23 ianuarie 2016

Ștefan Agopian - Scriitor în comunism


     Ștefan Agopian aduce în prim-plan în această carte o suită de ipostaze ale scriitorului (este vorba despre el însuși, evident) în dificultatea de a scrie într-o perioadă gri a istoriei noastre. Apar în carte Nichita Stănescu și Marin Preda, alături de alți scriitori. Sunt descrise cu umor și o „veritabilă” ironie toate evenimentele la care acesta participă din fragedă copilărie până în anii în care, cu greutate, ajunge să publice. Evident, Nichita Stănescu este personajul principal al acestei cărți, toată scrierea pare axată în jurul acestuia. M-au amuzat foarte tare etapele vieții, mai ales copilul Agopian, dorința acestuia de a colecționa lucruri, faza în care a devenit un bun numismat, faza în care își dorea să aibă o altfel de mamă, o altfel de viată.

     Fiecare moment este prezentat cu putin umor, pana și scena în care Marin Preda adoarme, sub influența alcoolului fiind, în casa tânărului autor.
La finalul volumului apar câteva povestiri biografice care au rolul de a întregi scrierea ce le preceda. Pentru a ne face o impresie despre vremurile de demult, pentru a învăța câte ceva despre viața pe care mulți au trăit-o, pentru a pătrunde în dedesubturile vieților unor celebri scriitori și a ne creea o părere despre cât de greu era să scrii și să publici în acea perioadă, putem citi, cu entuziasmul nelipsit ce ne va cuprinde de la primele pagini, Scriitor în comunism de Ștefan Agopian.

2 comentarii:

  1. De multă vreme îi tot dau târcoale cărții ăsteia. Abia aștept să prind momentul potrivit pentru a o citi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se citește foarte repede. Parca autorul e langa tine si-ti povesteste o gramada de intamplari interesante din viata lui. Mi-a plăcut, chiar daca am ramas cu unele intrebări. Cum ar fi: îi acuză pe scriitorii „comunisti” ca aveau o grămadă de beneficii în acea perioadă, dar ceea ce nu înțeleg eu e cum de putea el să călătorească în străinătate alături de ei dacă nu era considerat „de încredere” ... ciudate timpuri :) Oricum, probabil ca făcea și el anumite sacrificii, poate-poate era băgat în seamă de cineva. In ceea ce privește relația cu Nichita,chiar dacă „gurile rele” spun ca Nichita se împrietenea cu oricine îi oferea băutură, cred ca era „pe bune”, altfel nu-l ajuta atât de mult. De-abia aștept sa citești și tu, pentru ca sunt curioasă ce părere ai despre anumite aspecte care apar în carte cu privire la câțiva dintre prozatorii generației `60.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...