150%; text-align: justify;"> </span></span><span style="text-align: justify;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 24px;">„Își dădu seama că singur degetul acesta îi aduce în minte, caldă și apropiată, imaginea femeii spre care călătorea. Pe ea o uitase, și amintirea i se împăienjenea de câte ori încerca s-o recheme. Numai degetul părea că păstrează atingerea pielii ei. Shimamura avea senzația ciudată că degetul îl ademenește spre femeia îndepărtată. Îl duse la nas, vrând parcă să simtă din nou parfumul trupului ei și, distrat, trase cu el o linie pe geam. În clipa următoare, își înghiți un strigăt de uimire: pe locul atins de degetul lui plutea deslușit un ochi ireal de femeie. Reveni brusc din visarea care îl dusese departe: în geam se răsfrângea profilul fetei așezate în fața lui în compartiment. Întunericul de-afară, lumina electrică aprinsă în vagon transformaseră geamul într-o oglindă, dezvăluită numai atunci când, distrat, trăsese o linie prin aburul ce-l încețoșa. Ochiul acela singur din oglindă era izbitor de frumos.”</span></span></blockquote>
<a name='more'></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i><span style="line-height: 150%;"> </span></i></span><span style="line-height: 24px;">Ca o imagine a unei intrări în labirint luminat poate fi privit începutul romanului </span><i style="line-height: 24px;">Țara zăpezilor</i><span style="line-height: 24px;"> (</span><i style="line-height: 24px;">Yuki Guni</i><span style="line-height: 24px;">, 1935-1947): </span><i style="line-height: 24px;">„Din tunelul lung de hotar trenul intră în țara zăpezilor. Întunericul albi până-n străfunduri.”</i><span style="line-height: 24px;">. Shimamura călătorește cu trenul spre ținutul în care trăiește femeia pe care o iubea. În tren o întâlnește pe Yōko. Tânăra este însoțită de un bărbat pe care aceasta se pare că-l îngrijește. Pe tot parcursul călătoriei, Shimamura se simte atras de fata din fața lui, al cărui chip se oglindește în fereastra compartimentului. Este atât de fermecat de Yōko, încât aproape că uită încotro se îndreaptă. Oglinda pare să fie obiectul pe care se pune un accent deosebit în tot acest episod, la un loc cu sentimentul dat de lucrurile, persoanele, umbrele pe care aceasta le reflectă și care par de neatins. Referindu-se la acest episod, Hisaaki Yamanouki aduce în discuție folosirea simbolică în text a degetului arătător de la mâna stângă a protagonistului. Degetul are rolul de a aduce în memoria sa chipul și mirosul trupului lui Komako, dar „cu același deget el șterge apoi fereastra aburită și descoperă imaginea reflectată a lui Yōko. Așadar, în mod ironic, același deget atrage atenția atât asupra tangibilului cât și a intangibilului.”</span></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;"> Shimamura ajunge în țara zăpezilor
la începutul lunii decembrie. Află că bărbatul bolnav însoțit de Yōko, în tren,
este fiul proprietarei locuinței tinerei pe care el urmează să o viziteze, fiul
profesoarei de <i>shamisen</i>.
