Lucian Boia - De ce este România altfel?

       

     Lucian Boia este înainte de toate un foarte bun observator al oamenilor. În cartea sa, De ce este România altfel?, istoricul taie și spânzură românii din toate colțurile țării, din toate perioadele istorie noastre. În viziunea acestuia, care vrea să fie una cât se poate de obiectivă, poporul român nici măcar nu ar fi român, decât pe jumătate. Autorul este de părere că există un complex imens de inferioritate, bine evidențiat, din cele mai vechi timpuri până azi, care ne împiedică să aducem foloase țării noastre. Exegetul își susține sus și tare ideea cum că mai toate au fost făcute de străini (maghiari, germani, evrei etc), noi, românii, suntem un popor de oportuniști și leneși. Ne-am învățat sa furăm, să tragem foloase de oriunde, pe scurt: suntem un popor neserios, aceasta este părerea scriitorului.

     Cartea este un fel de articol, o trecere în revistă, o trecere rapidă prin istoria poporului nostru, descriind unele evenimente, câteva personalități și discutând de ce românii au fost și vor fi mereu altfel. M-a cam supărat putin „anti-românismul” autorului, însă, pe alocuri îi dau perfectă dreptate. 

     Din păcate am ajuns sa fim un popor catalogat după faptele unor oameni care, de fapt, nu-și au originile în țara noastră și care nici nu țin prea mult la imaginea ei.

„Sunt câteva trăsături care conturează și care pot fi urmărite până în prezent. Mai întâi complexele, mai precis complexul de inferioritate. Dacă ar fi să pun un diagnostic societății românești, aceasta e prima maladie pe care aș identifica-o. Românii descoperă „neînsemnătatea”. Țări mici aflate la cheremul altora. O bună parte a teritoriului „național”, al teritoriului României ideale, aflate sub stăpânire străină directă (Transilvania la unguri sau la austrieci, Basarabia la ruși, Dobrogea la turci). Nevoia de a învăța mereu de la străini, de a prelua ce au creat ei, de a se afla mereu la remorca altora...Din acest complex de inferioritate se naște o construcție orgolioasă, menită să contracareze micimea prezentului” (p. 33)