30 noiembrie 2016

11 creioane colorate

Fetița aceea mănâncă viermi
dintr-o batistă cu dungi albastre.
Clipește blând,  
te roagă să crezi că doare.
Iarna nu e niciodată noapte
și fluturii înoată cu peștii
pe vârf de munte.
Un șarpe urlă la lună
să-i prelungească moartea.
Și încep să-mi vopsesc unghiile...

29 octombrie 2016

Un fel de „emoție de toamnă”

     Privind niște fotografii făcute de mine acum trei ani, în parcul din fața casei, mi-am amintit replica unui personaj (Ramințki, un alter ego al autorului) din romanul lui Fănuș Neagu, Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1976): „Aud în somn nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră”. Între timp am descoperit că acele rânduri au fot preluate de scriitor de la prietenul său Nichita Stănescu, cel care în 1965 publică volumul de poezii Dreptul la timp, volum ce cuprinde următorul Cântec:


Amintiri nu are decât clipa de-acum.

Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei…
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate, 
atârnând de ramura unui copac 
nenăscut, stafie pe jumătate… 
Există numai trupul meu înlemnit, 
ultimul, de bătrân, de piatră. 
Tristețea mea aude nenăscuții câini 
pe nenăscuții oameni cum îi latră. 
O, numai ei vor fi într-adevăr! 
Noi, locuitorii acestei secunde 
suntem un vis de noapte, zvelt, 
cu-o mie de picioare alergând oriunde. 


24 iunie 2016

Mircea Eliade - Noaptea de sânziene

     Romanul Noaptea de sânziene este cunoscut și sub denumirea de Pădurea interzisă (The Forbidden Forest). Acțiunea acestuia se petrece între anii 1936 și 1948, o epocă zbuciumată, înaintea, în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Personajele, bineînțeles, sunt intelectuali cu idei și dorințe proprii, conștienți sau inconștienți de situația în care se află într-un anumit timp al existenței lor.
Personajul principal al romanului este Ștefan Viziru. Întreaga acțiune se petrece în jurul său. Ștefan pare să fie un alter ego al autorului. Prin ochii săi se pot observa realitățile „romanului - roman”, a narațiunii care trebuie să existe în contemporaneitate așa cum a existat și încă există mitul.

15 martie 2016

Jane Austen sau „Austenland”

Aseară făceam ordine prin bibliotecă și am descoperit colecția Jane Austen de la Adevărul, din 2011. Eram în anul doi de facultate când a apărut. Pe timpul când îmi plăceau romanele cu final fericit trase în culori de macaron și filmele cu Keira Knightley în rolul principal. :) Ce ani frumoși! Fotografia este de ieri. În fundal: Beautiful Estee Lauder - Sensuous Noir fragrance și o splendidă Campanula într-o găletușă foarte drăguță.

7 martie 2016

Pisiciplanteșilecturi

Acum câteva zile, în timp ce mă bucuram de lectura minunatelor nuvele din volumul semnat de Ștefan Bănulescu, Iarna bărbaților, în pauza pe care i-o datorez lui Martin, pisoiul meu de 7 luni, am reușit să fur niște imagini cu lucrurile din jurul meu. Mi-am dat seama că îmi place să fiu înconjurată de plante uscate, aromate, în special lavandă, cimbru, mentă, busuioc etc. pe care le păstrez în vase de lut sau în cutii de ceai, sau chiar legate și agățate pe peretele din bucătărie, dar și plante vii, cât mai colorate, cât mai muuuulte. :) De-abia aștept primăvara cu florile ei, cu soarele ei, cu vreme de ieșit pe băncuță, în curte, cu cât mai multe cărți de citit. 

12 februarie 2016

Plânsul lui Nietzsche, de Irvin D. Yalom

Plânsul lui Nietzsche (When Nietzsche Wept) este o ficțiune care ar fi putut deveni istorie. Așa spune autorul romanului inspirat din istoria celor câtorva luni ale anului 1882, ale vieții filosofului german Friedrich Nietzsche, urmând ideea marelui scriitor Andre Gide, conform căreia: „Istoria este o ficțiune care s-a întâmplat, în timp ce ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple”. O afirmație de la care Irvin D. Yalom a pornit atunci când a scris, referindu-se la cartea sa, următoarele cuvinte: „Ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple. Minunat. Exact așa ceva mi-am dorit să scriu. Plânsul lui Nietzsche, romanul meu, ar fi putut nara întâmplări adevărate. Dat fiind începuturile neverosimile ale domeniului psihoterapiei, toate evenimentele din carte ar fi putut avea loc dacă istoria s-ar fi abătut numai un pic din cale (The Yalom Reader, Basic Books, New York, 1998)”- citat preluat din Postfața cărții, scrisă de autor însuși.

10 februarie 2016

C.S. Lewis - Cronicile din Narnia #1 (Nepotul magicianului)

Jadis, în Londra,
lipsită de puteri magice,
crede că oamenii
trebuie să i se supună.