Tânărul o cunoaște pe Komaku odată cu prima lui vizită în satul din țara
zăpezilor. Pentru că urma o ceremonie de inaugurare a noului drum, tânăra de
optsprezece ani, pasionată de dans și literatură, este adusă printre gheișe,
puține ca număr pentru un astfel de eveniment. Komako era singura cu care
bărbatul putea purta conversații și își împărtășea dragostea pentru dans, mai
cu seamă pentru baletul european admirat de la o distanță atât de mare. Tânărul
nu este de acord cu modernizarea dansului și teatrului japonez, drept pentru
care nici nu participă la astfel de spectacole. Pentru a-i rămâne prietenă,
Shimamura nu se folosește de Komako, chiar dacă, vizibil, o îndrăgește. El nu
vrea s-o amăgească, ba mai mult, atunci când va mai veni aici, probabil însoțit
de soție și copii, ar vrea ca fata să se împrietenească și cu soția lui. Un
prim moment de maximă tensiune de la prima lor întâlnire este acela în care
Shimamura o roagă pe Komako să-i aducă o gheișă pentru a se elibera de
presiunea muntelui. Imaginea muntelui și simbolistica plantelor, dar și ideea
că zeii se găsesc în orice lucru, în special în natură, se pot observa din
scena conversației dintre cei doi, după ce bărbatul renunță la gheișă. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisk3GBOQFc3_GKpbp9NlWpBUpyA5J8lBIHV9qLmyNggUsTG1MScesGHCgp4DvB8U092CAP-Ms1n0WqlEPDMH7Z35LJ78RQlL9ZREBHe8f-lh3iVUMuNzKtdsCjvphmE8Zg1Gy6vIKOuqk/s1600/Snow_Country_by_Autonoe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="490" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisk3GBOQFc3_GKpbp9NlWpBUpyA5J8lBIHV9qLmyNggUsTG1MScesGHCgp4DvB8U092CAP-Ms1n0WqlEPDMH7Z35LJ78RQlL9ZREBHe8f-lh3iVUMuNzKtdsCjvphmE8Zg1Gy6vIKOuqk/s1600/Snow_Country_by_Autonoe.jpg" width="640" /></a></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;"> La a doua vizită, când o vede pe
Komako în oglinda camerei de han, după ce-și petrecu noaptea cu el, lui
Shimamura îi revine în minte imaginea tinerei din fereastră, iar atunci când o
întâlnește în camera lui Komako, ochii ei par a fi acea luminiță din câmpia
străbătută de tren. Imediat, însă, își amintește <i>„de cealaltă oglindă, de Komako cu obrajii îmbujorați, înconjurată de
scânteierea zăpezii de pe munți.”</i> (p.50) Lupta dintre ceea ce lui i se
părea ca aparținând unei alte lumi, o luptă a oglinzilor, așa vede bărbatul
curiozitatea, sau dorința de a cunoaște ceea ce Hisaaki Yamanouchi numea
„tangibil” și „intangibil”. În mintea sa se naște o întrebare pe care, în sinea
lui, vrea să o rezolve, dar în același timp, nu, pentru că ceea ce simte el în
momentele în care cele două femei sunt prin preajmă, pare desprins dintr-o
„lume a fantasmelor”. Komako și Yōko sunt reflectări ale oglinzilor în care el
a privit: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i><span style="line-height: 150%;">„Cu obișnuita lui
ușurință de a se transpune în propriile utopii, Shimamura își închipui că
oglinzile lui, cea cu peisaj de seară și cealaltă, cu zăpezi, din zori, nu erau
nici una făurite de mâna omenească. Le simțea apărute din natură, venind
dintr-o lume a lor, străină și îndepărtată.” </span></i><span style="line-height: 150%;">(p.50)<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;"> Ca o ironie a celor întâmplate, după
ce dă de ochii „arzători” ai lui Yōko, bărbatul recurge la o ședință de masaj
al unei oarbe. De la aceasta află zvonurile din sat, că tânăra Komako a intrat
în rândul gheișelor pentru a-l putea îngriji pe tânărul bolnav de tuberculoză
intestinală, logodnicul ei și noul iubit al lui Yōko. Lui Shimamura i se par
toate ținând, parcă, de o melodramă ieftină. Cu toate acestea nu ezita să o
considere pe noua gheișă la fel de pură și nevinovată. Komako, în schimb,
