15 august 2014

The Great Gatsby - o frumoasă ecranizare



     O nouă ecranizare după celebrul roman al lui Scott Fitzgerald, The Great Gatsby a apărut anul trecut. O minunată producție a lui Buz Luhrmann. Am așteptat cu sufletul la gură ca filmul să apară și la noi. Nu a fost nevoie să citesc din diferite surse, prezentări, recenzii, păreri despre acesta, așa cum o fac de altfel aproape la orice film, ca să mă asigur că nu e o pierdere de timp. Am citit cartea, l-am studiat pe autorul ei în timpul facultății și speram din tot sufletul să nu rămân cu acel gust sec imediat după ce am terminat de urmărit ecranizarea. De această dată singura sursă de informare pe care am avut-o înainte de vizualizare a fost trailer-ul. Îmi era mai mult decât suficient pentru a-mi nota în agendă data lansării. Și a fost, fără doar și poate, pe măsura așteptărilor mele.

     Printre flori și oameni, diamante și mașini de lux, povești de dragoste, viață și moarte, dor și durere, fericire și extaz, scene prezentate uneori chiar cu un fin umor, ironie și dezgust, cu priviri timide și atingeri tandre, zeci de situații care te fac să-ți ții respirația, ce mai, o captivantă poveste de dragoste și nu numai, o istorie cu iz modern, avându-l drept personaj central pe nimeni altul decât misteriosul Jay Gatsby. Un contrabandist, dacă ne lasă inima să-i spunem așa, milionar, reîntors în vara anului 1922 în West Egg, la un conac de lângă Manhattan, vis-a-vis de East Egg. Aici, de-a lungul coastei sunt așezate locuințele vechi ale celor mai bogați oameni din New York. Peste golf, în bogatul East Egg locuiește și Tom Buchanan, soțul frumoasei Daisy, pe care Jay a curtat-o pe când era doar un ofițer sărac. După o lipsă îndelungată, tânărul strânsese mai mult decât o avere ce-i va asigura o viață frumoasă alături de femeia iubită. Visul bărbatului pare că dă semne să se transforme în realitate, însă realitatea în care Jay crede că trăiește nu poate decât să rămână vis...
     O scenă emoționantă este aceea în care tânărul Gatsby urmează să o reîntâlnească pe verioșoara lui Nick, Daisy. De fapt, chiar Nick este acela care aranjează minunata reîntâlnire. Neliniștea și situația puțin penibilă în care este pus Jay, atunci când aude că Daisy se află în casa lui Nick, dotată cu sute de flori de către milionar, ne sunt transmise și nouă, simțind parcă și noi odată cu protagonistul toată acea emoție din jurul său. E momentul acela în care chiar am vrea ca filmul să se termine așa. Cei doi să se îmbrățișeze și să nu se mai întâmple nimic.


     Personajul principal al filmului nu este Gatsby, ci Nick Carraway , un personaj  clasic, de încredere, în vârstă de 30 de ani, educat la Yale împreună cu Tom Buchanan. Tom se trăgea dintr-o familie înstărită, iar dacă atunci pe când studia la Yale se ocupa într-o mare măsură de lucruri importante, cum ar fi golful, acum ne este prezentat drept un om lipsit de încredere și lipsit de orice formă de distincție. Relația pe care acesta o are cu soția unui mecanic auto influențează, în mare măsură, finalul filmului. Tom, alături de ceilalți din lumea sa erau oameni indolenți, distrugeau lucruri și vieți, apoi se retrăgeau la adăpostul banilor și al indolenței lor. Nick locuiește într-o căsuță alături de conacul lui Gatsby. În timp ce el încearcă să se impună ca broker, Gatsby îi cere ajutorul pentru a stabili acea reîntâlnire și recucerire a tinerei femei, despre care am scris mai sus. Tot ce aflăm de-a lungul filmului se datorează lui Carraway. Acesta își spune povestea întalnirii și petrecerii timpului său cu Gatsby, pe parcursul unei terapii, la o clinică de psihiatrie. El a fost tratat de alcoolism așa cum avea chiar Fitzgerald să fie. Mirajul sclipitor al New York-ului devine dezgustător în ochii lui Carraway.
   
     Jazz Age a trecut, Wall Street s-a prăbușit, iar povestea este prezentată nu sub forma unui diagnostic social, ci ca o istorie a unui tânăr indragostit care face orice pentru a se îmbogăți și recâștiga iubita. Pentru Gatsby nu este suficient doar să revină în oraș și Daisy, văzându-l, să-și dorească să-și petreacă restul vieții alături de el. Pentru Jay este la fel, dacă nu mai mult, de important să fie la cel mai înalt nivel din punct de vedere social. Tocmai de aceea petrecerile curgeau în casa sa cât se poate de des. Nu știm ce să credem, petrecerile sunt date pentru Daisy, sau pentru a se simți el stăpân peste cei prezenți. Bineînțeles, doar umbra lui Jay era prezentă acolo, pentru că el era și mai puternic tocmai prin absența sa. Prezența nu poate decât să-i curme din putere, ceea ce se și întâmplă.
     O frumoasă poveste de dragoste se reaprinde între cei doi, mai mult sau mai puțin vizibilă de către cei din jur.

