Dacă vrei să vizitezi un alt oraș frumos, atunci trebuie să mergi la Cluj. Dacă vrei să cunoști oameni minunați, la Cluj îi vei întâlni cu siguranță. Dacă vrei să asculți live, muzică de cea mai bună calitate, tot la Cluj trebuie să ajungi. Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la Cluj, îi văd în fața mea pe cei mai buni prieteni și, pe drept cuvânt, pe cei mai talentați, cu bun simț, inteligenți și fermecători oameni. Odată ce ajungi în acest minunat oraș n-ai cum să nu te simți și tu ca o adevărată vedetă, chiar dacă porți o pereche de sandale no-name, blugii de toate zilele și un tricou negru decolorat, chiar dacă te așteptai ca vremea să țină cu tine, dar, de fapt, zilele în care ești acolo se dovedesc a fi cele mai friguroase și ploioase din toată luna august. Iar dacă povestea de iubire pe care o trăiești se leagă de melodia unei formații clujene, cu atât mai minunat. Printre oamenii care te fac să iubești Clujul și să vrei să te reîntorci cât mai curând posibil acolo se află (în ordine alfabetică): Dudu Isabel, Răzvan Krivach și Ștefan Szasz, și chiar dacă nu mai urmez ordinea, solistul trupei Altar, Andy Ghost, a fost și el unul dintre cei care m-au impresionat zilele acestea.
Pe Dudu Isabel l-am întâlnit acum foarte puțin timp. Mi-a fost suficient să-l ascult cântând o singură dată și să mă îndrăgostesc de vocea sa. Bine, să nu mai vorbim de zâmbet, ori de verdele pătrunzător din privire. Cât despre apariție și prezență scenică, pur și simplu vrăjește. De atunci nu e zi în care să nu ascult o melodie de-ale lui. Chiar dacă preferata mea rămâne Aura, apărută pe când mai exista formația Seven, nu pot să nu ascult cu un entuziasm la fel de mare piese ce aparțin celor de la Vespera sau alături de orice cântă omul ăsta. Tot de la Seven, din lista mea fac parte:Dincolo de liniște; Oprește-te, clipă; Fiecare tu și toate în care apar Dudu și Răzvan.
Una dintre cele mai bune voci pe care le-am auzit vreodată, fără doar și poate, îi aparține lui Răzvan Krivach (sau Crivaci). Am avut onoarea să-l întâlnesc zilele acestea, unde altundeva dacă nu tot la Cluj. La Răzvan, pe lângă talentul muzical, m-au fermecat pe rând blândețea, bunătatea și sensibilitatea ochilor săi. Prima imagine pe care ți-o faci despre Răzvan Krivach este aceea de om bun, indiferent din ce unghi privești lucrurile. Și se pare că nu sunt singura persoană care judecă astfel, drept pentru care atribuirea rolului lui Iisus în ultimul spectacol al său a reprezentat un real succes. Melodia pe care o ascult foarte des, de la Răzvan, este: Lie, alături de tot ce înseamnă Seven cu el.
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar suna piesele mele preferate fără ca degetele iscusite ale lui Ștefan Szasz să nu atingă clapele (sau frunzele, dacă urmăriți melodia de mai sus). Și dacă nu l-ați auzit, ați face bine să vă apucați de căutat pe minunatul youtube. Cuvântul magic pentru el, de la mine, e: „dragălaș” , alături de prietenos, cuminte, sincer și așa mai departe. Multe cuvinte din această categorie îți vin în minte atunci când ajungi să porți o conversație cu Sese.
Așadar, ce poate fi mai frumos decât să-i vezi cântând împreună pe cei trei muschetari ai muzicii clujene, românești, sau cum vreți voi să-i mai spuneți, pentru că eu rămân la cuvântul „bună”, sau aș mai îndrăzni să spun „a naibii de bună”! Și unde să-i întâlnești dacă nu la fabulosul spectacol al operei rock, Jesus Christ Superstar (Andrew Lloyd Webber / Tim Rice). Spre surpinderea mea, am aflat că este pentru prima dată reprezentat într-o țară ortodoxă. Serios?! A trebuit să așteptăm mai bine de patruzeci de ani pentru asta? Se pare că da, și se mai pare că toți acești oameni minunați au făcut o treabă excelentă fără nicio pretenție din punct de vedere financiar, iar, culmea, sala a fost plină de fiecare dată. Oamenii pur și simplu nu se mai opreau din aplaudat.
În roluri principale i-am avut pe: Razvan Krivach - Iisus, Dudu Isabel - Iuda, Fóris-Ferenczi Johanna - Maria Magdalena (cu niște ochii de un albastru splendid), Fóris-Ferenczi Gábor - Pilat, Andy Ghost-Irod. Nu pot să nu spun că atunci când Andy Ghost a apărut pe scenă mi s-a făcut pielea de găină. Îmi venea să strig și eu „Jesuuuussss” odată cu el. Iar când i-a pus lui Răzvan un joben pe cap, din care ulterior a scos un porumbel, mai că-ți venea să aplauzi tare-tare. Știam că Andy este un personaj în sine, atunci când apărea pe scenele din Sibiu era mereu înconjurat de o grămadă de fani, uimitor, foarte tineri. Mai multe detalii găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului Jesus Christ Superstar @ Cluj. Îmi pare atât de rău că nu pot să postez filmulețe cu părți din spectacol, dar sunt convinsă că acesta reprezintă un început, sau cel puțin asta îmi doresc, al punerii în scenă de astfel de evenimente, și trebuie neapărat repetat prin alte orașe din țară.
Dar eu rămân tot la Seven, pentru că asta vedeam dincolo de toți și de toate. Îi vedeam pe Răzvan, Dudu și Sese împreună, așa cum îmi doresc să-i văd mult timp de acum încolo. Nici nu știți prin câte sesiuni am trecut cu melodiile voastre, băieți, ori de câte ori mi-au fermecat serile și liniștit călătoriile, nu mai vorbesc de faptul că toate evenimentele speciale din viața mea s-au petrecut pe muzica voastră. Pe scurt: mai vrem Seven! Foarte mult Seven. Sau macar să vă vedem împreună cât mai des și în cât mai multe locuri.
Comments
Post a Comment