susținea la rândul ei că nu a devenit gheișă pentru fiul profesoarei, iar
relația dintre ei este doar una de prietenie. Și ca o dovadă de iubire și
sinceritate, Komako îi cântă bărbatului frumoase cântece la <i>shamisen</i>. Sufletul lui Shimamura la un
loc cu întreaga natură se regăsesc în aceste cântece, o <i>„artă autentică”</i>, <i>„puternică”</i>
și <i>„sigură”</i>: <i>„Neștiute, valea și povârnișurile își trimiteau puterile în cântecul
ei.”</i> (pp. 62-63) <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;">Shimamura
pleacă spre Tokyo, a doua oară, din țara zăpezilor. Însoțindu-l la gară, Komako
este atenționată de Yōko despre starea gravă a bolnavului, dar aceasta, spre
surprinderea tinerei fete, nu reacționează în nici un fel, lăsând-o pe copilă
încremenită de uimire, impersonală, cu fața ei <i>„de o simplitate nemișcată de mască.”</i> (p.72) Kumiko, rămâne o
imagine privită de Shimamura prin fereastra trenului, ca cea a unui fruct uitat
într-o dugheană: <i>„Privită din tren, fata
părea un fruct rar și minunat, părăsit într-o vitrină prăfuită de dugheană,
într-un cătun uitat de lume”</i>, amintindu-și, iar, de imaginea ei din
oglindă, de obrajii strălucitori și la fel de aprinși, pe care-o privise
bărbatul într-o anumită dimineață: <i>„Acum,
ca și atunci, priveliștea ținea parcă de altă lume.”</i> (p.74) <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;">Shimamura
se reîntoarce pentru a treia oară, în al treilea an, în țara zăpezilor. Komako
părea puțin răvășită, profesoara a murit de pneumonie, tânărul fiu, bolnav,
murise și el în ziua în care cei doi își luaseră la revedere, la cea de-a doua
plecare a bărbatului. Bineînțeles, totul i se părea altfel, iar și iar. De
fapt, de fiecare dată când venise,
lucrurile și oamenii erau tot mai schimbați. O scenă de o mare
profunzime este aceea în care Shimamura o însoțește pe Komako la mormântul
tânărului Yukio: <i>„Fata avea fața
împietrită ca o mască.”</i>, moment în care cei doi se poartă ca niște actori
pe o scenă de teatru. Chiar dacă sunt de cele mai multe ori neînțelese,
sentimentele femeii de lângă el, acum par a-i fi întipărite pe chip, un chip,
bineînțeles, încremenit. Și de această dată, Komako îi face mai multe vizite
lui Shimamura, chiar dacă acum, gheișa, este vizibil devotată banchetelor și
evenimentelor la care participă. Atrasă din ce în ce mai mult de el, Komako nu
pare să primească atenția cuvenită din partea „indolentului fecior de bani
gata”, așa cum este numit de către naratorul devenit și el parcă din ce în ce
mai revoltat pe indecizia protagonistului, evident atras, de această dată, de
Yoko. Yoko devine intangibilul care inițial era Komako, iar, fără doar și
poate, Shimamura dezvoltă, nu o obsesie, ci o dorință (putem să-i spunem
platonică, fără să ne temem de exagerări) pentru ceea ce nu putea să aibă. O
dorință și o admirație pe care o avea și pentru baletul rusesc, precum și
pentru Valéry și Alain, ori ale scrieri franțuzești. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;">Instabilitatea
emoțională, dacă putem să o numim așa, a lui Shimamura, îi provoca diferite
gânduri, făcându-l chiar nefericit. Interesant este faptul că tot ceea simte el este redat în roman prin elemente și
fenomene ale naturii contemplate de acesta. Atunci când se află în prezența
tinerei Yoko, în minte îi stărui imaginea lui Komako, dar când se află împreună
cu gheișa, se gândește la Yoko. Schimbarea femeii pentru care venise de trei
ori la rând în țara zăpezilor îl dă puțin peste cap, și se gândește din ce în
ce mai mult la copii și la soție. Este fascinat de grija și atenția soției, iar
atunci când vede gâzele care murmurau prin camera hanului, își aduce aminte de
