23 martie 2015

Yasunari Kawabata - Dansatoarea din Izu

Succesul are să apară pentru Kawabata odată cu publicarea romanului Izu-no OdorikoDansatoarea din Izu (1925), scriere autobiografică, ce aduce în scenă o tânără în vârstă de paisprezece ani, dansatoare, de care protagonistul se îndrăgostește. Tânărul renunță, totuși, la a avea o relație cu ea, pentru că își dă seama că aceasta este încă un copil. Descoperirea, departe de a-l dezamăgi, îl eliberează de toate constrângerile, și, fericit de decizia luată, călătorește alături de trupa de actori, din care făcea parte și fata, spre Shimoda, la capătul peninsulei, unde se despart. În drumul său spre Tokyo, pe vapor, se gândește la copilă și lăcrimează, dar lacrimile nu sunt de  tristețe.
Verosimilitatea poveștii vine din faptul că însuși autorul, în vara anului 1918, pleacă într-o călătorie în care avea să facă un tur al Peninsulei Izu. Aici întâlnește un grup de actori, călători și ei, și rămâne foarte impresionat de familiaritatea cu care aceștia-l acceptă printre ei. Scriitorul era convins că nimeni nu-l plăcuse vreodată. 

În perioada scrierii romanului, autorul era preocupat, vizibil, de mișcarea neo senzualismului, a Școlii Moderne. În articolele sale, Kawabata este de părere că „noul” se regăsește în expresivitatea textului:

Romanul devine popular în literatura modernă japoneză, în special prin tema sa, dragostea pură adolescentină. Speranțele și dorințele tânărului, de a se culca cu fata, sunt iertate, purificate, atunci când acesta-și dă seama că dansatoarea este prea tânără pentru acest lucru. Ea reprezintă un ideal al călătoriei romantice, iar prin refuzul tânărului de a-și satisface poftele, aceasta își păstrează calitatea sa de ideal.


„Our eyes burn with desire to know the unknown. Our mutual greetings are expressions of delight in being able to discuss whatever is new. If one man says, „Good morning”, and another responds, „Good morning”, it is boring. We are weary of literature unchanging as the sun that comes up from the east today exactly as it did yesterday. It is more interesting for one man to say, „The baby monkey walks along suspended from its mother`s belly”, and the other replies, „White herons really have long talons, don`t they?
Femeile tinere și neatinse vor fi de regăsit și în alte romane de mai târziu, fie în forma lor pură, intangibile, fie femei simple, chiar respingătoare și cu foarte multe defecte, însă, în special cele tinere, neatinse și frumoase, au rămas în opera lui Kawabata model al esenței frumuseții. Autorul menționează că povestea Dansatoarei din Izu reprezintă doar totalitatea impresiilor unui călător, nimic mai mult.

Yasunari Kawabata, Dansatoarea din Izu
Traducere Flavius Florea
Humanitas, 2008, 224 pagini

2 comentarii:

  1. Este evident o carte pentru oameni mari (nu ursuleti ca mine) dar mi-a facut placere sa citesc recenzia scrisa de tine - foarte delicata, ca si cartea citita probabil. Cand am sa mai cresc poate o voi citi. Multumim pentru lectura :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase :) Cat despre articol, este doar o mica parere scrisa repede-repede, dar intr-adevar mi-a placut foarte mult povestea cartii, ca oricare altele de-ale lui Kawabata, sau din literatura japoneza. O zi frumoasa va doresc si numai ganduri bune din partea unei admiratoare a lui plus! :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...