     Tobey Maguire joacă un Nick incomod, nesofisticat , un fel de martor, dar un foarte bun observator implicat în acțiunea filmului mult mai mult decât ar vrea, ba chiar ne face să credem că el este singurul preocupat de soarta și fericirea lui Gatsby. Acesta este un film care calcă în picioare proza ​​rafinata a lui Fitzgerald, transformând oblicul în brut, simbolicul sugestiv în monumental declarativ, abstractul în real. O ecranizare în care utilizarea termenilor, ca de exemplu cel de " obosit " în loc de " agitat ", pe lângă dezgustul pentru mediul urban din ochii lui Carraway, ne conturează o imagine mai puțin plăcută despre America anilor 20.

    Jay Gatsby are, cu siguranță, un mai mare succes decât avea Harry Lime in filmul The Third Man, înainte ca acesta să-și facă apariția la una dintre petrecerile sale grandioase. Poate Leonardo DiCaprio este acela care prin farmecul său de bărbat puternic și încrezător stârnește curioazitate. Tânărul Gatsby, lăsând la o parte metodele prin care ascede la putere, deține cele mai ascunse forme de romantism, fie că vrea să îndeplinească un vis sau să schimbe realitatea. Totuși, lumea în care trăiește, la un loc cu dorintele sale, îl duc la autodistrugere. Nimic nu-l poate dezlipi de toate aceste acțiuni rău prevestitoare. Nick recunoaște în prietenul său un susținător al visului American, evaziv și demn de omagiu. Totuși la final i se adresează: „Nu sunt altceva decât o gramadă de putrefacții.Tu ești mai valoros decât ei toți la un loc.”


„Străbătuse o cale atât de lungă, și visul trebuie să i se fi părut atât de aproape, încât își zisese că nu are cum să mai dea greș. Dar nu-și dăduse seama că acesta era deja în urma lui. Gatsby credea în luminița verde, în viitorul voluptuos care se depărtează de noi pe an ce trece. Ne-a scăpat atunci, dar nu contează. Mâine vom alerga mai repede, vom întinde mâna și mai departe, și iar o dimineață frumoasă. Astfel înaintăm asemeni bărcilor ce plutesc împotriva curentului, împinse fără încetare, tot mai rapid, în trecut.” (Nick Carraway)

     Unul dintre cele mai apreciate romane ale literaturii americane și universale, Marele Gatsby va rămâne mereu în inimile și mintea cititorilor săi ca o scriere plină de fapte pur umane, o frescă socială a anilor 20, o poveste de dragoste și o luptă continuă care duce de cele mai multe ori la pierzanie. Este foarte important să citim cartea înainte de a viziona filmul. Totusi, aceia care nu au citit înca celebrul roman, mai mult ca sigur, filmul le va stârni curiozitatea și dorința să o facă.
     Pentru a retrăi emoțiile pe care filmul mi le-a transmis, de cele mai multe ori ascult această melodie a Lanei Del Rey, Young and Beautiful...



     Bineînțeles, din coloana sonoră mai fac parte melodii tot atât de frumoase, dintre care am selectat, pentru doritori, următoarele:

Jack White - Love is Blindness - aici
Beyonce și Andre 3000 - Back to Black - aici
Kanye West Jay Z - No Church in the Wild - aici
Florence - The Machine - aici
Gotye - Hearts a Mess - aici
The xx - Together - aici
Fergie - A Little Party Never Killed Nobady - aici
Trailer-ul îl puteți găsi aici


4 comentarii:

  1. Mie mi-a placut filmul, nu am plans, dar mi-a placut.
    Chiar ma intrebam de cateva din melodii.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai. Aș plânge de fiecare dată... Cât despre melodii - le ador! Pupici!

      Ștergere
  2. Vai, ce mi-a plăcut și mie ecranizarea asta! Știu că mulți sunt de părere că nimic nu s-a potrivit cu esența cărții, de la actori, până la coloana sonoră, însă eu l-am urmărit cu sufletul la gură, de parcă nici n-aș fi citit romanul. Cred că DiCaprio a fost alegerea cea mai bună pentru rolul lui Jay Gatsby, însă de fiecare dată când apărea Tobey Maguire în cadru mă așteptam să se transforme în Spiderman :)). De coloana sonoră nici nu mai vorbesc! Florence & The Machine au fost preferații mei. Cred că tot ce contează e că a readus romanul în atenția publicului și că multă lume l-a citit după apariția filmului. Dacă aceasta este calea spre reapropierea oamenilor de literatură sper să se ecranizeze cât mai multe romane clasice și nu numai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Faza cu Spiderman mi-o imaginam și eu :) Cât despre carte, film și muzică - cea mai frumoasă combinație de până acum!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...