copiii săi de acasă. Interesante sunt și relațiile dintre cele două, Komako și
Yoko. Dacă prima este de părere că fata este geloasă pe ea, Yoko pare a fi grijulie
și interesată de siguranța și sentimentele celei dintâi, păreri împărtășite și
lui Shimamura. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;">Spre
finalul cărții, Yoko, dorindu-și să devină soră medicală, îl roagă pe bărbat să
o ducă la Tokio, iar Komako realizează că a greșit pentru că-i acordase atât de
multă atenție acestuia, pentru că deodată cu fiecare plecare a sa, ceea ce-i
rămâne este doar suferința. Până și Shimamura este întristat de cele ce s-au
petrecut între ei și simte că așa cum
trecerea timpului, schimbarea vremii, afectează mediul natural, întocmai toate aceste
schimbări ale oamenilor din jur pun capăt sentimentului de fericire avut în
trecut, atunci când era aici: <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i><span style="line-height: 150%;">„Totul era ca o iluzie
trecută. (…) Shimamura privea afară și se simțea golit pe dinăuntru, ca după o
noaptea lungă de nesomn. (…) Își amintea iar de oglinda cu zăpezi trandafirii
sub soarele de dimineață.” </span></i><span style="line-height: 150%;">(p.131)</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglZXKpBufowtb5L78pBkcKBh6xMP-nSLhzCD4XsLfVv9Ls3cwIUXpjsnJ9tHTnDTY6FZ-takxE-AKL5kOh7iJRO0bLgwksEB_d6MHMw6NhvzinZ_cNmyL_g5aZCG3cUZTC_C97RkdDmVc/s1600/1957_portrait_Izunoodoriko_set.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglZXKpBufowtb5L78pBkcKBh6xMP-nSLhzCD4XsLfVv9Ls3cwIUXpjsnJ9tHTnDTY6FZ-takxE-AKL5kOh7iJRO0bLgwksEB_d6MHMw6NhvzinZ_cNmyL_g5aZCG3cUZTC_C97RkdDmVc/s1600/1957_portrait_Izunoodoriko_set.jpg" width="640" /></a></span></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;"> Donald Keene este de părere că, luat în parte,
fiecare capitol poate fi citit independent de celelalte. Dacă înainte, Kawabata
fusese cunoscut în mare parte pentru eseurile critice, odată cu publicarea
acestui roman este considerat, în adevăratul sens al cuvântului, romancier
veritabil. Chiar dacă publicul credea în 1937 că scrierea este completă,
autorul mai adaugă în 1939, 1940 și în 1947, alte capitole. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 0.25in;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;">Vizibil
atras de gheișa, Komako, Shimamura se dovedește incapabil de a o iubi pe
această femeie. Komako, spune Donald Keene, este cel mai de succes personaj
feminin din romanele sale. O femeie cu profunde trăiri emoționale, care emană
sexualitate, o femeie care domină, în mod vizibil, acest roman. Dacă nu ar fi
scris și alte cărți, după <i>Țara zăpezilor</i>,
Komako ar fi rămas, fără doar și poate, cel mai de succes personaj feminin,
făcându-l pe Kawabata, maestru al reprezentării psihologiei personajului
feminin din literatura niponă. Interesul lui Shimamura pentru baletul european,
fără să fi interacționat vreodată cu acest gen de spectacol și artă, este
același, spune criticul, cu acela pe care Kawabata nu ezita să-l împărtășească
pentru dansul japonez. Și chiar dacă vizitele lui Shimamura</span><span style="line-height: 17.1200008392334px;"> </span><span style="line-height: 150%;">în țara zăpezilor, în
opinia unor critici, ar coincide cu vizitele din realitate ale lui Kawabata în
aceste locuri, autorul neagă că acele vizite ar fi constituit sursa
inspirațiilor sale pentru scrierea romanului:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i><span lang="EN-US" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"> „The events and the emotions recorded in Snow Country are products more
of my imagination than of reality. Especially with respect to the emotions
attributed to Komako, what I have described is none other than my own sadness.
