Cinci cărți citite recent


     În ultimul timp am văzut că pe mai toate blogurile sunt postate tot felul de liste cu ultimele cărți citite, cărți preferate sau cărți nou achiziționate. M-am gândit să fac și eu un astfel de top, o mini listă a cărților de care m-am simțit legată în această perioadă. Despre unele am scris pe blog, despre altele cu siguranță voi scrie cât de curând. După cum se vede, Murakami este cel care m-a cucerit vara aceasta, chiar dacă am început-o cu Anthony Burgess și a sa Portocala mecanică - un veritabil horrorshow. Vă prezint, așadar, cele cinci cărți citite recent: Pădurea norvegiană, Iubita mea, Sputnik, La capătul lumii și în țara aspră a minunilor, În căutarea oii fantastice, Dans, dans, dans. Este doar o prezentare simplă pentru moment, dar de-abia aștept să vă împărtășesc mai multe idei despre fiecare în parte. Sunt cărți care-mi sunt aproape de inimă, cărți despre care vorbesc cu drag oricând. Cred că Murakami are darul acesta pe care puțini îl mai au azi, de a transmite emoție prin fiecare cuvânt...


1. Pădurea norvegiană

     Lumea din Pădurea Norvegiană este prezentată poate drept „cea mai occidetalizată ipostază a literaturii nipone contemporane.”
     Prin motivul bolii și atmosfera sanatoriului în care personajul feminin, Naoko, își petrece o parte din viață se zărește ușoara influență a Muntelui vrăjit al lui Thomas Mann. Influențele predominante ale cărții sunt în cea mai mare măsură cântecele celor de la The Beatles, cum este de altfel și laitmotivul Norwegian Wood, melodia preferată a tinerei. La fel ca la Proust, naratorul își amintește un lung șir din întâmplările ce urmează a fi relatate, de această dată prin intermediul muzicii. 




2. Iubita mea, Sputnik

     Iubita mea, Sputnik pare un curios caz de mister feminin, pe care tânărul narator dorește să-l rezolve, este o poveste de dragoste și suferință, o istorie a unei inimi chinuite, o carte ce ne vorbește adeseori despre singurătate, despre cât de mici și nesemnificativi suntem noi în comparație cu universul. Plutim singuri, înconjurați de stele. Pe unele avem impresia că le cunoaștem, însă pe cele mai multe nici măcar nu le observăm. Când ajungem să le vedem și să credem că știm totul despre ele cu adevărat, nu facem altceva decât să ne amăgim cu lumina strălucitoare a unor vieți deja apuse. Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman a fost dorința tânărului de a înțelege două femei pe care le iubea și care în același timp se iubeau între ele. Să nu mai vorbim de faptul că personajul feminin rătăcit poartă numele meu, Sumire...
(detalii aici)



3. La capătul lumii și în țara aspră a minunilor

     Câteva idei despre acest roman au mai apărut pe blogul meu, dar nu pot să mă abțin și să mai spun o dată cât de mult mi-a plăcut. Mai multe detalii găsiți aici. Pe scurt, am fost foarte atrasă de toată acțiunea sa, de personajul principal după care este construit romanul, de formidabila minte tehnologizată laolaltă cu toate craniile bibliotecii din țara aspră a minunilor. O carte despre vis și realitate, așa cum ne-a obișnuit Murakami, un roman al căutării, fie că e căutare de viață, vise sau căutarea sinelui.








4. În căutarea oii fantastice

     Titlul acestei cărți este evident cel mai scurt rezumat al conținutului ei. Căutare și iar căutare. Chiar dacă la început naratorul pare a ne relata date legate doar de relațiile sale amoroase, prietenii și serviciu, adevărata acțiune a romanului începe odată cu apariția fotografiei unei oi pe care acesta o folosește într-un articol de-al său. Aici, totodată, începe și misterul, continuat de evenimente ce țin de domeniul fantasticului. Iată și unul dintre multele citate care mi-au plăcut atunci când am răsfoit această minunată carte:
„Timpul curge continuu orice am face. Noi îl tăiem în bucățele mici, pe măsura noastră, și ne hrănim cu o iluzie, dar el e cu siguranță continuu.”
Mai multe detalii aici.


5. Dans, dans, dans

     Farmecul acestei cărți stă în neputința cititorului de a deosebi realul de fantastic și visul de realitate, atunci când savurează scrisul autorului ei. Chiar dacă ai vaga impresie ca știi tot ce se petrece și urmează să se petreacă cu personajele sale, vei avea surpriza să constați faptul că singura realitate palpabilă ești tu, alergând după cuvinte. Bineînțeles că dacă nu aș fi citit În căutarea oii fantastice, nu înțelegeam disperarea personajul-narator, fără nume, să găsească o fată din trecutul său. Aveam, însă, să descopăr că nu pe ea o căuta el, ci propria-i realitate. În pași de dans și muzică a naibii de bună (rock și jazz din anii `60-`70), prin diferite locuri și alături de cele mai variate personaje, autorul lasă să curgă viață și moarte printre fraze captivante și foarte bine structurate, dialoguri savuroase, partide de sex, amoruri întortocheate și vise pierdute. Ce mai, o carte numai bună de luat în călătorii. Că doar despre asta e vorba. Sau nu? ;)


     Odată ce am terminat de citit aceste minunate cărți, nu-mi rămâne decât să continui, de ce nu, tot cu Murakami. 1Q84, Kafka pe malul mării, La sud de graniță, la vest de soare, În noapte, După cutremur, Salcia oarbă, fata adormită și cel mai nou, Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj.Și tot așa...

Comments

  1. O vara cu Murakami - ce poate fi mai minunat de atat? :)
    P.S.: Ce-mi place cum scrii!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Perecerile nocturne la care participam s-au ținut în Japonia vara aceasta. Și a fost atât de frumos! Nu pot decât sa spun: mai vreau! Cred ca ți-e imposibil să nu te îndrăgostești de cărțile lui.
      Îți mulțumesc mult, Iulia, pentru cuvintele frumoase! Încerc și eu să mă adaptez... Când am plecat în vacanță am crezut că cele zece cărți pe care le-am luat cu mine îmi sunt mai mult decât suficiente. Dar dacă printre cele zece e și Murakami, niciodată nu e suficient. De-abia aștept să ajung acasă și să pun mâna pe celelalte. O vara cât mai frumoasa îți doresc! Te pup :)

      Delete

Post a Comment