     Am citit acest volum pentru că îl aveam în bibliotecă, nu l-am comandat să-l citesc eu în mod special, dar răsfoindu-l mi-a plăcut foarte mult și nu l-am lăsat până nu am citit și ultimul cuvânt. C. S. Lewis (29 noiembrie 1898 - 22 noiembrie 1963) a început scrierea Cronicilor din Narnia (7 volume) în anul 1950. Chiar dacă este considerată o carte pentru copii, poate fi citită și de adulți, mai ales că, din punctul meu de vedere, doar cei din urmă îi pot înțelege semnificațiile (la fel ca multe alte cărți cu copii, dar nu neapărat pentru copii). Povestea e interesantă, chiar dacă ne duce cu gândul la alte cărți de acest gen. Ideea de a trece dintr-o lume în alta; de a crea un nou ținut. o lume nouă, magică; de a oferi cuiva un măr, datorită căruia se trezește la viață sau, din contră, pierde avantaje; povești cu vrăjitoare rele; cu doi copii care pornesc în aventura vieții lor; cu un magician; povești cu inele fermecate etc., toate la un loc sunt adunate între două coperte, istorisiri frumoase și îmbinate impecabil, înșiruite pe un număr mic de pagini (aproximativ 200) din care rezultă o adevărată atmosferă de basm. Lectura este mai mult decât relaxantă și sunt momente în care devine de-a dreptul captivantă. Subiectul este foarte ușor de ținut minte: doi copii, o fată și un băiat, care după ce interacționează cu unchiul băiatului, magicianul răutăcios, sunt transportați în alte lumi cu ajutorul unor inele.

4 februarie 2016

Haruki Murakami - Dans, dans, dans

Dans, dans, dans este unul dintre cele mai frumoase romane ale lui Murakami. O poveste aparte despre oameni „ciudați” și locuri „ciudate”. Chiar dacă e considerat un fel de al doilea volum al „oii”, sau chiar al treilea, poate fi citit independent, fără nicio reținere.
Imagini ale trecutului sunt regăsite în Dans, dans, dans, roman care prin personajele sale reprezintă o continuare a căutării oii, iar prin subiect se aseamănă chiar cu La capătul lumii și în țara aspră a minunilor. Bineînțeles că și aici este vorba tot despre o căutare, de această dată, același protagonist, despre care am vorbit în articolul anterior, pornind de la căutarea unei tinere din trecutul său ajunge să găsească alte lumi, alte realități.


În pași de dans, ghidat de vise, bărbatul de treizeci și patru de ani, acum scriitor, se rătăcește în propriul labirint, fără să ajungă prea repede la liman. Chemarea pe care o simte pare a fi de undeva dintr-o altă lume, dar știe că trebuie să ajungă, să se reîntoarcă într-un punct din trecut, și anume la Hotelul Delfin: „Acolo, cineva plânge. Plânge pentru mine. Hotelul mă cuprinde. Îi simt căldura și pulsul. Sunt parte din el. Așa este visul.” (p.5) Chemarea pare a fi din partea iubitei sale, Kiki, fata cu urechi frumoase, iubita dispărută odată cu apariția Omului Oaie. Pornește, așadar, după sunet, călătorind iar spre Hokkaido. Odată ajuns aici, are să descopere că banalul hotel se transformase într-o imensă clădire, un hotel uriaș, ultramodern, ce aparține acum de un important lanț hotelier.

27 ianuarie 2016

Haruki Murakami - În căutarea oii fantastice

„Timpul curge continuu orice am face. Noi îl tăiem în bucățele mici, pe măsura noastră, și ne hrănim cu o iluzie, dar el e cu siguranță continuu.”
     
Titlul acestei cărți este evident cel mai scurt rezumat al conținutului ei. Căutare și iar căutare. Chiar dacă la început naratorul pare a ne relata date legate doar de relațiile sale amoroase, despre prieteni și serviciu, adevărata acțiune a romanului începe odată cu apariția fotografiei unei oi pe care acesta o folosește într-un articol de-al său. Aici, totodată, începe și misterul, continuat de evenimente ce țin de domeniul fantasticului. 
Despre căutare este vorba în majoritatea romanelor lui Murakami, dar mai ales în cele două volume care prin subiect și prin personaje sunt foarte legate unul de celălalt: În căutarea oii fantastice și Dans, dans, dans. Povestea din primul pare destul de simplă în ansamblu, până se ajunge la semnificația obiectului căutat, de această dată, așa cum aflăm încă din titlu, o oaie:

23 ianuarie 2016

Un secol cu Neagu Djuvara

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. Neagu Djuvara, pe lângă faptul ca a trăit printre personalități ale secolului trecut, a participat și a fost martor al unor evenimente foarte importante din punct de vedere istoric, a știut să imortalizeze tot parcursul său atât de bine și a știut sa ne redea și nouă, celor mai puțin documentați, sau mai tineri, elemente din viața lui.
  Întrebările își primesc răspunsurile în mod firesc, întrebări foarte bine alcătuite de George Rădulescu, puse în așa fel încât răspunsul așteptat să stârnească interes și, mai mult decât atât, să învețe, să ne învețe. Suntem și noi martori ai vieții domnului Djuvara, ai istoricului, ai omului care pare să fi trăit tot ce se poate trăi într-o viață.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...