I imagine that this is what has appealed to readers.</span></i><i><span style="line-height: 150%;">”<o:p></o:p></span></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXOR22EH8wu6wo8EqRevDp6Nm1QNDuFQGeA-nsIV-6s4I9IqW5fz8kMQW1CLQyLOtIM5DW87_W8prS_KCqZmJL54gYT5heHhCBU-1h3KmYL-dEbskE8zloKqSVhhbGMLHmpqzDK-Zf0kw/s1600/tara-zapezilor-6224.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXOR22EH8wu6wo8EqRevDp6Nm1QNDuFQGeA-nsIV-6s4I9IqW5fz8kMQW1CLQyLOtIM5DW87_W8prS_KCqZmJL54gYT5heHhCBU-1h3KmYL-dEbskE8zloKqSVhhbGMLHmpqzDK-Zf0kw/s1600/tara-zapezilor-6224.jpg" width="195" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"> Relația
dintre protagoniștii <i>Țării zăpezilor</i>
nu este descrisă în detaliu, ceea ce ne impune să privim textul cu o atenție
mărită. Mai mult decât alte romane moderne, japoneze sau nu, <i>Țara zăpezilor </i>redă șarmul specific
femeii nipone, nu doar cel al gheișei, cum e posibil să credem la o primă
lectură. Dacă ne oprim doar în a privi asocierile libere care trec de la o
percepție la alta, am putea spune că romanul este modern, însă, obscuritatea
finalului, destul de tentant, de altfel, prin doza sa de satisfacție oferită
cititorului, este asemenea unui obiect de artă tradițională japoneză. Poate
tocmai în acest detaliu stă modernitatea sa.</span><span style="font-family: verdana, sans-serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<div id="ftn1">
<div class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div id="ftn4">
</div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-51280419483579577682015-04-08T10:45:00.001+03:002016-02-07T18:28:46.040+02:00Yasunari Kawabata - Maestrul de Go<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8uMtM4JLqOH1uytJ2h1ixI-4-mdTbj7-xubzFEbg6l-d9kaYnwojAyXDK6r7AoLYt0AoCd5SGfyz3OF4BO5AtifD9572z2pq2YAH38GGC8aCS-UPzINIkd0tTJ6uBLgfj5lTOfeTVDts/s1600/6151.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8uMtM4JLqOH1uytJ2h1ixI-4-mdTbj7-xubzFEbg6l-d9kaYnwojAyXDK6r7AoLYt0AoCd5SGfyz3OF4BO5AtifD9572z2pq2YAH38GGC8aCS-UPzINIkd0tTJ6uBLgfj5lTOfeTVDts/s320/6151.jpg" width="206" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;">Chiar
dacă s-a făcut mai puțin cunoscut în literatura universală, romanul <i>Meijin</i> – <i>Mestrul de Go</i> (1942-1954), poate fi considerat una dintre cele mai
bune scrieri ale lui Kawabata. Cartea ne prezintă lunga partidă de Go,
competiția la care participă un meijin ajuns la vârsta retragerii și un tânăr profesionist,
Ōtaku 7-dan. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;">Go-ul este un joc tradițional japonez, originar din China, un joc
de strategie care implică mult efort de gândire, răbdare și atenție sporită, iar
partida nu are trecut sau viitor pentru că „timpul este perceput ca prezent
continuu, fiind o succesiune de momente prezente”, chiar dacă numeroasele
internări și călătorii ale meijin-ului prelungesc jocul, doar ceea ce se
întâmplă în momentul „mutării” pe tablă contează cu adevărat. </span></span><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;">Kawabata asistase în viața reală la un astfel
de campionat, atunci când culegea informații ca reporter pentru publicația <i>Asahi Shimbun</i>. Și în roman, partida de
Go, care se desfășoară pe o perioadă destul de lungă, în mai multe locuri, ne
este relatată tot de un reporter, martor al evenimentului, evocând tensiunea
și, totodată, lupta dintre spiritul tradițional și pragmatismul modern. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;"><i>Maestrul de Go</i> este o altă scriere prin
care Kawabata vrea să transmită acea îmbinare nereușită, forțată, între ceea ce
înseamnă tradiție și modernitate. Pentru japonezi, Go-ul este Cale și Artă, nu
un simplu divertisment, așa cum este el perceput de un american (dacă luăm ca
exemplu un episod din text) care se distrează pierzând partide de Go, într-o
