31 octombrie 2014

Viața începe vineri - Ioana Pârvulescu

     
     Ioana Pârvulescu este omul care rămâne îndrăgostit de București, nu pentru că lucrează și contribuie la educația și cultura capitalei noastre, dar mai mult, scrie cu un entuziasm atât de vizibil despre tot ceea ce înseamnă cultură și istorie bucureșteană fără a ezita să ne surprindă într-un mod cât se poate de plăcut de fiecare dată când răsfoim paginile cărților sale. Plăcerea de a închega o lume din jurnalele, corespondența, mărturiile, scrierile timpului pe care se hotărăște să-l aducă în discuție ori de câte ori își pune în minte să o facă, scene și situații, personaje și subiecte din lumea apusă, dar, mai mult decât atât, interesantă a vieții Bucureștiului, punând în scenă personaje din trecut prin care ne transmite o suită de informații din lumea veche, ne sunt transmise și nouă prin intermediul romanului său: Viața începe vineri; iar dacă ne gândim și la alte cărți precum Întoarcere în Bucureștiul interbelic, ori În intimitatea secolului 19 sau În țara miticilor, atunci putem fi siguri de toate aceste sentimente pe care le are scriitoarea pentru Bucureștiul timpului trecut. S-a spus despre Viața începe vineri că este un roman cu o lume care credea că încă mai are un viitor, ba mai mult, o lume care crede neîncetat în acest viitor, spre deosebire de noi care nu mai avem siguranța zilei de mâine, nu avem acea stabilitate psihică, dar și fizică totodată.  

     Acțiunea romanului se țese în jurul unui personaj adus din secolul XX printre oamenii Bucureștiului din 1897, printre personaje preocupate de tot ceea ce înseamnă progres, știri, evenimente, oameni, personaje care caută, speră și își doresc o lume bună, o viață frumoasă, pe scurt, prelungirea stabilității. Nimeni nu știe de unde vine acest personaj și chiar dacă el pare a fi dintr-un alt timp este foarte bine inserat în lumea în care ajunge. Avem de-a face, deci, cu un mister, o intrigă polițistă. Dan Crețu, pentru că aceste este numele personajului misterios, stârnește un semn de întrebare și devine o curiozitate în ochii celorlalte personaje. Fiecare dintre ele dorind să afle cât mai multe de la el chiar dacă acesta pare a fi doar o stafie, și aproape toate evenimentele care ajung să se petreacă sunt puse în legătură cu apariția sa. Enigma se rezolvă într-un final, dar misterul încă rămâne. Misterul constituie însuși farmecul acestei cărți. Dan Crețu este crezut pe rând escroc internațional, un criminal, ori un om care nu e în toată puterea minții. Nicu, un comisionar în vârstă de opt ani este fascinat de personajul misterios și-l consideră un prieten, doctorul Margulis se împrietenește și el cu Dan, Iulia Margulis își propune să se îndrăgostească de el pentru a putea în acest fel să scape de suferința adusă de Alexandru, Costache cercetează amănunțit fiecare detaliu legat de el, ziariștii de la Universul îi oferă un loc de muncă pentru ca astfel, speră ei, să-l poată monitoriza mai bine.
     Romanul începe într-o zi de vineri, 19 decembrie, și toată acțiunea sa durează până la finalul anului 1897, ceea ce-l face să devină destul de alert. Se spune despre acțiunea cărții că este la fel cu aceea a unui film, iar dacă deschizi paginile ei, ai senzația că într-adevăr te afli acolo și trăiești și tu în trecut întocmai cu Dan Crețu. 
     Cititorul își dă seama că acțiunea este relatată din mai multe perspective odată ce citește primul capitol. Semnificative sunt aici însemnările din jurnalul Iuliei Margulis. O tânără îndrăgostită, fiica unui medic cu o situație financiară nu tocmai strălucită și sora unui băiat cu piciorul tăiat. Știrile din ziarele vremii și preocuparea personajelor pentru aceste știri, dar și toate istorisirile și evenimentele în care acestea se implică ne fac să credem că suntem la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat atunci, că trăim acea perioadă. 
     Dan Crețu este găsit în acea zi și aproape în același loc, de același personaj, Petre, atunci când este găsit și un tânăr împușcat. Bineînțeles că la început se crede că străinul are de-a face cu acest incident și este suspectat. Costache Boerescu, foarte dedicat meseriei sale de polițist, anchetează amănunțit și descoperă că tânărul, vlăstarul familie de moșieri Ochiu-Zănoagă, era implicat într-o afacere dubioasă, afacere în care erau implicate mai multe personaje importante ale capitalei. 
„Totul durează o clipă, nu mai mult. Cum mai poate cineva trăi când toți „știm”... și când toți „nu știm”. Dar putem fi siguri măcar că trăim?”
     Luate în parte, fiecare dintre viețile personajelor ar constitui subiecte pentru alte romane. Costache Boerescu, Doctorul Margulis și soția sa au un trecut despre care s-ar putea scrie pagini întregi. Nicu, băiatul care speră la o viață mai bună și care își îngrijește singur mama bolnavă, suferă atunci când nu-și poate îndeplini sarcina de comisionar, făcând o gafă în ajunul întâlnirii dintre Iulia și tânărul Livezianu, o gafă care, totuși, are un final fericit. Dorința băiatului de a trăi printre cei din lumea bună, prietenia cu fratele Iuliei, rușinea acestuia când se vede în fotografia ziarului, prost îmbrăcat și neîngrijit, este prezentată cu o doză de umor și ironie de către narator, dar în sinea sa cititorul înțelege rolul acestui mic slujbaș al timpului trecut. Iulia Margulis, preocupată de literatură, este plăcut surprinsă atunci când află traducerea titlului romanului pe care se tot străduiește să-l citească, Vanity Fair. Privind-o pe Iulia, avem impresia că cititul și scrisul este singura sa preocupare, până când ne este adus în discuție Alexandru. Curiozitățile, neliniștea și emoțiile care-i învăluie pe tineri tes o frumoasă poveste de dragoste, un alt unghi pentru noi din care putem privi această carte. 
     În postafața ediției din 2013 a romanului, Mircea Cărtărescu ne vorbește despre cum am putea noi vedea lumea Vieții începe vineri. Acesta este de părere că putem savura romanul ca pe o operă de artă, fără să ne chinuim să căutăm în el altceva. Întocmai așa este. Un roman ușor de citit, personaje fin conturate și dialoguri plăcute, și chiar dacă nu te numeri printre locuitorii capitalei, ori nu ești la curent cu evenimentele petrecute în acea perioadă, cartea te poartă tocmai acolo, bineînțeles într-un alt timp, unul mai frumos și mai simplu, o perioadă în care zăpada era curată și oamenii aveau timp atât pentru ei, cât și pentru ceilalți.



 * * *

     Abia acum, la finalul articolului, mi-am dat seama că azi e vineri. Sunt curioasă câte vieți încep azi, dar mai ales, care este povestea lor. Soarele de toamnă se arată vesel printre frunzele aurii ale copacilor din fața casei, dovleceii pentru Halloween așteaptă să fie crestați pe alocuri, ca apoi să ne arate dinții fioroși,  iar cei mici așteaptă vacanța. Se anunță o zi de vineri de început de viață. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...