călătorie cu trenul. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;">Pentru autor, meciul înseamnă devoțiunea omului pentru
artă, iar Donald Keene, atunci când vorbește despre meciul de Go din acest roman,
spune: </span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: EN-US;"><i>„a match is a
thing of beauty even if it serves no useful purpose”.</i></span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZyOs7g9NPqfUFl29xull6cXjpeWXBfbs0GNzBg9i0aAQGQp2k5ek07PY-LS291C1pKi2JVEbhzKhUWyiiKj6L99p1yP3ruKhtYLcGc_qRKoADQMOodNj8HdFHqBp9CunZS0d1nMP_gms/s1600/Go-04.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZyOs7g9NPqfUFl29xull6cXjpeWXBfbs0GNzBg9i0aAQGQp2k5ek07PY-LS291C1pKi2JVEbhzKhUWyiiKj6L99p1yP3ruKhtYLcGc_qRKoADQMOodNj8HdFHqBp9CunZS0d1nMP_gms/s1600/Go-04.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div>
<div id="ftn1">
<div class="MsoFootnoteText">
<br /></div>
</div>
<div id="ftn2">
</div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256044197680248864.post-33204246806364444382015-03-24T11:46:00.000+02:002016-02-07T18:28:46.036+02:00Yasunari Kawabata - Frumoasele adormite<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieFrY1ocGJvVYOf6HHZhR-xU8WC9oUBEbw-lhV7jvaYzZ8NvAV58CX3JVkJcuZhJduvdflM5snEvKOLndZGdkrQ_6mjRjHcuJR0vS2dcjnJuHKd1LowxsIGEPeLr4DWgNcP8_-LTuHX54/s1600/frumoasele-adormite_1_fullsize+(1).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieFrY1ocGJvVYOf6HHZhR-xU8WC9oUBEbw-lhV7jvaYzZ8NvAV58CX3JVkJcuZhJduvdflM5snEvKOLndZGdkrQ_6mjRjHcuJR0vS2dcjnJuHKd1LowxsIGEPeLr4DWgNcP8_-LTuHX54/s320/frumoasele-adormite_1_fullsize+(1).jpg" width="206" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;">Un
roman care adesea a fost comparat cu un basm, fără exagerări, o sursă de
inspirație pentru prea cunoscutul scriitor al realismului magic, Gabriel García
Márquez, este </span><i style="line-height: 150%;">Frumoasele adormite</i><span style="line-height: 150%;">. În
centrul romanului apare un personaj, poate la fel ca cel din </span><i style="line-height: 150%;">Vuietul muntelui</i><span style="line-height: 150%;">, un bărbat aflat la o
vârstă înaintată, Eguchi, care la cei 67 de ani ai săi trăiește poate cele mai
frumoase momente din viața sa. Eguchi descoperă o casă în care bărbații de
vârsta lui puteau să-și petreacă nopțile alături de fete frumoase și neatinse
care dorm. Frumusețea în starea ei pură este contemplată de Eguchi pe parcursul
celor cinci nopți petrecute aici. Vizitele îl solicită foarte tare pe bătrân,
iar amintirile din propria-i viață pe care încearcă astfel să o descopere și
să-i dea un sens, încep să apară necontenit. Receptarea romanului este crescută
și în zilele noastre, drept pentru care în anul 2011 a apărut o altă
ecranizare, spectaculoasă și bine primită de publicul cinefil, după </span><i style="line-height: 150%;">Frumoasele adormite</i><span style="line-height: 150%;">.</span></span><br />
<a name='more'></a><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9bkqRb-DpmI1iLLrWDPVJHMwYnS58KBzuCCG9CVGkrvjPVAtQBnUfhT3yBOVDfsr3bSNY032vcfyXo19CldjhKwjvlMZ9FxulUkAlDkZhDTZLI_HCYtfRpzQocRifJyspzObzvPkYCSU/s1600/desc%C4%83rcare+(1).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9bkqRb-DpmI1iLLrWDPVJHMwYnS58KBzuCCG9CVGkrvjPVAtQBnUfhT3yBOVDfsr3bSNY032vcfyXo19CldjhKwjvlMZ9FxulUkAlDkZhDTZLI_HCYtfRpzQocRifJyspzObzvPkYCSU/s400/desc%C4%83rcare+(1).jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="http://www.popmatters.com/review/128048-house-of-the-sleeping-beauties-and-other-stories-by-yasunari-kawabat/" target="_blank"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: small;">sursă foto</span></a></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;"></span><br />
<span style="line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;">Elisabeta
Lăsconi, într-un articol din <i><a href="http://www.romlit.ro/rstlmcind_un_rit_iniiatic." target="_blank">România literară</a></i>, vorbește despre această minunată carte, despre care spune:
„Romanul impresionează prin subtilitatea cu care analizează psihologia
senectuții și prin atenta dozare a detaliilor. Starea lăuntrică a personajului
evoluează într-o gradație ascendentă punctată de nuanțe: în prima noapte,
Eguchi trăiește un sentiment de imensă deșertăciune, în a treia noapte l-a
cuprins o deșertăciune înghețată, iar în ultima noapte – instinctul de luptă se
stinge și se simte că l-a cuprins o deșertăciune neagră. Dar suprema
virtuozitate a scriitorului transpune în constelația de simboluri ce definesc
spiritualitatea orientală: culorii albe îi corespunde toamna (anotimp), vestul
(ca spațiu), nasul și mirosul (ca senzorialitate), tristețea (ca sentiment).” La fel ca în <i>Vuietul muntelui</i>, protagonistul <i>Frumoaselor adormite</i> presimte venirea
morții în tot ceea ce aude și vede, el simte „viu” acest sentiment al morții. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;">Prin
contemplarea naturii și a frumosului pur, el crede că își poate descoperi
existența, că și viața lui va deveni, chiar și cea din trecut, frumoasă.
Elementele din natură au în acest roman un rol bine prestabilit, fiecare
semnificând ceva, de obicei receptarea lor de către personaj și personaje, dacă
ne referim la opera kawabatiană ca ansamblu, este semnificativă pentru
înțelegerea textului. Ceea ce simte bărbatul în momentul în care este cuprins
de acel frumos pur este foarte greu de înțeles de cei din afară, însă, privind
mai atent lucrurile, vom descoperi că aceste imagini și simboluri ale ființelor
și lucrurilor, ale viselor și ale trecerii timpului reprezentat de succesiunea
anotimpurilor, atât de specifice scriitorului și omului nipon, cercetate, pot fi
descoperite și înțelese și de noi, străini ai acelor vremi și locuri. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: .25in;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; line-height: 150%;">Dacă
privim asupra spuselor de mai jos, preluate tot din articolul anterior, vom
vedea că nu doar <i>Frumoaselor adormite</i>
putem să-i atribuim următorul citat, ci întregii opere kawabatiene: „Răsună în
cele cinci nopți valurile și vuietul muntelui, plasând personajul la mijloc,
între imuabil și trecător, între viață și moarte. Se adaugă și balanța delicată
între simbolismul benefic al arborilor și al florilor (pinul și cameliile) și
cel sumbru, întunecat – fluturii albi ca mesageri ai morții, culoare a doliului
în tradiția japoneză și chineză, culoare ce domină riturile de trecere care
produc mutațiile ființei, marcând pragul între vizibil și invizibil, între aici
și dincolo.” </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="line-height: 150%;">Majoritatea cercetătorilor afirmă acest lucru, pentru că, într-adevăr, așteptarea sau presimțirea morții, adesea nuanțate sau îmblânzite de iubire
ori împlinire pe plan artistic, constituie temele majore ale principalelor sale
romane, de la <i>Țara zăpezilor</i> sau <i>Vuietul muntelui</i>, și până la <i>O mie de cocori</i> sau <i>Frumusețe și întristare</i>. Iar în scrierile sale predominante sunt: sentimentul naturii, afirmarea senină a vieții, dublată discret de
recunoașterea perisabilității tuturor lucrurilor, de familiaritatea uimitoare
cu moartea.</span><span style="line-height: 150%;"> </span></span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Yasunari Kawabata, Frumoasele adormite</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Traducere Anca Focșeneanu</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Humanitas, 2009, 136 pag</span>ini<br />
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div id="ftn3">
</div>
</div>
Violetahttp://www.blogger.com/profile/01415848487373440666noreply@blogger.com2